Credeam că România nu se mai poate trezi vreodată din somnul în care au aruncat-o autoritățile de mai bine de un an, dar ultimele 24 de ore au demonstrat că încă mai are spiritul viu și că trăiește. Ne-am deșteptat cel mai greu dintre toate țările sufocate de restricții peste restricții, dar mai bine mai târziu decât niciodată! Primul gând cu care m-am întors de la protestele de luni din București a fost că realitatea străzii este cu totul diferită față de cea prezentată pe canalele TV aservite puterii. Eram deja intoxicat de aceleași știri copy-paste legate de manifestațiile împotriva tuturor măsurilor aberante luate de conducătorii țării: că oamenii nu poartă mască și nu respectă distanța, că poliția a dat 20-30 de amenzi și că jandarmeria încă mai identifică din persoanele prezente în stradă… Bla-bla-bla…
Odată ajuns în mulțimea plină cu steaguri tricolore, prima senzație este una de bucurie sufletească pentru că descoperi că nu ești singur printre atâția alți oameni care te arată cu degetul doar pentru că nu gândești la fel ca ei. Orice mizerii se vor turna la TV în zilele următoare, vreau să transmit un lucru cât se poate de răspicat: toți cei pe care i-am întâlnit în drumul de la Piața Universității la Piața Victoriei sunt oameni faini! Nu huligani puși pe scandal sau niște brute agresive ce așteaptă doar scânteia care să aprindă focul revoltei, cum tot sunt descriși de tot felul de așa-ziși formatori de opinii și de pseudo-dive deranjate din alcovul lor de nebunii de vocea străzii.
Aflându-mă în mijlocul acelei mulțimi în mișcare, energia oamenilor în marșul lor civilizat, dar apăsat mi-a transmis o emoție cum am mai simțit doar la marile meciuri ale Generației de Aur a fotbalului românesc, când se striga și clasicul deja: „Nu stați la balcoane ca muriți de foame!” S-ar fi potrivit perfect acest slogan și acum pentru că vuietul străzii a scos și lumea la balcoane și la geamuri pe Magheru, iar majoritatea celor ieșiți să vadă ce se întâmplă erau pensionare care îi încurajau pe manifestanți.
Vibe-ul ăsta special l-am simțit încă de când m-am urcat într-o mașină Free Now. Șoferul, un tip la vreo 60 de ani ce aducea destul de bine cu Johnny Răducanu, dădea să își pună masca la gură după ce m-am așezat în spate când i-am spus că, dacă vrea, poate să stea și fără. „Mă lăsați să stau fără mască?!”, m-a întrebat ușor mirat. I-am răspuns că nu e nicio problemă, apoi mi-a spus că și eu pot să o dau jos. Iar când i-am zis că merg la proteste, mi-a replicat că și el își va lăsa mașina și va ieși în stradă să strige că s-a săturat!
La fel erau aproape toți cei pe care i-am văzut în cele aproape două ore în care am fost în mulțimea protestatarilor. Tineri, bătrâni, copii, oameni de toate felurile și de toate culorile care, pur și simplu, s-au săturat! Nu am simțit nicio clipă vreo atitudine ostilă din partea cuiva prezent în stradă, mai mult chiar, am fost impresionat să văd și un cuplu care venise să protesteze cu bebelușul lor de câteva luni în cărucior. În plus, și poliția și jandarmii păreau că empatizează cu oamenii de lângă ei.
Și dacă au fost doar câteva mii, nu 50 de mii, cum am mai auzit comparații tendențioase cu 10 august, asta este pentru că multora le este încă frică să iasă afară. Spaimă indusă zilnic de televiziuni cu știri apocaliptice și false, teama de amenzi sau, mai rău, de a nu fi bătut și săltat de jandarmi. Și mama mea era îngrijorată când a auzit că merg la proteste după ce văzuse mai devreme la TV cum un tip a fost urcat în dubă pentru că nu ar fi purtat mască. „Ai grijă mare! Ai 3 copii de crescut! E multă poliție! Ăștia fac arestări și multe altele… Nu e de glumă”, au fost mesajele pe care mi le-a trimis când eram deja pe drum. Oare câți oameni s-au răzgândit și nu au mai ieșit la proteste tocmai după ce au văzut acele imagini?
Abia azi-dimineață, refăcând șirul evenimentelor, m-am gândit pentru o clipă dacă nu cumva acea reținere nu a fost regizată. De ce naiba să fie omul ăla săltat de jandarmi cu puțin înainte de ora anunțată pentru miting, când abia dacă se mai adunaseră câțiva cetățeni, dar erau prezente echipe de filmare de la toate televiziunile de știri?! Iar evenimentele nefericite produse mult mai târziu, după ce eu plecasem din rândul manifestanților, nu ar fi putut fi provocate de niște indivizi puși special doar pentru a discredita protestele?!
Pentru că oamenii pe care i-am întâlnit și cu care am interacționat ieri nu instigau sub nicio formă la revoltă și la violențe. Nu erau nici „pseudo-revoluționari”, cum i-a etichetat un alt jurnalist la un post TV, care să intre în vreo benzinărie sau un magazin fără botniță și să transmită virusul celor care respectă regulile cu sfințenie. Și cei care au ieșit în stradă au respectat până acum măsurile, doar că nu mai pot înghiți toate mizeriile sistemului. Cum naiba să mai creadă în balivernele autorităților când, cu doar câteva ore mai devreme, ministrul sănătății era surprins fără mască în Palatul Parlamentului?!
Au inceput jurnaliștii plătiți de guvern și ong-iștii plătiți de ambasade și fundații să vitrioleze poporul, să-i facă ucigași pe protestatarii care vor doar LIBERTATE.
acum in aceste momente ii veți vedea pe toți in funcție de misiunea pentru care sunt plătiți pentru că make no mistake about it – sunt o grămadă de lichele plătite pe față sau pe ascuns să injure poporul, să mențină represiunea până ce targetul s-a atins, lumea a fost vaccinată , corporațiile și-au luat banii și puterea s-a instalat prin statul supravegherii.
Să nu vă faceti iluzii că facem un vaccin și ne lasă. Scopul este dependența cronică, vaccinul repetat și permanentizarea puterilor statului securitar prin ideologia medicală a salvării permanente