Săptămâna trecută Volodimir Zelenski, președintele Ucrainei, s-a aflat la New York, acolo unde s-a ținut Adunarea Generală a ONU. Recepția de care s-a bucurat nu a fost conformă cu așteptările sale, în timpul discursului său sala fiind mai mult de jumătate goală.
Dacă tot s-a aflat în SUA, Zelenski a vrut să se adreseze și plenului Camerei Reprezentaților a SUA, cerere care i-a fost refuzată.
Dar a avut mai mult noroc în Canada, acolo unde s-a deplasat la invitația premierului Justin Trudeau. Parlamentul canadian, pentru a marca ocazia, a fost convocat în sesiune specială.
Și cum a fost o ocazie specială, la ședință a asistat și Trudeau plus câțiva invitați aleși pe sprânceană. Printre acești invitați speciali s-a aflat și un bătrân în vârstă de 98 de ani, Yaroslav Hunka. Președintele parlamentului canadian l-a prezentat ca pe un luptător pentru independența Ucrainei care, în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, a luptat cu arma în mână împotriva rușilor. Toți cei prezenți, inclusiv Trudeau și Zelenski, s-au ridicat în picioare și l-au aplaudat la scenă deschisă.
Doar că Yaroslav Hunka a făcut parte în perioada celui de-al Doilea Război Mondial din Divizia 14 Waffen SS. Divizia, formată în 1943, era formată exclusiv din voluntari ucraineni. Dotarea cu armament și instrucția a fost asigurată de armata germană.
Printre “realizările” acestei divizii putem aminti masacrul de la Huta Pieniacka, localitate aproape de Lvov, în prezent în vestul Ucrainei, dar care la vremea respectivă era parte din Polonia. Conform surselor poloneze, Divizia 14 Waffen SS a omorât între 700 și 1.500 de țărani polonezi, majoritatea fiind arși de vii. Sursele ucrainene susțin că a fost vorba de aproximativ 500 de țărani.
Huta Pieniacka era un sat în care trăiau aproximativ 1.000 de țărani polonezi și era situat în Voievodatul Tarnopol, Polonia (azi Oblast Ternopil din Ucraina).
În 1939, în urma atacului comun german și sovietic asupra Poloniei, voievodatul a fost anexat de Uniunea Sovietică, devenind parte a Republicii Sovietice Ucrainene. În 1941, după ce a început atacul german asupra Uniunii Sovietice, aceasta zonă a intrat sub ocupație germană.
Satul a fost un important centru de rezistență polonez, luptând împotriva forțelor germane și a Armatei Insurgente Ucrainene.
La 23 februarie 1944, o patrulă a Regimentului 4 de Poliție SS, compusă din voluntari ucraineni, s-a apropiat de Huta Pieniacka. A avut loc o încăierare cu autoapărarea poloneză locală în care doi soldați SS au fost uciși. O unitate a Armatei Insurgente Ucrainene a venit în ajutorul patrulei, iar trupele SS s-au putut retrage. Pentru a răzbuna ucidere celor doi soldați SS, forța de ocupație germană a ordonat „pacificarea” satului.
Kazimierz Wojciechowski (care a fost ars de viu în acea zi), comandantul forțelor poloneze din sat, fusese informat de către armata poloneză cu privire la apropierea inamicului cu aproximativ două ore înainte de atac și i s-a spus să se abțină de la luptă, să ascundă sau să scoată armele din sat, să evacueze luptătorii din rezistența poloneză lăsând în urmă doar femei, copii și bătrâni.
Polonezii au avut însă prea puțin timp să pregătească o apărare sau să părăsească localitate, doar o mică parte din luptători au reușit să fugă.
Atacul a început în jurul orei 5-6 dimineața, iar satul a fost înconjurat de 500-600 de luptători ucraineni și germani. A fost bombardat de artilerie. Atacatorii i-au adunat pe săteni în hambare și au dat foc satului, acesta arzând toată ziua.
Potrivit martorilor, masacrul a fost observat de un avion de recunoaștere german. Făptașii au plecat la ora 17. Mulți dintre ei erau beți și cântau cântece. Doar patru case din 200 au rămas în picioare. Înmormântarea victimelor masacrului s-a desfășurat a doua zi. Cei care au supraviețuit s-au refugiat în Zloczow și în alte orașe, pentru a nu se mai întoarce niciodată.
Martorii interogați de procurorii polonezi ai „Comisiei pentru urmărirea penală a crimelor împotriva națiunii poloneze” au descris în detaliu crimele comise împotriva femeilor, copiilor și nou-născuților. După uciderea locuitorilor din Huta Pieniacka, populația locală ucraineană a jefuit proprietatea rămasă a celor uciși, încărcând totul pe căruțe trase de cai care fuseseră pregătite în prealabil. Potrivit supraviețuitorilor polonezi, germanii nu au participat la masacrul în sine.
Tribunalul militar de la Nuremberg a declarat Waffen SS ca fiind o organizație criminală responsabilă de crime în masă.
@Alin
-ai dat-o finutz,
probail ai citit “istoria vrei nu vrei.bolocaustul.bolocaustul”
Nimic despre „Paperclip” ?
https://airandspace.si.edu/stories/editorial/project-paperclip-and-american-rocketry-after-world-war-ii
dacă stau să mă gandesc bine, nu mi se pare ceva absolut-absolut inexplicabil, căci știm că ucrainienii luptau contra URSS cam ca și românii, nu e 100% că omul era nazist doar pentru că era acolo soldat…
pe de altă parte e clar că e o gaură mare in naratiunea ucraineană care lua la mișto obiectivul rus de „denazificare”, tinând cont de ideologia virulentă din nucleul dur al batalioanelor banderiste Aidar, Azov etc…