Recent, în spațiul public, au apărut mai multe articole care condamnă, în termeni mai duri sau mai blânzi, apelurile la unirea Basarabiei cu România, apărute în contextul războiului din Ucraina.
Ioana Ene Dogioiu – o veche opozantă a unirii celor două state românești – a scris despre „Îmbrățișarea otrăvită a Republicii Moldova. Unionism cadou pentru Putin”. În Cotidianul a apărut articolul despre „toxicitatea ideii de unire a României cu Republica Moldova”, scris de fostul muzician/scriitor Ilie Stoian.
Și nu în ultimul rând, analistul militar Hari Bucur Marcu a scris articolul „De ce unirea Republicii Moldova cu România este doar o temă populistă”, pe ziare.com.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Opțiunea Benedict, de Rod Dreher și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Trăim „a doua condamnare a Unionismului”, se întreabă analistul economic și politic, prof. Petrișor Peiu. El a amintit de cazul petrecut în anii 60 ai secolului trecut, în care dorința sinceră de unire a mai multor basarabeni a fost considerată „provocare unionistă” de către regimul Ceaușescu, iar respectivii au fost dați pe mâna Moscovei, pentru a fi pedepsiți.
Hrănește bine(le)! Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media
Petrișor Peiu se întreabă, cum se face că aceeași oameni care susțin dreptul Ucrainei de a-și croi singuri viitorul sunt împotriva ideii ca basarabenii să facă același lucru, prin unirea cu România.
„Și pentru că se apropie 16 mai, unii plângem cei 210 ani scurși de la anexarea Basarabiei de către Imperiul țarist, dar alții aniversează. Așa cum se pricep mai bine. Astfel că, în ultima vreme o stafie bântuie mințile prea înfierbântate din laboratoarele „progresismului”. Cică aceia care își doresc și susțin Re-Unirea României cu Republica Moldova ar fi agenții secreți ai lui Putin și ar sluji retorica Moscovei.
Ar fi de râs dacă nu ar fi de plâns faptul că oameni care știu să scrie și să citească pot spune asemenea năzbâtii, precum: „Destabilizarea (Republicii Moldova) are și mai mari șanse de izbândă cu ajutorul unor teme de propagandă care să provoace tensiuni interne, cum este agitarea temei unioniste”.
Adică, dacă eu zic că Re-Unirea ar aduce basarabenilor integrarea în UE și NATO și o viață mai bună, de fapt destabilizez Republica Moldova și sunt, care va să zică, agentul lui Putin? Au simțit, probabil, criticii unioniștilor, că trebuie să mai facă odată ceea ce a făcut înaintașul lor, Ion Stănescu, șeful securității din anii 60-70…
Ca vechi unionist ce mă aflu mărturisesc că am văzut și am auzit multe justificări de la cei care se împotrivesc Re-Unirii. Că nu e momentul, că nu avem suficientă forță economică, că s-ar supăra Germania, că sărmanii basarabeni s-ar fi rusificat și câte altele, una mai comică decât alta. Dar să ajungi să spui că românii de pe ambele maluri ale Prutului care își doresc să trăiască în aceeași țară sunt agenții lui Putin și au o agendă secretă anti-UE și anti-NATO mi se pare de un ridicol absolut și va intra în toate manualele dezinformării ca prostia supremă.
„Argumentele” anti-unioniștilor
Ridicolul isteriei anti-unioniste este total și surprinzător de aberant. El se bazează, în primul rând, pe ideea că dacă românii de dincoace de Prut le-ar propune astăzi Re-Unirea românilor de dincolo de Prut, acest lucru „servește perfect propagandei lui Putin”. Dar aceiași oameni care vituperează împotriva dreptului românilor de a-și croi singuri viitorul sunt cei mai mari apărători ai dreptului ucrainenilor de a-și croi singuri viitorul. Mai mult, din câte știu eu, niciun român nu a cerut vreodată ca armata română să ocupe Republica Moldova. De fapt, s-a cerut ca cele două state să organizeze referendumuri pentru Unire. Cum servește un proces democratic și universal acceptat precum referendumul „propagandei lui Putin”?”, scrie Petrișor Peiu pentru Larics.
Analistul demontează și teza conform căreia, unirea ar fi o problemă din cauza Transnistriei, pe care există un conflict înghețat, dar și baze rusești.
„Un alt argument din panoplia detractorilor Re-Unirii este faptul că Republica Moldova are o parte din teritoriu (Transnistria) ocupată de trupele ruse. Dar, pentru numele lui Dumnezeu, nu există niciun unionist autentic care să ceară Re-Unirea cu includerea Transnistriei! (vezi aici.)
Toți unioniștii admit că o eventuală Românie reunificată va trebui să renunțe definitiv la o regiune separatistă pe care, oricum, Republica Moldova NU a controlat-o niciodată. De altfel, realist vorbind, acolo este un fel de Kosovo, un cvasi-stat nerecunoscut internațional, dar unde populația nu își mai dorește nicio asociere cu Republica Moldova. Iar a invoca Transnistria pentru a combate unionismul este exact preluarea argumentului principal al Moscovei. Căci Transnistria a fost ocupată și desprinsă de Chișinău cu scopul precis de a bloca o eventuală Re-Unire a românilor, lucrul de care se temeau toți moștenitorii URSS”, a scris Peiu.
De ce Germania a avut dreptul la re-unire, dar nu și România?
„Ar trebui să le reamintim, totuși, celor cu poziții violent anti-românești că, în pofida articolelor și strigătelor de disperare ale lor, națiunea română există și crește. Și are exact aceleași drepturi ca alte națiuni europene. Inclusiv dreptul la Re-Unire pașnică. Bunăoară, fix aceleași drepturi avem și noi, românii, precum cel mai mare popor european, germanii. Poate ați uitat prea repede, stimabililor, dar Republica Federală Germană nu a recunoscut niciodată entitatea RDG înființată artificial de către URSS (asemenea entității Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, înființată artificial de către aceeași URSS). Ba mai mult, foarte multe figuri publice din RFG au cerut Unirea cu RDG, inclusiv în perioada când Kremlinul era la apogeul puterii și influenței sale, în anii 60-70. De exemplu, în august 1968, germanii din RFG cereau și ei unirea cu RDG, deși tancurile sovietice defilau prin Praga, la granița germană. Lor , germanilor, de ce nu le aplicăm aceeași judecată? Or fi fost și ei agenții Kremlinului în 1968?”, a scris Petrișor Peiu.
„Cert este că ne aflăm în situația în care ni se neagă dreptul de a cere Re-Unirea pe cale pașnică cu un stat în care peste trei sferturi din populație vorbește aceeași limbă cu noi și care s-a dovedit incapabil să aducă prosperitate propriilor cetățeni! De ce, privind, cele două tabele de mai sus, nu avem dreptul să cerem Re-Unirea României cu Republica Moldova? De ce, doar pentru că unii se încăpățânează să nege evidența?
Sau poate ar trebui să ne așteptăm, noi unioniștii să fim diferiți, de astă dată justiției progresiste pentru vina de a fi unioniști? Adică români.Oare ce blestem a căzut acum pe capul nostru ca unii dintre urmașii securistului Ion Stănescu de la București să lanseze o nouă campanie de linșare a unioniștilor, după 52 de ani de la momentul 1970?”, a conchis profesorul Peiu.
