Analistul de politică externă și fostul diplomat român, Ștefan Popescu, a comentat atacul SUA asupra Venezuelei, afirmând că este semnalul revenirii la „sfere de influență”.
Într-un editorial publicat în Gândul, fostul diplomat român a scris că marile puteri nu mai tolerează regimuri ambigue în proximitate.
„Statele Unite transmit astfel un semnal fără echivoc: în spațiile considerate vitale, prezența puterilor rivale și ambiguitatea regimurilor care cochetează cu acestea nu mai sunt tolerate.
Arestarea cuplului prezidențial venezuelean și, mai ales, afirmația președintelui Donald Trump potrivit căreia acțiunea s-a desfășurat în deplină conformitate cu legislația americană – o recunoaștere implicită a suspendării dreptului internațional în zonele de interes prioritar ale marilor puteri – consolidează impresia intrării într-o nouă etapă a ordinii mondiale”, a notat Popescu.
SUA și Rusia, la unison
Fostul secretar de stat al MAE a notat că „noua operațiune militară specială” a fost realizată de SUA în convergență cu Moscova, care a înțeles că America pune în aplicare „doctrina Monroe”.
„Da, marea putere din vecinătatea noastră estică dispune la Caracas de cea mai mare filială Rostec (un fel de Romtehnica) dar pierderea Venezuelei s-a făcut cu controlat, reacţiile Moscovei fiind palide de-a lungul săptămânilor de demonstraţie de forţă americană. Ca de altfel şi ale Beijingului.
Precedentul istoric este intervenția din Panama din 1989: o demonstrație de forță rapidă, limitată, menită să reafirme controlul asupra unui teritoriu esențial. Ca și atunci, acțiunea pare să se înscrie într-un aranjament tacit cu Moscova, conform vechii logici, reînviate, a sferelor de influență: „tu acolo, eu aici”. Diplomația multilaterală este astfel substituită de negocieri directe între centrele reale ale puterii.
Alături de invazia rusă din Ucraina, operațiunea americană din Venezuela dezvăluie o convergență de viziune între Washington şi Moscova asupra relațiilor internaționale: revenirea sferelor de influență, reactivarea unui concert al marilor puteri și consacrarea raportului de forță ca principiu ordonator, în detrimentul normei juridice”, consideră Ștefan Popescu.
Acesta a încheiat afirmând că Uniunea Europeană nu are niciun cuvânt de spus în acest joc, fiind „fără instrumente și fără voce”.























“marile puteri nu mai tolerează regimuri ambigue în proximitate” Himm…De ce oare tolereaza Cuba de atata timp, fiind comunista, cu dictatori etc etc? Oare pentru ca Cuba este o tara saraca, fara rezerve de petrol si SUA nu castiga nimic daca o invadeaza?
Cuba este, încă, susținută de Rusia. Când se vor înțelege asupra Cubei, se va rezolva și asta.
Astia care e prouie ce parere are ei? Are satisfactie in ei? Unii are voie orice, alti nu are voie nimica! Slava ucrania!
Slava trump :-))