OPINIIProgramul NextGenerationEU (NGEU) al UE – departe de generozitatea lui Moș Crăciun,...

Programul NextGenerationEU (NGEU) al UE – departe de generozitatea lui Moș Crăciun, mai aproapre de rigoarea inspectorului Javert

Se vorbește mult în ultimele luni despre Planul național de redresare și reziliență – zis PNRR.

Despre ce este vorba?

Trebuie pornit de la ce este și ce se vrea cu NextGenerationEU.

În 2018, Comisia Europeană a prezentat propunerea inițială privind următorul buget pe termen lung al UE, respectiv CFM 2021-2027. Această propunere-cadru a fost urmată la scurt timp de propuneri legislative concrete pentru cele 37 de programe sectoriale ale UE (cum sunt: programele referitoare la coeziune, agricultură, Erasmus, Orizont Europa și altele).

Îm luna mai 2020, ca răspuns la criza economică cauzată de pandemia de Covid-19, Comisia Europeană a propus crearea instrumentului (temporar) de redresare economică denumit NextGenerationEU, în valoare de 750 de miliarde euro, precum și consolidarea fondurilor dedicate anumitor programe din cadrul CFM 2021-2027.

Astfel, încă de la prezentarea sa inițială, proiectul NextGenerationEU (NGEU) – denumit oficial de Comisia Europeană: “instrumentul” – a fost integrat în dezbaterea și negocierile privind bugetul multianual al UE pentru următorii șapte ani.

La 17 decembrie 2020, Consiliul UE a decis să adopte CFM 2021-2027. Aceasta a fost ultima etapă a procesului de adoptare în urma votului din Parlamentul European de la 16 decembrie 2020, care a aprobat Regulamentul privind CFM cu o majoritate semnificativă.

La 18 decembrie 2020, Parlamentul European și Consiliul UE au ajuns la un acord cu privire la Mecanismul de redresare și reziliență, principalul element aflat în centrul inițiativei NextGenerationEU.

Comisia Europeană arată foarte bombastic că:

Bugetul pe termen lung al UE și instrumentul NextGenerationEU vor forma cel mai mare pachet de stimulente financiare propus vreodată de Uniunea Europeană.

Astfel, un total de 1.800 de miliarde euro va susține reconstrucția Europei după criza provocată de virusul Covid-19. O reconstrucție economică prin care Europa ar urma să devină mai ecologică, digitală și rezilientă.

  • CFM 2021-2027 va consolida mecanismele de flexibilitate, pentru a garanta că economia poate răspunde unor nevoi neprevăzute.
  • La rândul său, instrumentul NextGenerationEU ar urma să asigure componenta de investiții, care va completa gama programelor cu fonduri structurale prevăzute de bugetul UE.

Comisia Europeană își propune ca instrumentul NextGenerationEU să investească în economia UE până la 806 miliarde euro – reprezentând circa 5 % din PIB-ul UE – sub formă de cheltuieli și împrumuturi.

Comisia va împrumuta, în numele UE, sumele inițiale prin operațiuni de finanțare pe piețele internaționale de capital în perioada 2021-2026. Finanțarea astfel obținută de UE va fi rambursată de statele membre fie direct (în cazul împrumuturilor), fie prin bugetul UE (în cazul sprijinului nerambursabil) până cel târziu în decembrie 2058.

Comisia va trebui să execute operațiuni de finanțare în cuantum de maxim 150-200 de miliarde euro pe an până la sfârșitul lui 2026.

Mecanismul de redresare și reziliență (MRR) reprezintă elementul central al instrumentului NextGenerationEU, cu împrumuturi și granturi în valoare de 672,5 miliarde euro disponibile pentru sprijinirea reformelor și a investițiilor întreprinse de țările UE.

Pentru a accesa fonduri din cadrul Mecanismului de redresare și reziliență, statele membre UE au elaborat și au depus planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR). În această privință, pentru a putea beneficia de finanțare din acest mecanism, planurile naționale de redresare și reziliență (PNRR) trebuie să se concentreze pe șase domenii-cheie de politică ale Uniunii. PNRR-urile sunt în proces de evaluare aprofundată și, probabil, vor fi aprobate toate.

În iunie 2021, Comisia Europeană a început mobilizarea fondurilor, astfel încât acestea să fie disponibile pentru finanțarea cheltuielilor din cadrul NextGenerationEU de îndată ce va intra în vigoare Decizia privind resursele proprii [DRP].

În această privință, la 31 mai 2021, Parlamentul European a anunțat încheierea procesului de ratificare a acestei decizii în toate statele membre ale UE și, implicit, intrarea în vigoare a prevederilor sale începând cu 1 iunie a.c.

Comisia Europeană consideră că instrumentul NextGenerationEU necesită o abordare mai complexă pentru finanțarea operațiunilor sale pe piețele de capital din câteva motive:

  1. Sumele care urmează să fie strânse ar putea fi mult mai mari: până la sfârșitul anului 2026 ar putea fi necesară mobilizarea unei sume maxime de 806 miliarde euro.
  2. Toate cele 27 de state membre ale UE au dreptul să primească cumulat granturi în valoare de 407,5 miliarde euro și împrumuturi în valoare de până la 386 de miliarde euro. O sumă suplimentară de 12,5 miliarde euro va fi alocată pe o bază concurențială programelor UE[1].

O abordare „back-to-back” ar implica un număr considerabil de emisiuni de titluri, ceea ce ar duce la costuri de tranzacționare ridicate.

  1. Calendarul plăților este complex și prezintă un anumit grad de incertitudine. În special în ceea ce privește Mecanismul de redresare și reziliență, care reprezintă 90 % din totalul fondurilor NextGenerationEU, plățile se vor efectua bianual către fiecare stat membru la îndeplinirea de către acestea a obiectivelor intermediare și a țintelor convenite în materie de reforme și investiții.
  2. Rambursarea maximă posibilă a sumelor împrumutate pentru finanțarea politicilor UE într-un anumit an este stabilită de decizia DRP, iar aceste rambursări depind de viitoarele credite de plată prevăzute în bugetul UE.

Comisia Europeană consideră că este nevoie, prin urmare, de un mecanism de finanțare, care să poată poată reacționa rapid în cazul unor schimbări neașteptate ale unui calendar de plată aglomerat sau al schimbării condițiilor de piață. Profilul de scadență al obligațiunilor emise trebuie să fie aliniat la capacitatea bugetului Uniunii de a-i rambursa pe investitori atunci când obligațiunile ajung la scadență.

Din aceste motive, Comisia propune o așa-numită „strategie de finanțare diversificată” a instrumentului NextGenerationEU, care va combina o gamă largă de instrumente și tehnici de finanțare și se va baza pe o comunicare deschisă și transparentă cu participanții la piață.

Comisia Europeană argumentează că o strategie de finanțare sau o strategie de administrare a datoriei reprezintă „un plan continuu pe termen mediu care prezintă modul în care [un organism public] va îndeplini obiectivele de administrare a datoriei”, obiective care sunt, în general, „menite să asigure că nevoile de finanțare [ale organismului public] și obligațiile sale de plată sunt satisfăcute la cel mai mic cost posibil”. Prin urmare, o strategie de finanțare este un element al procesului de administrare a datoriei, iar scopul acesteia este legat de obiectivele de administrare a datoriei.

Astfel, pentru a strânge până la 150-200 de miliarde euro pe an, Comisia va organiza tranzacții de finanțare într-un mod similar celui utilizat de marii emitenți suverani – companiile mari și ministerele de finanțe naționale.

Până acum, aceste operațiuni au început deja. Primele obligațiuni se pare că s-au adjudecat deja pe piețe.

O reflecție rece

Grupul de analiști (“think-tank”) Bruegel, cu sediul la Bruxelles, (de înclinație social-solidară), care elaborează periodic opinii despre politicile UE este de părere că inițiativa NextGenerationEU pare destul de ambițioasă, iar beneficiile economice și sociale pentru cetățenii europeni nu vor putea fi estimate cu ușurință.

Diverși analiști din Marea Britanie și SUA atrag atenția asupra dependenței cvasi-totale a întregului mecanism MRR de funcționarea și rentabilitatea piețelor de capital europene și internaționale; aspect pe care orice economist îl consideră riscant, ținând cont de volatilitatea aproape constantă a acestor piețe și a cotațiilor instrumentelor financiare tranzacționate pe aceste piețe.

Un alt aspect semnalat este cel al îndatorării suplimentare a Uniunii Europene prin emiterea periodică de obligațiuni, conform calendarului obiectivelor întregii strategii de finanțare.

Nu în ultimul rând, trebuie accentuată componenta reformelor structurale asupra căreia insistă Comisia Europeană în implementarea planurilor naționale de reformă și reziliență în majoritatea statelor membre UE, în perioada de recuperare economică post – pandemie.

Aceasta este, de fapt, cheia în care trebuie privit planul Comisiei Europene: reforme structurale, statul de drept, facilitarea perpetuă a intereselor sectorului privat, împrumuturi constante de pe piețele financiare, supra-îndatorarea guvernelor statelor blocului comunitar prin obligațiuni emise în contul și în numele UE.

Așa-numitul instrument NextGenerationEU nu este nici pe departe o inginerie financiară minunată, create de în laboratoarele Bruxelles-ului cu scopul de a scăpa de grija zilei de mâine pe proverbialii cetățeni europeni – buni consumatori ai produselor și serviciilor oferite generos de companiile private.

Instrumentul anvizajat de Comisia Europeană este, mai degrabă, un jug ingenios, menit să îmbogățească corporațiile financiare internaționale (sunt antamate deja bănci de investiții din SUA și Marea Britanie), prin îndatorarea direct și perpetuă a statelor membre – ba încă sub tutela bugetului comun al UE, care se alimentează tot de la bugetele naționale și din taxele și impozitele percepute direct de UE de la … proverbialii cetățeni europeni, în ultimă instanță.

Uniunea Europeană nu are bani! Poate a avut odată, cu peste zece ani în urmă.

Uniunea Europeană ne oferă promisiunea obținerii unor fonduri prin îndatorarea de pe piețele financiare internaționale.

De la Planul de investiții Juncker din noiembrie 2014, UE ne spune că banii pe care altădată îi acorda cu generozitate, prin așa-numitele fonduri structurale, se obțin acum de la bănci, prin obligațiuni și alte titluri de împrumut asemănătoare. Băncile nu sunt instituții caritabile iar UE are un rating de client (investitor și împrumutător) care trebuie menținut la nivel ridicat.

Cine va plăti prețul acestor împrumuturi?

Păi … cei ce sunt și beneficiarii acestor împrumuturi – cetățenii europeni.

Totul trebuie făcut în numele statului de drept și al valorilor comunitare indestructibile și incontestabile.

[1] Orizont Europa, Fondul InvestEU, mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene – rescEU.

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT

Fiți LEI pentru R3: Am strâns 12.851 de lei din 45.000,...

Dragi prieteni, aici o să vă țin la curent cu campania de donații pe care am început-o pe 1 iulie 2021 și care se termină...