Prof. Ioan-Aurel Pop îi răspunde lui Claudiu Năsui (USR): Propun Parlamentului să desființeze Academia și să decreteze moartea științei

Președintele Academiei Române, profesorul Ioan-Aurel Pop, spune că nu institutele de cercetare sunt problema bugetului de stat, în contextul în care, oricum, cercetarea are un buget derizoriu în fiecare an.

Domnia sa a făcut aceste declarații în contextul propunerii fostului deputat USR, Claudiu Năsui, de a desființa institutele de cercetare din țara noastră.

„Nu este prima oară când anumiți formatori de opinie nu pot trăi de grija cercetării din România și mai ales de grija Academiei Române”, a spus profesorul Ioan-Aurel Pop pentru Q Magazine, care atrage atenția asupra unei tendințe periculoase de subminare a științei naționale.

Un precedent istoric îngrijorător

Domnia sa a făcut referire la experiențe din alte țări foste comuniste, unde academiile naționale au fost supuse unor procese de epurare și control politic. De exemplu, Academia Ungară a fost nevoită să cedeze institutele de cercetare sub autoritatea guvernului, iar Academia Republicii Moldova a transferat institutele către universități, unde acestea au fost marginalizate.

România însăși a trecut prin astfel de experimente în anii ’70, sub regimul Ceaușescu, când institutele Academiei Române au fost transferate universităților, cu rezultate dezastruoase. În 1990, acestea au revenit sub umbrela Academiei, tocmai pentru a le proteja autonomia și capacitatea de a produce cercetare de calitate.

Cercetarea fundamentală, un domeniu neînțeles

Academia Română găzduiește astăzi circa 2.600 de cercetători, organizați în aproximativ 70 de institute și centre de cercetare, reprezentând doar 8,3% din totalul celor 31.000 de cercetători din România. Spre deosebire de institutele care produc rezultate cu aplicabilitate imediată, institutele Academiei se concentrează pe cercetarea fundamentală – matematică, chimie teoretică, istorie, arheologie, virusologie, antropologie, filosofie, filologie sau folclor.

„Eu nu pot să-i prescriu unui matematician să descopere o teoremă într-un timp dat, fiindcă așa ceva nu s-a făcut de când e lumea”, subliniază declarația, evidențiind natura unică a cercetării teoretice, care nu poate fi evaluată după criterii de piață sau profit imediat.

Subfinanțarea cronică a științei românești

În ciuda contribuțiilor sale, cercetarea din România este grav subfinanțată, cu doar 0,18% din PIB alocat anual acestui domeniu, iar Academia Română primește o fracțiune infimă din această sumă. În contrast, țări precum Bulgaria, cu o populație de aproape trei ori mai mică, alocă resurse pentru un număr dublu de cercetători în cadrul academiei sale. În plus, conform clasamentului Scimago, Academia Română s-a clasat pe primul loc în cercetare a instituțiilor din România, un rezultat remarcabil având în vedere că dispune de doar 10% din cercetătorii țării.

O ofensivă împotriva științei

Criticile aduse Academiei, inclusiv cele legate de indemnizațiile celor aproximativ 150 de membri titulari și corespondenți, sunt considerate exagerate și lipsite de fundament.

„Dacă 150 de oameni care primesc anumite indemnizații sunt povara cea mare pentru buget, atunci propun Parlamentului să desființeze Academia, să-i condamne la moarte pe bătrânii savanți și să decreteze moartea științei”, a spus profesorul Pop.

Mai mult, Academia Română a propus un proiect de reformă internă, care include reducerea numărului de institute, însă acesta așteaptă aprobarea Parlamentului și a Guvernului. Fără sprijinul autorităților, eforturile de modernizare și optimizare sunt blocate.

Un viitor incert pentru cercetare

Declarația ridică o întrebare fundamentală: ce viitor pregătim pentru tinerii cercetători și pentru știința românească? În 1989, România avea 55.000 de cercetători, iar astăzi numărul lor s-a redus aproape la jumătate. „Dacă cercetarea deranjează și dacă ea este un impediment pentru mersul înainte al țării, ar fi bine să ni se spună direct. Ca să ne repliem, ca să-i sfătuim pe elevii și studenții noștri de excepție să-și ia câmpii”, avertizează autorul.

Un apel la rațiune

În loc de critici nejustificate și tentative de marginalizare, Academia Română și cercetarea românească au nevoie de susținere, de bugete adecvate și de o strategie care să încurajeze tinerii talentați să rămână în țară.

„Cercetarea științifică și creația intelectuală din România nu sunt un impediment pentru dezvoltarea țării”, conchide declarația, pledând pentru o reformă dinamică, dar și pentru recunoașterea valorii pe care institutele de cercetare fundamentală o aduc societății.