Prea multă nesimțire. Prea multă bătăie de joc. Prea mulți paraziți

România are un premier care nu știe și nu îl interesează cât costă o pâine și un ministru de finanțe care nu știe și nu îl interesează cât este salariul minim pe economie. Și nu sunt deloc niște cazuri singulare, ci unele reprezentative pentru clasa politică care conduce (parazitează) România de după 1989 încoace.

Premierul Florin Cîțu nu știe cât costă pâinea, pentru că el personal nu mănâncă pâine. Nu contează că, prin fișa postului, ar trebui să se preocupe de cei 20 de milioane de români care mănâncă pâine, că oameni de rând. Printre ei sunt și câteva milioane pentru care creșterea prețului pâinii chiar contează – cei 1,6 miloane de români care trăiesc din salariul mimim pe economie, cei 1 milion de pensionari care trăiesc din pensia minimă, cei 700.000 de copii români care trăiesc sub pragul sărăciei…

Noul ministru de finanțe, Dan Vîlceanu, nu știe cât este salariul minim pe economie. Pentru că el, că și tovarășii lui guvernanți și politicieni, nu trăiesc pe salariul minim, nici nu au nici rude sau prieteni care au astfel de probleme josnice. Ei sunt la cu totul alt nivel, și le este irelevant dacă un român amărât ia în mâna 1386 lei (cât e acum salariul minim), sau 1640 lei (cât bănuia minstrul de finanțe că ar fi). Nu este important pentru primul ministru și ministrul de finanțe cum trăiesc cei 1,6 milioane de români și cele câteva milioanele de membri ai familiilor lor, care supraviețuiesc cu greu, la limită, pe salariul minim de 1386 lei. Ei au alte priorități.

Guvernanții nu se preocupă nici de cei 1 milion de pensionari care se zbat să trăiască de la lună la lună cu pensia minimă de 800 lei pe lună după o viață de muncă. Au făcut ei niște calcule, care le arată că nu prea sunt bani pentru majorări semnificative de pensii, și au ajuns la concluzia că nu prea avem de unde. Deci, sunt liniștiți.

Pe de altă parte, pentru partidele politice care se zbat zi de zi (chiar și noaptea!) de grijă pentru binele românilor de rând, se pare că nu sunt probleme legate de suplimentarea fondurilor. Din 2015 până în 2021, fondurile destinate partidelor au crescut exponențial, de la 7 milioane lei (2015), până la suma record care se preconizează pentru anul 2021, de 260 milioane lei! Premierul Cîțu s-a asigurat de alocarea unei sume inițiale de 160 milioane pentru partide la începutul anului, și se pare că după rectificarea bugetară, această suma va fi suplimentată cu încă 100 milioane. Din acești bani, se pare că premierul Cîțu a promis că mare parte va ajunge la baronii locali PNL din teritoriu, ceea ce îi va asigura fără probleme câștigarea conducerii partidului la alegerile interne. Pe banii noștri!

România de azi arată din ce în ce mai mult că un organism tot mai bolnav, care este parazitat de cei care care ar trebui să se asigure de binele și sănătatea să: guvernanți, partidele politice, politicieni.

Dar românii nu sunt proști, așa cum cred mulți politicieni. Ei simt, văd și înțeleg foarte bine ce se întâmplă. De asta, încrederea în clasa politică care conduce (căpușează) țară noastră de peste 31 de ani este într-o scădere continuă. Conform unor sondaje făcute după alegerile din decembrie 2020, doar 9% dintre români mai au încredere în partidele politice, doar 10% mai au încredere în parlament, și doar 13% au încredere în guvern. Actualul sistem “se bucură” de o legitimitate dezastruoasă, tot mai scăzută, de la un rând de alegeri la altul. Încrederea în actuală clasa politică a ajuns la un mimim istoric în 2020, când doar sub 32% dintre cetățenii cu drept de vot au mai putut fi convinși să legitimeze un nou parlament și un nou guvern prin participarea la scrutin.

Nu e de mirare că dezgustul românilor pentru actuală clasa politică crește de la an la an, în condițiile în care politicienii fac tot posibilul să ne arate, zi de zi, cât de puțin le pasă de interesul național, și cât de puțin contează pentru ei (de fapt – deloc) binele și interesele românilor de rând, pe care ar trebui să-i slujească, nu să-i stăpânească, jefuiască și paraziteze…