Părintele Sorin Grecu, preotul care în 1990 a făcut greva foamei pentru ca autoritățile să demoleze statuia lui Lenin din Piața Presei, a trecut cele veșnice, relatează Rostonline.
Într-un interviu, părintele Grecu povestea cum a reușit să dea jos statuile odioșilor Lenin și Petru Groza. El a fost autorul manifestului „Nu vrem idoli ai răului, Lenin şi Groza încă amenință de pe socluri”.
Părintele a povestit că autoritățile nou-instalate de la București nu voiau să-i acorde sprijin pentru demolarea statuii lui Lenin, dar până la urmă cu ajutorul maracaragiului Gheorghe Gavrilescu, a reușit.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Opțiunea Benedict, de Rod Dreher și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
„În primul rând, totul a fost un post şi o rugăciune. Nu o sinucidere, cum ar putea crede unii…Eu mă pregătisem să-l dau jos pe Lenin cu o macara pe 3 martie, dar vineri, 2 martie, deci cu o zi înainte, nu ne-au mai dat macaraua. De-aia am intrat în greva foamei în faţa statuii. Eu voiam să dau jos statuia cu mintea mea omenească, dar Dumnezeu a rânduit altfel.
Hrănește bine(le)!Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media.
Am făcut demersuri, împreună cu tinerii din Piaţa Amzei pentru dărâmarea statuii, dar nu-i interesa pe ei, pe politicieni, de aşa ceva. Pe primarul Dan Predescu nu-l interesa statuia lui Lenin. Când am fost la el mi-a zis: “Stai Părinte că avem treburi mai importante”…Era în stare să ţină în picioare nişte idoli care au vândut ţara, care au adus ateismul în România creştină, pentru că n-avea aprobare…
Dar Dumnezeu lucrează prin oameni: l-a luminat pe Gheorghe Gavrilescu (Dumnezeu să-l ierte) să vină cu macaraua, pe mine m-a ajutat să continui cu protestul, i-a ţinut pe tinerii care au stat zi şi noapte lângă mine şi am învins.
După ce am dat jos statuia lui Lenin, am continuat şi la statuia lui Petru Groza din faţa Spitalului Universitar. Acolo, oamenii au crezut că mă voi sfârşi: eram deja la a şasea zi de grevă totală, fără mâncare şi fără apă. Dar am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, până la urmă”, a povestit el în 2013.
Părintele Grecu, elev al părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, a slujit în România între 1981-1992, dar din acel an a trebuit să plece din țară. Preotul a slujit apoi la Londra, devenind unul dintre cei mai iubiți preoți români din Capitala Marii Britanii.
El a povestit acestui autor, într-un dialog purtat acum mai mulți ani, că la sfânta Liturghie l-a pomenit până la moarte, pe Regele Mihai la ectenia dedicată conducătorilor țării.
Iată un interviu pe care mi l-a acordat în 2013:
Părinte, cine sunteţi?
Sunt preot Sorin Grecu, slujitor al Bisericii din 1981 în 1992 în România. Am fost elevul şi ucenicul Părintelui Calciu – Dumitreasa, student între 1980-1984 al Părintelui Galeriu, participant la revoluţia din 1989 şi apoi „golan” al Pieţei Universităţii din Bucureşti, reprimată în sânge de Iliescu. Am dărâmat statuile criminalilor Lenin şi Petru Groza din Bucureşti. Din 1992 slujesc lui Dumnezeu în Anglia.
Fotografia cu dumneavoastră în faţa statuii lui Lenin a făcut istorie. Povestiţi-ne despre acele zile…
În primul rând, totul a fost un post şi o rugăciune. Nu o sinucidere, cum ar putea crede unii…Eu mă pregătisem să-l dau jos pe Lenin cu o macara pe 3 martie, dar vineri, 2 martie, deci cu o zi înainte, nu ne-au mai dat macaraua. De-aia am intrat în greva foamei în fața statuii. Eu voiam să dau jos statuia cu mintea mea omenească, dar Dumnezeu a rânduit altfel.
Am făcut demersuri, împreună cu tinerii din Piaţa Amzei pentru dărâmarea statuii, dar nu-i interesa pe ei, pe politicieni, de așa ceva. Pe primarul Dan Predescu nu-l interesa statuia lui Lenin. Când am fost la el mi-a zis: “Stai Părinte că avem treburi mai importante”…Era în stare să țină în picioare niște idoli care au vândut țara, care au adus ateismul în România creștină, pentru că n-avea aprobare…
Dar Dumnezeu lucrează prin oameni: l-a luminat pe Gheorghe Gavrilescu( Dumnezeu să-l ierte) să vină cu macaraua, pe mine m-a ajutat să continui cu protestul, i-a ținut pe tinerii care au stat zi şi noapte lângă mine şi am învins.
După ce am dat jos statuia lui Lenin, am continuat şi la statuia lui Petru Groza din faţa Spitalului Universitar. Acolo, oamenii au crezut că mă voi sfârşi: eram deja la a şasea zi de grevă totală, fără mâncare şi fără apă. Dar am reuşit, cu ajutorul lui Dumnezeu, până la urmă.
Părinte, şi astăzi ne confruntăm cu un val de atacuri ale forţelor ateiste. Sunt ajutaţi din străinătate, au foarte mulţi bani…
Finanţarea, sprijinul acordat ateismului, nu s-a oprit în 1989 şi nu se va opri niciodată! Confruntarea dintre Bine şi rău va continua până la sfârșitul lumii. Sunt la curent cu ce se întâmplă în ţară, dar nu trebuie să ne mirăm. Acestea(atacurile ateilor –n.r.) sunt susținute şi de problema politică…
În aceste condiții, ce putem face? Vedeți cazul Muzeului Ţăranului Român…
Primul lucru, cel mai important: credința unită cu rugăciunea către Dumnezeu. Dacă-l rugăm pe Dumnezeu din tot sufletul, nu se poate să nu ne ajute. Totul se face prin credinţă şi rugăciune, apoi toate se vor adăuga de la sine.
Deci să mărturisim în continuare credința noastră, să nu ne fie teamă…
Vai de mine! Păi cum spune Mântuitorul: „cel ce se va rușina de mine şi de cuvintele mele, de acesta şi Fiul Omului se va rușina, când va veni întru Slava sa, a Tatălui şi a sfinților îngeri”.
Dacă se discută despre homosexualitate şi nu-ştiu-ce şi eu n-am curajul să spun: “Domnule, aşa ceva e total greșit”, atunci înseamnă că n-am curaj să mărturisesc Adevărul. Muzeul Țăranului Român reprezintă valorile românești creștine, nu altceva! Să nu fie mai apropiate cele lumești, ci să ne gândim doar la cum să-L slujim pe Hristos.
Se mai poate schimba ceva în tara noastră?
Sigur că da! Sigur că se poate, cu puțin de la fiecare şi în primul rând cu puterea lui Dumnezeu, să se aducă un iz de bine în România...Dar totul se face numai cu rugăciune şi credință. Cu mintea noastră nu putem să mutăm un pai, darămite o statuie de 7 tone…
Ce înseamnă Părintele Calciu pentru dumneavoastră?
Pentru mine, numele Părintelui Calciu oglindește curajul mărturisitor.
Când va fi canonizat alături de ….?
Urmașii urmașilor noștri se vor ruga la Părintele Calciu, un preot care şi-a pus viața pentru credință, la un Părinte Cleopa, la un Părinte Argatu care prin viaţa lor aleasă şi prin spiritualitatea lor aleasă nu au făcut decât să se perpetueze sfinţii pe pământul românesc. Dumnezeirea va rândui ca ei să fie canonizați.
Nu s-au terminat sfinții în secolul XX. Neamul acesta va mai da sfinți și-n secolul XXI și-n secolul XXIII, vor fi sfinți până la sfârșitul lumii!
Înseamnă că forțele acestea anti-creștine nu vor reuși să despartă neamul românesc de Biserică…
Sub nicio formă!
Un ultim îndemn pentru români şi pentru tinerii acestei țări:
Să nu uităm că de pe lumea aceasta nu plecăm nici cu ce am mâncat, nici cu casa în care am dormit şi nici cu mașina cu care umblăm…De-aici plecăm doar cu credința noastră şi faptele noastre. Nimic mai mult!
Mulțumim tare mult Părinte! Doamne-ajută.
Toate cele bune vă doresc dvs și celor din țară.
