Marian Șolea, român care a luptat împotriva rușilor în Transnistria, atrage atenția ca „să nu se acţioneze şi să nu se tragă spre Rusia de la noi” care ar putea duce la o „catastrofă”. Ne-ar trebui lideri aduși în funcții de noi, nu de inamici și nici de aliați

Marius Marian Șolea este printre puținii români care au luptat, în 1992, în Transnistria, în războiul moldoveano-rusesc. Într-un interviu acordat în exclusivitate jurnalistului Cornel Nistorescu, în Cotidianul, Șolea a vorbit despre experiența acelui conflict, dar și despre actualul război ruso-ucrainean.

Marius Marian Șolea este publicist și scriitor.

El spune că s-a dus pe front din dorința de a-i ajuta pe frații basarabeni, după ce statul condus de Ion Iliescu nu a făcut nimic.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Istoria Românilor, de Petre P. Panaitescu, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media

„Ceea ce vedeam era că noi ca stat nu făceam nimic pentru românii desprinși de Uniunea Sovietică din trupul țării lor, alimentat romantisme, poduri de flori şi hore. M-am gândit mult, nu eram un copil, înțelegeam ce înseamnă o asemenea decizie, de a pleca pe front ca voluntar, într-un război care nu avea nici o legătură cu statul al cărui cetăţean eram, ce riscuri și ce complicații poate să aducă. Mă impresionaseră și basarabenii, luptau în condiții precare, fără tehnică și vorbeau o limbă română haioasă, în care ne cereau mereu ajutorul, iar acesta nu venea, statul român nu făcea nimic, am simțit nevoia să compensez, să merg acolo, să suplinesc într-un fel, cel puţin la nivel simbolic, absenţa României şi să cunosc în mod direct un eveniment istoric, să ştiu exact ceea ce se întâmplă şi să nu mai aştept relatări şi interpretări subiective”, a declarat Șolea.

Acesta a spus că România a sprijinit, indirect pe basarabeni, trimițând armament pentru cei de pe front.

„Abia la Coșnița am văzut și arme românești, în toate liniile, de la intrarea în front, care se făcea la Vadu lui Vodă, și până în prima linie. A fost un ajutor, însă minor, armele erau rare, inclusiv muniția. Mai făceam noi rost, în urma unor atacuri. Între noi şi tranşeele ruşilor/cazacilor erau cel mult 250-300 metri. Ei se fixaseră chiar în aliniamentul făcut de Ion Antonescu. Sprijinul României a fost unul minor, doar pentru a face o dovadă formală că le suntem frați… Însă realitatea aceasta era, a existat un anumit sprijin. Au fost PM calibru 7.62, de producție românească, fabricate la Cugir, iar muniţia era chiar din oraşul meu, de la Sadu, câteva AG-7, foarte rar AG-9, câteva transportoare blindate, câteva mitraliere”, a explicat el.

Șolea spune că nu mai există ingrediente pentru o eventuală rezistență românească, pentru că „nu mai există fondul uman care favorizează rezistența și lupta”.

„Pentru asta, este nevoie de o anumită genetică, apoi de o anumită formare şi capacitatea de a te sacrifica pentru idei sau pentru binele celuilalt. Aceste lucruri sunt istorie deja. Popoarele sunt decimate în relația cu originea și cu istoria lor, educația este deja non-educație, modelele tinerilor sunt astăzi doar niște măscărici mediatici, maneliști și curve, tinerii nu înțeleg nimic din personalitatea unor figuri istorice, care au trăit și au murit pentru ca ei să locuiască aici, să vorbească această limbă, să fie români, să urce pe munţi româneşti.

Într-adevăr, cine este născut pițiponc are o șansă enormă pentru dezvoltare în cultura socială din acest moment. La noi, de exemplu, sunt în jur de zece bărbați vizibili, care se opun valurilor care vin să acopere un popor, doar atât, la o populație de 20 de milioane. Adică, nu există masă critică pentru o rezistență reală, cu rezultate, cu șanse de a întoarce o realitate în favoarea unui popor. În fond, dacă poporul nu mai există, nu are cum să existe nici forma de rezistență despre care vorbiţi”, a mai spus el.

În ceea ce privește războiul din Ucraina, Șolea afirmă că NATO ar trebui să-i acorde Rusiei o variantă „onorabilă de ieșire”. El mai afirmă că Ucraina are sub control „teritorii luate de URSS de la mai multe țări, care au venit cu amestecuri forţate de populații, sub teroarea stalinistă, cu drame și mari nedreptăți”.

Mai mult, Șolea afirmă că „nu doar Putin și rușii sunt responsabili de ceea ce se întâmplă, acesta este un adevăr care pur și simplu îi înnebunește pe comentatorii de serviciu, din ce în ce mai ridicoli, ale căror păreri mai şi fluctuează, în funcţie de situaţia din teren”.

El spune că situația din Ucraina seamănă cu cea din Transnistria, din 1992, doar că atunci nu a intervenit nimeni pentru integritatea Moldovei. Atunci, ucrainenii au luptat de partea rușilor împotriva Moldovei.

„Un asemenea conflict nu se desfășoară strict după cum vor unii sau alții, nici măcar nu poate fi întru totul previzionat. Are un grad destul de important de imprevizibil, în funcție de oamenii care decid la un moment dat, în funcție de acțiunile lor și chiar de erorile care se fac de ambele părți. Inclusiv depinde într-o mare măsură şi de acţiunile inamicului. Este, mai degrabă, o rezultantă a ceea ce se întâmplă şi a ceea ce se doreşte să se întâmple. Şi ar fi o naivitate să aștepți de la inamic să respecte reguli pe care tu însuţi nu le respecţi şi o şi mai mare naivitate să aştepţi să respecte reguli pe care tu însuţi le respecţi. Fiecare încearcă prin orice mijloace să distrugă cât mai mult din capacitatea de luptă sau de rezistență a celuilalt. Rusia nu are în acest moment varianta unei cedări, a unei înfrângeri. Mai degrabă, chiar NATO ar trebui să îi ofere o variantă onorabilă de ieșire, în cazul în care s-ar întrezări înfrângerea. Și mă refer strict la regimul teritoriului deja cucerit sau doar la Crimeea. De acord, Ucraina se apără, acesta este un avantaj real în teren, un avantaj de drept internațional, moral și inclusiv tactic, însă acel teritoriu este mai degrabă o cârpeală decât o moștenire istorică de secole. Sunt teritorii luate de URSS de la mai multe țări, care au venit cu amestecuri forţate de populații, sub teroarea stalinistă, cu drame și mari nedreptăți. Nu putem să ne prefacem că nu mai știm istorie doar de dragul propagandei penibile. Apoi, e destul de complicat să aduci un bloc militar la granițele europene ale Federației Ruse și apoi să aștepți încurajări și tratate de pace. Singurul lucru care m-a surprins de la începutul războiului este graba tuturor de a face ceea ce parcă au de făcut, toată lumea se mișcă rapid, ca niciodată, toți se grăbesc undeva…

În plus, nu doar Putin și rușii sunt responsabili de ceea ce se întâmplă, acesta este un adevăr care pur și simplu îi înnebunește pe comentatorii de serviciu, din ce în ce mai ridicoli, ale căror păreri mai şi fluctuează, în funcţie de situaţia din teren. Sunt ca suporterii Craiovei, vin lângă echipă doar când au speranţe şi rezultate. Revenind, părțile implicate, dar toți, nu doar cei care se văd în prim plan, pe linia frontului, ori vor sta la discuții, ori se vor bubuii unii pe alții fără limite. Acesta este riscul. Însă, abia de aici încolo apare imprevizibilul. În timpul războiului, este aproape imposibil să umbli la stabilitatea politică și socială a adversarului. Pe timp de pace este cu mult mai simplu să organizezi proteste, să produci evenimente şi destabilizare. O iei ușor, cu veganii supărați pe amprenta de carbon a fermelor, cu comunitățile diversității, cu fanii unor idei năstruşnice, în general. Apoi, treci la sprijinul adversarilor politici. Așa cum se petrece în teren, în acest moment, lucrurile chiar sunt bune pentru toți cei implicați, acum se poate fabrica o pace rezonabilă pentru fiecare. Situaţia seamănă foarte mult cu ceea ce se întâmpla în Transnistria pe la sfârşit de iulie, început de august, 1992. Bineînțeles, la o scară diferită și la un interes politic diferit. Pentru integritatea teritorială a Republicii Moldova nu a sărit nimeni atunci. Ca situație istorică sau ca drept internațional era fix aceeași situație. Rusia dorea o zonă tampon în eventualitatea în care alianța militară adversă se va apropia în timp de ei. Şi au avut dreptate, cum-necum, așa s-a întâmplat. În satul străbunicilor mei era o vorbă: hoţul pe hoţ cunoaşte.

Ca un detaliu nesemnificativ, ucrainenii au luptat în Transnistria de partea rușilor şi a cazacilor, au fost cel puțin două batalioane compacte şi mulţi alţii veniţi pentru bani. Pesemne că nu li se dezvoltase atât de mult vocația asta a dreptății sau nu erau amelioraţi intelectual cu ideea de dreptate din punct de vedere filosofic. În concluzie, acest război va fi dus exact acolo unde se dorește. Nu doar de Putin și de ruși, ci de toți cei implicați, văzuți și nevăzuți. În acest moment, nu este deloc complicată stabilirea păcii, chiar dacă acest lucru înseamnă stabilirea unui echilibru în zonă şi a unor garanţii. Fiecare știe ceea ce vrea celălalt, asta este cel mai important lucru într-un conflict. Pare un dezavantaj, un factor de escaladare, dar nu este atunci când părţile sunt reprezentate de oameni inteligenţi. În plus, ceea ce iar este un mare avantaj, fiecare știe ceea ce poate face adversarul. Sunt toate motivele pentru a se așeza cu toții la negocieri, care ar trebui să fie desfășurate corect, fără tragerea preșului de sub picioare şi fără câștigarea de timp sau alte tâmpenii care se mai practică în asemenea situaţii, în istorie”, a spus Șolea.

Pericolul pe care îl vede Șolea este ca „să nu se acţioneze şi să nu se tragă spre Rusia de la noi”, care ar putea duce la „o catastrofă”.

În final, Șolea și-ar dori ca România să aibă conducători „aduși în funcții de noi, nu de inamici și nici de aliați”.

„Suntem într-o alianță militară, aceasta este o certitudine, o realitate care trebuie respectată, însă mai putem gândi și cu capul nostru, mai putem să spunem și nu, ar trebui să mai analizăm și singuri consecințele, avantaje și dezavantaje, ar trebui să mai contribuim și noi la propria agendă, naţională, în caz că mai există această idee sau concept. În caz că nu avem în vedere să rămânem slugi până la sfârşitul lumii. Dar e posibil să nici nu fim în stare, să se ştie acest lucru și să aibă și oamenii ăștia dreptate, să trebuiască să facă ei totul în locul nostru. Şi ar fi preferabil cel puţin să ne mai mărim şi noi prețul atunci când ne vindem, să nu lăsam doar slugile să evolueze pe scena politică, cel puţin pentru credibilitate, să avem atitudine, spirit critic, nu mereu talentul acesta de a trăi în dorul lelii. Și, foarte important, ar trebui să avem conducători apți combatanți în astfel de momente, aduși în funcții de noi, nu de inamici și nici de aliați. România suntem noi și aici greșește în primul rând România, iar de aici se pot naște problemele catastrofale. Cine le spune românilor adevărul, spuneți-mi cine?! Adevărul, totuși, există, în natura lui este etern. Părem că evoluăm în adevăr ca națiune?”, a spus Șolea.