Intelectual, Dumnezeu, Biserică

Eu nu cred că intelectualul este mai aproape de Dumnezeu sau că se aseamănă Lui în vreo privință specială, măcar pentru motivul că este mult prea pricinos ca să îl raportăm la un Dumnezeu atât de îndelung răbdător, mult milostiv și iertător ca al nostru.

Ajunge să aruncăm o privire la intelectualitatea din trecut și din prezent să vedem cât a fost și este de cariată de orgolii, oportunism și partizanat. Cât de ușor se rup prietenii vechi pentru o postare de Facebook, cât de ușor vechi prieteni sunt denunțați cu fervoare ca dușmani ai poporului. Nu, vă rog, nu aduceți hulă lui Dumnezeu reducându-l la micimea noastră din prezent, agravată de zestrea noastră cărturărească.

Dincolo de acest aspect de moment, și tratând chestiunea …mai intelectual , eu cred că dl Bucuroiu, autorul unui text care tratează subiectul, dar și oricine este preocupat de chestiune ar trebui să țină cont de câteva minime „detalii”:

– ceea ce noi numim astăzi „intelectual” nu are nicio legătură cu cărturarii din lumea veche.

Noțiunea de „intelectual” este mult prea încărcată de sens și de practici specifice modernității, tiparului, mediilor de comunicație în masă, spațiului public, ierarhiilor sociale specifice ca să-l echivalăm ușuratic cu cine știa carte în lumea veche, fie ea păgână sau creștină.

Deci, da, există intelectuali creștini. Dar asta nu-i plasează nici lângă profeți, nici lângă autorii filocalici, nici lângă nimeni din lumea premodernă. Îi plasează exact unde sunt: într-o lume nouă, a tiparului, iar apoi a mediilor electronice, și în roluri și ipostaze noi. Principala provocare a intelectualului creștin nu ține de „creație”, ci de faptul că aparține cu necesitate de două lumi antagonice: de lumea înțelepciunii de aici și de lumea înțelepciunii de dincolo. Doar în acest sens intelectualul de astăzi este, oarecum, comparabil cu cărturarul și filosoful creștinismului primar.

– când Dumnezeul de la care te revendici Îți spune explicit, verbatim, că a ales pescari și oameni simpli în mod deliberat, asta trebuie să-ți spună ceva, trebuie să fie luat în considerare. Așa cum trebuie luat în considerare și Pavel cel învățat când își exprimă părerea atât de drastică despre înțelepciunea acestui veac și despre înțelepții acestui veac. Nu cred că e dovadă de anti-intelectualism să ai în vedere părerea pe care a îndrăznit să și-o exprime Dumnezeu și unul din Apostolii Săi.

– eu cred că intelectualul creștin poate fi mult folositor Bisericii. Dar nu dacă se închipuie „creator”. O mamă care naște este mult mai aproape de Dumnezeu decât un intelectual care a „creat” biblioteci întregi. Intelectualul care „creează” cu adevărat este cel care „dă naștere”, la rândul său. Ca Apostolul Pavel. Dar este aceasta cu adevărat specific intelectualilor? Bineînțeles că nu. Pustnicul Proclu Nicău este mult mai „creator” decât pot fi zeci de Baconschi multiplicați. Pentru că el chiar putea „naște” om, duhovnicește vorbind.

Și atunci, unde poate fi de folos intelectualul creștin? În decriptarea și decodarea cadrelor mentale care stau la încheietura de boltă a culturii în care ne aflăm, în înzestrarea cu dispozitive menite a ne lumina calea în acest hățiș de rătăciri și înșelăciuni care constituie înțelepciunea acestui veac…