OPINIIIARTĂ-I LUDOVIC, CĂ NU ȘTIU CE FAC – Despre politică, prietenie și...

IARTĂ-I LUDOVIC, CĂ NU ȘTIU CE FAC – Despre politică, prietenie și iertare

Mi-am promis că nu mai fac politică. Cel mult o voi face la nivel de scriere de discurs. Și asta pentru că găsesc că este singurul lucru demn care ține de citit și mult PR.

Dar,

Imaginea cu actualul lider PNL, Ludovic Orban, abandonat de către colegii săi în primul rând, îmi provoacă repulsie și mă întristează, în egală măsură. Totodată, mă proiectează în timp și îmi aduc aminte că ori de câte ori am făcut un lucru bun, demn de laudă, în organizațiile în care am activat, inclusiv, dar mai ales la nivel de conducere, fie în PNL, fie în ALDE, s-a întâmplat cam același lucru. Sigur, la nivel mult mai mic, dar mai multe lucruri mici, înseamnă un regret foarte, foarte mare. Intenția, faptele și efectele în sine ale echipelor din care am făcut parte de-a lungul anilor, au fost aceleași. Pentru că asta înseamnă să fii bun. Cumva, oamenii te vor bun, dar nu mai bun decât ei și atunci se ajunge la izolare, exilare, la abandon. Mai mult, poate chiar la umilință, dispreț și discreditare.

Regret cele întâmplate. Ludovic nu merita asta. Cu siguranță a hrănit multe guri, iar gurile pe care le-a hrănit acum l-au părăsit. Așa s-a întâmplat și în istorie, iar de fiecare dată când există oportunitatea, istoria se repetă, deși ar trebui evitată, ea se repetă, pentru că noi îi dăm voie. Ludovic i-a făcut mari, iar ei se străduiesc din răsputeri, ca niște lași ce sunt, să-l facă mic pe cel care i-a făcut mari. Așa e de când lumea. Probabil că și Iuda se credea mai bun decât Iisus. Dar, cel puțin Iuda a avut demnitatea să se căiască și să-și repare greșeala. Nu a putut să-și ierte faptul că și-a trădat și vândut prietenul… Finalul, îl cunoaștem toți!

Despre ieri (Duminică),

Ieri m-am întâlnit, la Biserică, cu un fost „amic”, un fost coleg de partid. Am fost amândoi și-n PNL, și-n ALDE. El a stat puțin în PNL, eu am stat mai mult, vreo 10 ani. Eu am plecat mai devreme din ALDE, El a rămas mai mult.

El a fost unul dintre cei care au contribuit la distrugerea carierei mele în administrația publică locală,

Eu am fost unul dintre oamenii care l-au ajutat să propulseze în cariera lui în administrația publică locală.

Ieri (duminică), ne-am intersectat în mai multe rânduri la Biserică. Am asistat împreună la Predica pe care o ține Părintele la sfârșitul slujbei (căci el a ajuns la predică), care i s-a potrivit ca o mănușă. Nu știu cât a înțeles din ea și nu am idee dacă s-a „simțit”, dar eu una m-aș fi cutremurat. Dar, nu era cazul.

Am stat în același rând și la miruit, în aceeași tăcere lăuntrică, după care eu am intrat în Biserică să mă rog și să cumpăr lumânări. Când am ieșit am dat tot peste el. Am aprins lumânări împreună. Amândoi, și la „Morți”, și la „Vii” (chiar în ordinea asta), El primul, după care eu. L-am așteptat… În tot acest timp petrecut în curtea Bisericuței, nu ne-am uitat unul în ochii celuilalt, nu ne-am privit, poate doar pe ascuns. Nu ne-am salutat, nu ne-am spus nimic. A fost totul tăcere. Dacă am gândit ceva, m-am rugat la Dumnezeu să rămână doar la nivel de gând. Și așa a fost!

Am plecat în același timp din curtea Bisericii. De data asta. Eu am ieșit prima pe poartă. El, în spatele meu.

Nu îi voi da numele persoanei respective, pentru că javrele nu merită promovate, nici măcar atunci când se cred smerite și se dau cu fundul pe la moaște și stau la rând pe muntele Athos! Poate e un semn, unul divin… Nu l-am putut ierta niciodată, deși am încercat în mai multe rânduri. Pentru că viața m-a învățat că e bine să ierți, nu pentru el, nu pentru grup sau prietenii lui sau prieteni comuni, nu pentru partid, nu pentru comunitate, ci pentru Tine ca persoană, pentru a putea merge mai departe. Pentru a uita. Ieri, de abia ieri, cred că am putut face acest lucru. După trei ani jumate, l-am iertat. M-am eliberat!

Azi, în PNL s-a activat trio – ul bufonilor, al lacheilor și al lașilor pervertiți. Să vă fie rușine!!!

Bine, mai am și alți „prieteni”, alături de care am făcut multe mese frumoase și am lucrat la multe proiecte…, iar cândva eram ca frații,

Acum nu mai răspund nici la telefon, nici la mesaje. Pentru că între timp au ajuns deputați, senatori, consilieri sau ceva de stat. Ceva de stat în picioare sau de stat degeaba, căci nu se vede nimic din ce ar trebui să facă sau din ce ar putea să facă, căci sunt incapabili. Ei cred că au ajuns importanți, că sunt mai ceva decât mine, mai șmecheri, doar pentru că au o funcție efemeră…, căci totul este efemer.

Sunt mâhnită…

Iartă-i Ludovic, că nu știu ce fac! Mai târziu vor regreta. Și mai târziu, sper să fie cât de curând!!

AAA… și încă ceva:

Ludovic, îți doresc să ajungi Președintele României, nu să rămâi doar președintele PNL-ului !!!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT