Homeschooling, nu școală online

Sunt părți bune al experienței pandemice, traversate în ultimul an. Mă gândesc, de exemplu, la cunoscuți care și-au dat seama că își doresc o viață mai aproape de familie și nu își doresc să reia rutina de zece ore la biroul din Pipera, care vor să păstreze pentru o parte din timp „lucrul la distanță”. Alții, convinși de momentul izolării într-un perimetru de betoane,  și-au cumpărat o casă la țară și au descoperit viața mai aproape de firescul naturii. Și există și părinți care au făcut un pas important în timpul pandemiei și au ales pentru copiii lor educația de tip homeschooling.

Probabil și perspectiva de a lăsa elevii să interacționeaze online, ore în șir în fața unui ecran, a fost un factor important în decizie, poate situația pandemică în care au ajuns să lucreze de acasă le-a venit mănușă.

Cert este că înainte de pandemie discuția despre educația acasă era recurentă, multe familii se gândeau dacă acest tip de educație acasă ar fi potrivit pentru ei sau nu. Poate se vor întoarce în sistem, poate nu, ideea este că acum se vor putea raporta la acest trend din proprie experiență.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Să fim înțeleși, învățământul online nu este homeschooling. Chiar dacă se desfășoară de acasă. Homeschooling înseamnă o educație croită după valorile familiei, cu mentori, socializare și căutări personalizate, înseamnă a lua educația copiilor pe cont propriu. Cineva spunea că fiecare familie ajunge, în final, la un model de abordare a educației după chipul și asemănarea ei, oricum este o aventură care are multe satisfacții dar și responsabilități.

Oana și Liviu au băiat pe care l-au retras anul trecut din sistemul privat. Cu banii economisiți l-au înscris la o școală la distanță și le-au rămas și pentru patru cursuri vocaționale. Băiețelul face electronică distractivă dar s-a apucat și de germană, merge la o profesoară de română, extraordinară ca pedagog din ce am înțeles, și face baschet și caiac. Liviu lucrează de acasă și îl ajută cu mate și istoria.

Cei ce merg pe această cale în România, sunt înscriși de regulă la o școală din afară, care are regim de înscriere internațional.

Mai departe există două trasee principale. Prima cale ar fi să mergi până la sfârșit cu școala respectivă și apoi copilul să dea o formă de bacalaureat, cum este SAT – ul de exemplu, pentru cei înscriși în Statele Unite. Nu este de speriat, pentru că SAT-ul se dă în mai multe centre educaționale din România, nu trebuie să călătorești până în State. Apoi cu SAT-ul poți merge la diferite universități, trebuie văzut de la caz la caz ce anume se mai adaugă la dosar.

Cealaltă variantă este să te întorci în sistemul educațional românesc, până în clasa a 12 -a, și să dai unele diferențe . Întoarcerea este mai ușoară, din ce am vorbit cu preieteni părinți, până la sfârșitul  ciclului primar.

În altă ordine de idei, homeschooling este o variantă care a dat rezultate extraordinare în Statele Unite, peste 3 milioane de copii fiind școlarizați anual în acest mod, cu rezultate universitare bune. Nu este o metodă nouă în educație, nici obscură, Thomas Edison, Souchiro Honda sau Piere Curie fiind educați, de exemplu, în homeschooling.

Ar fi frumos ca pe frontonul școlii să scrie: „Pregătim copiii pentru viață, nu pentru examene!”. Școala să fie în toate despre înțelesurile vieții și despre devenire. Dar școala are plusuri și minusuri, părinții caută varianta optima pentru familia lor iar în contextul dat au îndrăznit acest pas.

Nu cred că acest sistem educațional este pentru oricine. Dar cred că educația de tip homeschooling și școlile informale, fondate de comunități de părinți, sunt o alternitivă pentru școala viitorului.