La începutul lunii septembrie, s-au împlinit 128 de ani de când a apărut primul număr al revistei Gazeta Matematică.
Începuturi…
În toamna anului 1894, într-o odăiță din strada Manea Brutaru, azi General C. Budişteanu, din București, s-au strâns patru ingineri români, Victor Balaban, Vasile Cristescu, Ion Ionescu, Mihail Roco şi Ioan Zottu, tineri absolvenți români ai Şcolii de Poduri şi Şosele, viitoarea Şcoală Politehnică, din București.
Între ei, s-a pornit o discuție aprinsă despre rezultatele slabe obținute de candidați la examenul de admitere din acel an. O posibilă cauză identificată de participanții la discuție era lipsa unei reviste românești de matematică.
Discuția din acea zi s-a încheiat cu o hotărâre care va marca istoria matematicii:
„…să căutăm zece persoane care să vrea să dea sumele necesare pentru apariţia revistei în primul an, iar toate veniturile acelui an să se capitalizeze, pentru a se garanta publicarea (revistei, n.n) în anii următori, când unul sau mai mulţi din cei zece nu ar voi să mai dea sumele necesare… dacă nu s-ar găsi alţii cari să-i înlocuiască”.
Sumele de care este vorba mai sus au fost stabilite, la început, la 20 lei (aur) pe lună, de persoană, dar, după discuţii cu mai mulţi tipografi, s-a ajuns la 15 lei (aur). Erau mulţi bani, mai ales pentru tinerii aflaţi la începutul carierei, a căror „…curbă a casei stătea totdeauna în regiunea negativă“, după cum glumea, amar, Ion Ionescu.
Gazeta ne învață matematică din 1895
Ulterior, Victor Balaban a propus, şi ceilalţi au aprobat, ca revista să se numească Gazeta Matematică.
Primul număr al revistei Gazeta Matematică a apărut în ziua de 15 septembrie 1895, având deviza „Entuziasm, armonie, sacrificii continue, muncă dezinteresată”. Primul număr a avut 16 pagini.
Numerele următoare ale Gazetei vor avea 24 pagini. Se primesc şi se publică soluţiile problemelor propuse. Primul colaborator din afara redacţiei este C. Popovici, elev în clasa a VII-a la Liceul Naţional din Iaşi, viitorul profesor de astronomie la Universitatea ieşeană, al doilea, C.S. Stănculescu, viitor inginer, al treilea, Gh. Ţiţeica, viitor „primul doctor, primul profesor universitar şi primul academician al Gazetei Matematice“.
Tirajul Gazetei a fost modest în această perioadă. În primul an au existat 144 abonamente, costul unui abonament fiind de 6 lei pe an. Acestea au acoperit în procent de 50% cheltuielile. Diferența s-a completat din banii redactorilor: taxa de înscriere, de 300 lei (aur) şi cotizaţia, de 155 lei (aur), (aceasta a scăzut cu vremea către 60 lei).
După primul an, din cei 1729 lei (aur) strânşi de la redactori, la care se adaugă suma obţinută prin vânzări şi scăzând cheltuielile a rezultat un „excedent“ de 884 lei (aur), care a fost capitalizat, conform hotărârii inițiale. Această sumă a crescut la aproximativ 7000 lei către 1909 şi constituia un „fond de rezervă“.
Tot în 1909, redactorii au decis înființarea Societății Gazeta Matematică (SGM), societate care a fost recunoscută prin lege de Adunarea Deputaților la data de 5 aprilie 1910.
Scopul SGM era raspândirea gustului pentru studiul stiintelor matematice si îndrumarea cercetarii originale relative la aceasta ramură de știință.
Până în 1949 activitatea SGM a fost centrată pe editarea Gazetei Matematice, care apare fără întrerupere din 1895. După 1949, societatea a purtat diferite denumiri. Din 1990 se numește Societatea de Științe Matematice din România. La 3 octombrie 2000, prin hotărârea Judecătoriei sectorului 1 București, SSMR a fost declarata succesoarea Societății Gazeta Matematică.
Surse:
Zi mare, doamnă jurnalist liber: scrie presa despre GM! 🙂
Te podidește râsul, citind cum s-au hotărât dânșii să facă revistă de matematică: fiindcă loazele aveau rezultate slabe la admitere! Nu că nu aveau ȘCOLI, nu că nu aveau MANUALE, nu că nu aveau PROFESORI, nu că nu aveau ECONOMIE (pentru eventualii absolvenți)! Nu, dom’ne! N-aveau … revistă! Cei de azi ce cusur mai au ? Că înțeleg că au aceeași revistă și azi (și o pot studia CU-MU-LA-TIV!) …
Și asta la 20 de ani după ce Ang(h)el Saligny (ăsta pare să fi fost mai mult absolvent francez decât român!) le făcuse deja minune de pod peste Dunăre! (Cu ce oameni, oare ?) Și la un sfert de secol după ce Măria Sa le făcuse cale ferată București-Giurgiu – de-i mersese Buhu în toată Țara Românească! (Britanicii aveau cale ferată de pe la 1814, fiindcă scăpaseră practic de Napoleon B., iar Newton le făcuse deja de peste un secol „revistă de matematică”!)
Apropo: tinerii ăștia (Țițeica & Co) erau concitadini cu Măria Sa, Carol Întâiul, rege român de 13 ani – era și dânsul scăpătat și nu-i putea împrumuta niște Lei amărâți de aur ?! Că Alfred Nobel însuși s-a dus cu dinamita în proțap taman la Paris (din Suedia!) la nepotul lui Napoleon B (Napoleon 3), și umblă vorba că bancherul personal al acestuia i-ar fi dat banii pe care avusese de gând să îi piardă la cărți în noaptea aceea! Țițeica & Co. nu putea merge cu jalba la Măria Sa ?! „Mărite Doamne, studenții ni-s pe nicăieri, ne trabă revistă!” Nu puteau ?!
Dar se poate și mai rău: o brambureală de piață liberă, niște „investitori inteligenți”, au copiat (după ’89) numerele gazetei de prin biblioteci, au făcut și un program tip „bază de date” (le-o fi luat o lună ? o săptămână ?), și au vândut „produsul” pe disc, cu aprox. 100 USD bucata! „Smart”, nu ?! Plus cu promisiunea că e „pe viață”! I-au zis „Intuitext”, „SoftWin”, așa ceva.
Ce înseamnă „pe viață”, în economia de piață ? Viața noastră, ori a lor (toate scurte!) ?! În cazul nostru, au scos-o pe disc până în 2005, iar apoi au dat, anual, actualizări. Prin 2013 s-a rupt filmul (vieții): umblă zvonul că era firma lui Sebi Ghiță, presupus mafiot român înfrățit cu Serviciile, fugit prin Serbia – deci adio investiție „pe viață”! Și asta fără să mai amintim că GM, ediția electronică a fost implementată până la Windows 7 – ca să o facă să meargă pe Windows 10, băieții de la CS s-au muncit vreme de vreun ceas, iar articolele necesitau 5 (cinci) minute (cronometrat!) ca să se deschidă!
În Democrațiile avansate, „pe viață” înseamnă … „viața produsului” – deci când producătorul decide (pe principii adânci, de piață liberă) să îi pună cruce, s-a zis și cu investiția „pe viață” a cumpărătorului! Caz de răsunet: „Rosetta Stone”, program de învățat limbi străine (de câteva sute bucata). Zisa „Rosetta Stone” era implementată pe Adobe Flash: când Adobe a decis, democratic, să tragă preșul Flash de sub „consumatori”, s-a zis și cu investiția „pe viață” a fraierilor. Desigur, producătorii „Rosettei Stone” nu și-au lăsat consumatorii de izbeliște, ci au mutat produsul complet online și … și-au invitat clienții păgubiți să … PLĂTEASCĂ DIN NOU!
Apoi au apărut alte dureri de cap: s-a răspândit vestea că zeci și zeci de limbi străine, în format „Rosetta Stone”, sunt accesibile GRATUIT, CETĂȚENILOR CARE PLĂTESC TAXE MUNICIPALE, PRIN BIBLIOTECA PUBLICĂ! De exemplu, prin „Mango”. Asta ca să vorbim un pic despre eficiența economiei de piață – și de șuturile pe sub masă pe care le ocazionează aceasta!
***
Privind articolul de față, mă străfulgeră ideea: acum știu de ce „Tot Banatu-i fruncea!” Ei își făcuseră revistă de matematică „din Timișoara” încă de la 1921 (și peste GM!). Și asta a fost publicată electronic (după ’89) „pe viață”, 1921-2006 … (Apropo: GM s-a lăudat de-a lungul timpului că două războaie mondiale nu i-au oprit apariția … deși revenirea în forță a Democrației s-ar putea să îi pună capac …)
Vă pun aici să vedeți ce mai bârfește presa liberă pe tema GM:
https://forum.softpedia.com/topic/1065075-gazeta-matematica-1895-2013/
https://www.intuitext.ro/gazeta-matematica
https://materialedidactice.ro/gazeta-matematica/
http://www.gazetamatematica.net/?q=taxonomy/term/381/9
Revenind la oile noastre: doamna jurnalist este invitată la raport despre situația Revistei de Fizică și Chimie! Fiindcă Matematica nu cere de mâncare, e speculație teoretică pe burta goală. Cu fizica și chimia este mai greu, fiindcă îți trebuie și ECONOMIE, ca să ai la ce le folosi. Ceea ce este mai greu în Democrație …
Așteptăm cu interes! 🙂