În primele capitole ale Epistolei sale către Romani, Sfântul Apostol Pavel descrie modul în care omenirea este condamnată în fața legii divine, vinovată pentru că nu am îndeplinit dreptatea pentru care am fost creați. Atât legea scrisă în inimile noastre, numită adesea legea naturală, cât și legea revelației, transmisă lui Moise, înfățișează standardul uman pe care, așa cum amintește apostolul cititorilor săi, numai Iisus Hristos l-a împlinit. Și Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu, așa cum spune crezul athanasian, pentru că omul a fost creat să fie asemenea lui Dumnezeu, dar, pentru că a căzut în păcat, nu este. Legea, deci, ne asumă imperfecțiunea și ne ghidează spre perfecțiune. Teologii luterani sintetizează acest lucru ca fiind triplul rol al legii: frână, oglindă și ghid.
Conservatorii, creștini sau nu, recunosc probabil această triplă funcție chiar și în dreptul pozitiv al statului, care, și el, consideră că omul este o ființă căzută. Legile noastre împiedică dezordinea condamnând delictul. Ele acționează ca o oglindă a culturii noastre, un portret al viciilor, priorităților și aspirațiilor noastre. Și așa, chiar și legile noastre seculare ne îndrumă spre a deveni un anumit tip de ființă umană. Desigur, legea, în sensul ei deplin, trece dincolo de codul juridic și intră în domeniul moravurilor, normelor și al tradițiilor ( de la tabuuri sexuale, până la reguli despre când să ne îmbrăcăm în alb) în care trăim, ne mișcăm și ne manifestăm ca ființe sociale. A fi cu adevărat cetățeanul unei țări înseamnă a te conforma legilor ei – legilor nescrise, dar care sunt înscrise pe inimile noastre, de sentimente și obișnuință, poate mai profund decât grămada de legislație a statului.
Ce legătură au toate astea cu Facebook?
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „O istorie a lumii pentru copii” de Virgil Hillyer, și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
Într-o scrisoare din din 28 iunie, procurorul general al Arizonei, Mark Brnovich, i-a scris lui Mark Zuckerberg (foto), întrebându-l despre politicile Facebook privind postările legate de traficul de persoane, imigrația ilegală și intrarea ilegală pe teritoriul Statelor Unite. Brnovich a menționat că Parchetul din Arizona a încercat să posteze un anunț privitor la resursele anti-traficului de persoane, pe platforma de socializare Facebook, la începutul anului, dar că Facebook „a respins aceste anunțuri și a împiedicat Parchetul să le posteze”. Între timp, a spus procurorul general, pe fondul creșterii dramatice a numărului de treceri ilegale și de rețineri la frontieră a imigranților clandestini, postările care promovau serviciile de imigrare clandestină și trafic de persoane au fost menținute pe platformă. De aceea, explica Brnovich, solicita informații suplimentare legate de aspecte ale regimului aplicat de Facebook postărilor care promovează activități ilegale.
Înveți și ajuți! Cumpără-i copilului tău manualul „Geografie elementară” de Charlotte Mason și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
În răspunsul său din 30 iulie, William Castleberry, vicepreședintele Facebook, responsabil de Politici publice de stat, a detaliat procesele, în mare parte algoritmice, pe care compania le aplică în luarea deciziilor sale de moderare a conținutului de pe platformă, menționând că „politicile noastre interzic utilizarea serviciilor în scopuri ilegale”, inclusiv „conținutul care oferă sau facilitează traficul de persoane, care include anunțuri publicitare de oferte de servicii de trecere clandestină a frontierei și de trafic de persoane”. Castleberry a recunoscut, totuși, că:
Da, permitem oamenilor să schimbe informații despre cum să intre ilegal într-o țară sau să ceară informații despre cum să pătrundă clandestin într-o țară. După consultarea unor experți în drepturile omului, am elaborat această politică, pentru a ne asigura că interzicem conținutul legat de activitatea de facilitare a imigrației clandestine, dar fără să interferăm cu libertatea oamenilor de a-și exercita dreptul de a solicita azil, care este recunoscut de dreptul internațional.
Așa stând lucrurile…
După ce a primit răspunsul celor de la Facebook, Brnovich, procurorul general al Arizonei, a trimis o scrisoare lui Merrick Garland, procurorul general al SUA, și Departamentului de Justiție, exprimându-și îngrijorarea că Facebook, așa cum compania însăși a mărturisit, ajută la încălcarea legii americane. În scrisoarea sa din 14 octombrie, Brnovich scria: „biroul nostru solicită Departamentului dumneavoastră să investigheze facilitarea de către Facebook a traficului de persoane la granița de sud a Arizona și să înceteze încurajarea activă și facilitarea intrării clandestine”. În continuare, a menționat că: „Politica Facebook de a permite ca postările care promovează intrarea clandestină a imigranților în Statele Unite să ajungă în mod regulat la miliardele de utilizatori subminează grav statul de drept”.
Care drept? Facebook ar spune că politica și algoritmul ei reflectă o lege superioară, dreptul internațional al drepturilor universale ale omului. Avem de a face aici cu o ilustrare a limitelor legii și a capacității ei de a guverna. Avem de a face și cu ilustrarea limitelor algoritmilor, care sunt și ei un fel de lege, o lege bazată pe alte legi, o politică a politicilor. Dar, la un moment dat, ființa umană face o alegere, ia o decizie și este responsabilă, indiferent de ce credem despre ea. Acesta este și motivul pentru care Brnovich i-a scris lui Zuckerberg și lui Garland: pentru că este convins că cineva este responsabil și trebuie tratat ca atare; pentru că știe că legea federală, ca și legea Arizonei, are forță doar dacă este aplicată. Brnovich înțelege că legea trebuie să fie o opreliște, printre altele, și vrea să vadă că își legea își face treaba, menținând ordinea și împiedicând dezordinea.
Cu toate acestea, Zuckerberg și Garland, orice ar spune ei personal, participă la o ideologie care reduce legea doar la un funcția ei de îndrumar. Într-adevăr, răspunsul lui Castleberry, în numele Facebook, cu invocarea clasică a dreptului internațional, demască tot acest joc. Dreptul internațional, mai mult decât orice alt drept, nu poate face mai mult decât fac aspirația comună și forța brută (nudă). Statele au la îndemână toate semne acumulate ale istoriei, cu care să umple golurile dintre anumite legi, o moștenire organică care creează cadrul pentru ceva precum autoritatea, dirijarea ordonată și armonioasă a voințelor cu obiectiv și măsură comune. Comunitatea internațională este prea mare pentru asta, prea diversă ca experiență și capacitate, ca să poată împărtăși vreodată cu adevărat un cadru de referință comun, o lege a inimii. Dar establishment-ul liberal este decis să respingă legea ca frână sau ca oglindă – pentru că ce altceva ar putea reflecta o astfel de oglindă, decât trecutul întunecat – în încercarea lui de a ghida omenirea spre un viitor luminos, în care granițele și națiunile nu mai înseamnă nimic și în care sensul vieții se află într-un dintre cele 3 miliarde de unități de producție și consum ale Facebook.
De ce? Facebook, ca și toți cei care expun statele politice actuale iluziilor unui joc mondial de SIMS, nu crede cu adevărat că umanitatea este periculoasă sau pe cale de dispariție, singurul pericol este acum reprezentat de schimbările climatice, singura imperfecțiune este să ne negăm perfectibilitatea, și nici că păcatul nu trebuie tolerat. Și de aici izvorăște atât fariseismul, cât și antinomianismul celor care se cred mai buni decât noi, căci, dacă omenirea nu este căzută, dacă trebuie doar să-și exercite drepturile ei universale de a înflori în deplinătatea ei, atunci este cum nu se poate mai rău ca cineva să împiedice tot acest efort cu bariere între națiuni, cu legi care constrâng sau care impun norme sau care arată că ființa umană este o creatură care se dedă rapid la violență și că civilizația este un lucru fragil. Legea ca limitare, legea ca oglindă, devine acum, în limbajul nostru terapeutic, stigmat – Dumnezeu i-a dat lui Moise cele Zece Stigmate și de atunci suferim.
Cei care prețuiesc statul de drept, care sunt recunoscători că trăiesc în Statele Unite și nu în altă parte, trebuie să-și amintească că legea este respectată de oameni și este încălcată de oameni, că oamenii, și nu altcineva, sunt responsabili și că justiția cere ca oamenii să dea socoteală pentru faptele lor. Procurorul Brnovich știe lucrul ăsta, ca și alți funcționari publici asemenea lui. Dar cei care doresc să apere legea trebuie, de asemenea, să-și amintească că tot legea ne dă ocazia de a da dovadă de milă și îndurare. Zuckerberg și Castleberry, invocând dreptul la azil alu imigranților ilegali, se cred partizani ai milei, dar uită că nu există milă fără păcat. Să păcătuim pentru că mila abundă? Ferească Domnul de așa ceva!
Articol scris Micah Meadowcroft și tradus din engleză de la The American Conservative
