E cusut cu odgon alb: Simion lăsat la îngrășat, pentru a da figura incompatibilă cu democrația pe care o va răpune Dan, la confruntarea finală. Măcar știm, acum, că alegerile pentru primăria București vor avea loc în curînd și vor fi neașteptat de libere.
Triumful lui Nicușor Dan e, deasemenea, garanția reprezentării la vîrf a minorității autiste din România. După două mandate Iohannis, plus două posibile mandate Dan, vom avea 20 de ani de consolidare a incompetenței și parodiei democratice în România.
Urmările sînt previzibile. Rămîne doar ca, pe viitor, complicațiile inutile ale democrației să fie eliminate. Un sistem în care votul aparține, de fapt, doar șefilor de Servicii Secrete și judecătorilor Curții Constituționale prezintă avantaje de nerefuzat: totul se poate decide într-o cameră, după cîteva ore de negocieri, prezența la urne e garantat 100% iar rezultatul e legal și perfect european.
Am ajuns, destul de ușor, la acest sfîrșit de lume drapat în triumf. Trei tururi de prezidențiale în 6 luni. Ultimul tur, va avea loc peste două săptămîni și e, practic, inutil dar trebuie să aibă loc pentru a formaliza instalarea noului regim și pentru a finaliza bilanțul democrației în România.
Procedura de scufundare a fost următoarea. Mai întîi, alegerile anulate din noiembrie 2024. Ele au stabilit cu claritate cine conduce și cum se votează corect. Următorul tur, organizat pe 4 mai, a avut rolul de a lăsa momeala să pătrundă în finală și de a-i fixa, tot acolo, o întîlnire cu viitorul idol salvator al democrației.
Între timp, va intra în funcție binecunoscuta și plictisitoarea stare de urgență națională, în apărarea democrației. Procedeul vine din tradiția comunistă a Frontului Popular și cere un pericol desemnat (Simion), un salvator unic (Dan) și o mulțime naivă, narcotizată și super-etică, la tracțiune și șantaj.
Momeala monstru anti-democratic (Simion) va fi sufocată etic și mediatic iar Salvatorul (Dan) va apărea pe un cal roz-ONG și va fi ales Președinte.
Ca peste tot în lumea euro-democratică, acest scenariu disperat marchează moartea prin sinucidere a partidelor clasice și discreditarea profundă a democrației. PSD și PNL sînt două epave confirmate.
Singurul lor rost e, de acum înainte, să facă servicii de scenă puterii birocratice și ideologice de la Bruxelles, să șicaneze trumpismul și să cadă în poala oricărui viitor regim american anti-Trump. Nimic de regretat. După ce au refuzat legăturile minime cu majoritaea alegătorilor, vechile partide se vor pensiona în postul de portar-ușier al noului Centru. România va fi condusă, pe față, de o juntă euro-secreto-civilă. Democrația va deveni secreția unei conspirații de stat.
Ce e de remarcat și nicidecum de uitat? Mai întîi, naufragiul abject al așa-zisei societăți civile și al așa- zișilor intelectuali publici. În fond, pe 14 decembrie 2024, ei s-au oferit primii, fremătînd de onoarea acordată, să gireze procesul de abolire a democrației.
Grupați într-o solie de ONG-uri, ei au fost cei ce i-au scris lui Iohannis cerînd dezlănțuirea serviciilor secrete asupra celor vinovați de delictul de vot pentru Georgescu. Protipendada civică a preluat, știut și neștiut, ordinul serviciilor secrete care au tradus, la rîndul lor, ordinul de zi pe Europa. Intervenția lor a dat un lustru înălțător unui act de banditism istoric.
Altă consecință sinistră: reînvierea fățișă a cenzurii și a sistemului de supraveghere în masă. Vezi (și evită) combinatul de filtrat, aprobat, sancționat opinii, alcătuit prin aglomerarea de instituții și funcționari de pază, împotriva liberății de exprimare.
Ce urmează? Nimic.
Adică o stagnare ce se va auto-felicita în regim permanent și va aplica orice șoaptă, modă sau zvon transmise de nucleul franco-gemran al post-democrației. Statul va fi conform și plicticos, ca un robot idiot băgat sau scos din priză, după nevoi.
Putem conta, în curînd, pe recuperarea temelor și inovațiilor la care sîntem restanți: distrugerea finală a sistemului de învățămînt și apariția unei rețele naționale de Euro-Madrase. Apoi, eradicarea familiei, primii pași spre importul de migranți, deschiderea spre promițătoarea postură de poligon de război și, chiar, neasemuita calitate de furnizor de carne de tun în Ucraina.
Etapa începută în decembrie 1989 a luat sfîrșit. Nefiind o cucerire internă ci o adopție mimetică, democrația a fost ușor demontabilă. La primul test, statul a abandonat-o și s-a pus la dispoziția patronului care îi garantează prelungirea. Ne-am integrat, astfel, rapid, în ordinea post-democratică, dominantă de la Londra la Kiev.
Sîntem europeni, exact în clipa în care Europa e într-un blocaj circular.Sîntem perfect așezați pentru a culege roadele unei enorme erori. Gîndirea magică, ignoranța, aroganța și iluziile stupide domnesc de la un cap la altul al UE.
Marele grup istoric dominant al liberalilor e incapabil de gîndire. După umilirea propriilor societăți, confruntată cu ascensiunea așa numiților extremiști, lumea oficială face unul și același lucru. Perseverează în greșeală. Ideea curentă și fixă e că victoriile în lanț al ”fasciștilor” sînt un accident, o rătăcire temporară provocată de ruși sau de magicieni naziști – o bolaă venerică populată, nu consecința democrației compromise de liderii ei. De aici rezultă că jocul cu sistemele de vot, alterarea sau chiar falsificarea lor pot rezolva problema. E o iluzie sinistră.
Manipularea electorală poate, cel mult, amîna inevitabilul. Exercițiile de substituire, anulare sau izolare a partidelor anti-sistem din Franța, Anglia, Germania, Austria, România nu pot proteja conglomeratul oficial.
Sistemul perseverează, adîncind o criză deja gravă. Declinul continuă.
Din păcate, un scenariu mai mult decât realist. E suficient ca votanții lui Antonescu și ai lui Ponta sa voteze cu Dănuț și gata, o să ajungă Dănuț preș, pentru că de fapt, cei care “au pierdut” în primul tur din acest an, toți sunt oamenii sistemului și își vor îndruma alegătorii să voteze cu Dănuț, chiar dacă zicerea nu va fi pe față, ci pe ascuns, așa cum și-a “povățuit” Dragnea membrii de partid cu toate rubedeniile și simpatizanții lor, înainte de referendumul pentru căsătorie…
Cred că singura șansă, însă doar teoretică, ar fi ca măcar o parte din persoanele care nu au votat deloc, sa iasă la vot și să voteze cu Simion, ceea ce i-ar putea aduce posibil 10-11%, ca sa obțină cumva puțin peste 50%, în ideea că votanții lui Simion rămân cei aprox. 40%.
Însă, pentru cei care nu voteaza deloc, de zeci de ani, nu sunt semne că se vor mobiliza acum, chiar dacă aceștia reprezintă peste 40%, din cei cu drept de vot, cf. evidențelor oficiale.
Mai este ceva.
În tabelul cu clasificarea populației României, acolo unde apar coloanele pe etnii, pe ultima coloană este rubrica cetățenilor români a căror etnie este necunoscută. (erau la piață sau plecați de acasă mai știu eu unde, iar vecinîi nu au știut să spună ce nație sunt respectivii neidentificabili după etnie…). Toate bune și frumoase, cum s-ar spune, dacă ar fi vorba, să zicem, de câteva zeci de mii de cazuri, însă numărul acestor persoane – a căror etnie nu este cunoscută – este un pic mai mare, decât toți maghiarii din România la un loc…incredibil, dar adevărat.
Prin urmare, iată un număr uriaș de posibil votanți care ar putea fi folosiți, de exemplu, la felurite învârteli electorale, dacă tot “nu prea se știe” ce e cu oamenii ăștia, dar care totuși au cetățenia română (nici măcar nu e nevoie să-i foloseasca pe toți…ci doar o parte, după cum sunt nevoile electorale).
Dacă au apărut ei, o mulțime de decedați pe listele cu votanți, apăi cu unii dintre votanții vii, de ce nu s-ar face aranjamente mai ușor, mai cu seamă că respectivii au drept de vot fiind cetățeni români.
Cred că dl. Cristoiu are dreptate când spune că nu crede că Simion va ajunge președinte, pentru că România nu ar fi o țară în care să iasă președinți cei aleși prin vot, ci doar cei desemnați de sistem, servicii etc, după cum chiar se întâmplă de peste 30 de ani la noi.
Probabil dl. Cristoiu știe chestii inaccesibile unora ca noi, cei de jos…