marți, iulie 16, 2024
OPINIIDacopatia și blasfemia

Dacopatia și blasfemia

Dau răspuns unor întrebări interesante adresate mie de către o prietenă virtuală din București, absolventă de Filologie și, din câte am înțeles, scriitoare, chestiuni ridicate după precedenta mea postare. Doamna merită toată stima, iar tema este de esențială însemnătate. Iată comentariul meu pe seama mesajului menționat:

Multe din răspunsuri se află în chiar frazele mele deja postate. O limbă nu se naște în două secole, ci în opt-nouă și întotdeauna învinge idiomul care dă aport superior ca nivel de civilizație. Dacii aveau o civilizație admirabilă, cum, bunăoară, aveau și etruscii, dar Roma antică era epicentrul cultural suprem, în paralel cu Atena, care nu mai era o forță militară, în schimb, Roma era chiar cea mai zdrobitoare, așadar o sursă suplimentară de prestigiu, în antichitate.

Cu mai bine de un secol înainte de epoca lui Decebal și Traian, a trăit Gaius Cilnius Maecena, principe etrusc și cel mai bogat om din Imperiul Roman din vremea împăratului Octavianus Augustus. Om de rafinată și profundă cultură, având și talent literar notabil, Maecena a înțeles că latina întrece în bogăție și finețe limba părinților săi, iar scriitorii, gânditorii romani ai timpului nu aveau – în epocă – niciun corespondent similar în rândul celor de origine etruscă.
Cunoașteți foarte bine că Maecena i-a înzestrat cu averi consistente pe Vergilius, Horatius, Propertius, Tibullus, Rufus, Corvinus, Sulpicia și alții, pentru ca aceștia să poată crea, în absența lipsurilor materiale. Zestrea culturală lăsată de ei uimește și astăzi.

Este firească și observația pe care țin să o fac și anume că există popoare mai rezistente la nou decât altele, că fiecare etnie refuză energic sau firav un tip sau altul de emancipare, că intuiția lingvistică diferă de la un neam la altul.

Dio Cassius n-a fost contemporan cu împăratul Traian, ci s-a născut cu mai mult de jumătate de secol după moartea străbunului nostru, așadar – DACĂ a scris ceea ce afirmați Dv. – veracitatea aserțiunii istoricului latin este îndoielnică, ținând de legendă, nu de un adevăr istoric demonstrabil.

O parte din explicațiile referitoare la nașterea poporului și a limbii române se poate afla în caracterul admirabil al împăratului Traian, foarte inteligent, cu un simț al justiției exemplar, militar neîntrecut și administrator vizionar, bucurându-se de un prestigiu uriaș, inclusiv între rivali. Prelungindu-și șederea în Dacia, după victoria în al doilea război, renumele lui în rândul strămoșilor noștri autohtoni a crescut exponențial. Veștile se răspândeau foarte rapid până la mari distanțe, prezența romană în regiune fiind exact realitatea de primordială însemnătate, identificabilă fiind, aici, altă sursă de respect din partea strămoșilor noștri autohtoni.
Nu este semnalată nicăieri prezența unui mare literat, filosof ori istoric traco-daco-get, în epocă și ulterior, care să se fi constituit ca decisiv punct de referință cultural (inclusiv lingvistic). Pentru că, în fine, în orice eveniment, inclusiv interesând nașterea popoarelor și a limbilor de azi, imponderabilul ține de intervenția lui Dumnezeu, raportându-ne la războaiele daco-romane, deja de circa 70 de ani, credința creștină fusese îmbrățișată de către un număr greu de estimat dintre strămoșii noștri daci, inclusiv prin aceasta latinizarea fiind în curs, lexicul religios de bază al limbii noastre fiind latinesc.

Dacopații ar trebui să mediteze serios și să înceteze cu blasfemiile lor stupefiante. Eu îi iubesc cu adorație, atât pe daci, cât și pe romani, voia Atotputernicului fiind decisivă, întotdeauna. Aș cita câteva versuri ce-mi aparțin și care compendiază, cred, o parte din cele abia afirmate, aici: „Amare seve port în sânge:/ clocot adânc de lacrimi dace,/ un cânt latin în mine plânge,/ nu știu să mint, nicicând n-am pace“. Am scris stihurile în 1999, dar poezii precedente și ulterioare mărturisesc aceeași iubire pentru ambii părinți ai poporului nostru.
Cine preferă a se autoproclama bastard e liber să o facă, dar psihiatrii pot pune un diagnostic exact și sever acestei opțiuni, atitudine ce este exact contrariul iubirii de neam și țară. Ba mai e și blasfem, sfidând ceea ce Părintele Ceresc a rânduit.

Conchid că nu am cunoștință despre existența unui dacopat foarte inteligent și la fel de cult. Din contră!
Și adaug, iar și iar, că îi detest enorm și definitiv pe simbriașii stipendiați de vrăjmașii neamului nostru și ai adevărurilor istorice.

Nu pot uita îndemnul excelentului magistru G.I. Tohăneanu care ne reamintea, uneori, că Tatăl Ceresc ne-a destinat să-i lăudăm pe strămoșii noștri traco-daco-geți în latina dunăreană evenita limba română și rămasă unicul idiom neolatin din partea, răsăriteană a fostului Imperiu Roman.

CITEȘTE MAI MULT

PARTENERI

Loading RSS Feed

Loading RSS Feed

 

22 COMENTARII

  1. Romanizarea e o invenție a „Școlii Ardelene” greco-catolice prin care încercau să ne unească pe toți cu Roma pentru a ne „integra european” în epoca în care se punea problema emancipării față de turci și ruși. Înainte de sec. XVIII nu s-a pus niciodată problema latinității meleagurilor noastre. Mihai Viteazul își numea țara rezultată în urma unirii celor 3 provincii DACIA. Romania a fost o erezie ajunsă la apogeu în sec. XIX, când Franța domina Europa și elitele noastre politice se străduiau să demonstreze că noi suntem verișori cu francezii. În al său roman „Chateau des Carpates”, scriitorul Jules Verne spune despre transilvăneni că sunt urmași ai DACILOR. Chiar și un occidental fără pasiuni răsăritene cunoștea și afirma un adevăr de care noi ne sfiim, pentru că a-l rosti ar însemna să ne asumăm că suntem noi înșine, un popor aparte clădit pe baze străvechi, și nu pe înrudirea cu națiunile occidentale catolice. Așa cum nu convine Ortodoxia celor care o văd ca o piedică împotriva asimilării noastre de către Occident, așa nu convine nici identitatea dacică. De ce s-a numit cea mai populară mașină de la noi DACIA, când putea să se numească ROMA sau ITALICA sau LAVINIA? Suntem daci la bază cu adaosuri succesive unele latine, altele slave, altele de la alți cotropitori, care însă nu au reușit niciodată să ne definească fondul. Nu uitați că ungurii au ocupat Ardealul timp de un mileniu și nu au reușit nici măcar parțial maghiarizarea populației autohtone!

    • Astea sunt argumentele tale? Parerea unui romancier francez de literatura SF care nu avea competente istorice si numele generic al automobilului romanesc. Nu conteaza cine a formulat prima data teoria romanizarii, conteaza ca a fost dovedita de istorie. Cronicarii moldoveni au afirmat ca “de la Rim ne tragem” inainte de uniati, o fi facut si ei parte din Scoala Ardeleana. Maghiara nu era o limba puternica cultural sau politic. Ungurii erau minoritari in regatul lor, de asta i-au adus pe sasi sa ocupe teritoriile romanesti pentru a sparge unitatea demografica valaha. Buda nu avea prestigiu cultural si nu era atragatoare, in schimb Roma era atragatoare cultural si politic. E primul oras din istorie care ajunge la 1 milion de locuitori. Era ceva unic si faima ei a mers departe. Cultura greco-romana era superioara tuturor celorlalte, de asta s-a impus peste tot, in unele locuri si lingvistic. Maghiara era o limba rurala saracacioasa si greoaie. Nu degeaba documentele oficiale pe teritoriul Ungariei au fost in latina pana in secolul al XIX. Un proces de maghiarizare sistematic si fortat prin maghiarizarea numelor romanesti si obligarea elevilor sa invete maghiara daca vor sa faca scoli inalte a fost realizat in perioada dualismului cand romana a ajuns la doar 53% Inca 50 de ani de dualism si ajungeam minoritari in Ardeal.

    • George, cultura ta e o invenție a prea prolificei și joulvernienei tale fantezii. Numele de DACIA a fost dezgropat de principii calvini ai Ardealului, în sec. XVI, care visau la un stat protestant care să cuprindă toate cele trei țări locuite de români. Mihai Viteazul nu a folosit niciodată acest politonim. Teza romanității românilor e susținută la noi încă din sec.XIII. Ioniță Asan îi scrie , la 27 nov. 1202 , papei Inocențiu al III-lea: ”…e reduxit nos ad memoriam sanguinis et patriae nostrae , a qua descendimus”; la 1345, ”Olachi Romani commorantes in partibus Ungariae…”( Clement al VI-lea);la1451, Poggio Bracciolini:”colonia est ab Traiano”; 1452, Flavio Biondo ;”ac Romano ortos sanguine Ulachos”: Piccolomini Enea Silvio, Demetrios Chalcondilas, Laonic Chalcondilas, Nicolaus Machinensis, Janus Pannonius, Alessandro Cortesi, Antonio Bonfini, Filipo Buonaccorsi Callimachi, Zbigniew Olesnicki, Jan Dlugosz, Nicolaus Olachus etc. Deci , sec. XII, XIV, XV,și XVI! Concluzia : mai pune mânuța pe carte, Georgele!

    • Aveți parțial dreptate: Școala Ardeleană a insistat pe calitatea de romani, ca etnie, pentru a ne apropia, într-adevăr, de Occident. Catolicilor și greco-catolicilor li se spunea „romani”, după apartenența la Biserica cu sediul la Roma. În schimb, noi eram romani în adevăratul sens al cuvântului: urmași ai imperiului Roman creștin, cu capitala la Constantinopol. Asta e romanitatea noastră, care intra în conflict cu „romanitatea” occidentală. Evident, doar ăia voiau exclusivitate pe numele de roman.

      În ceea ce privește restul, greșiți. Ungurii au maghiarizat foarte mulți români din Ardeal. E suficient să ne gândim la Matei Corvin, regele Ungariei, care era etnic român și s-a considerat maghiar. Problema pt unguri a fost că românii erau prea mulți și n-au putut să-i maghiarizeze pe toți. Dar de maghiarizat au maghiarizat. Cuvântul „Ardeal” folosit de dvs vine din ungurescul „Erdely”.

      Cu dacii era și mai simplu de romanizat. Așa cum ne „occidentalizăm” și noi azi, fără să ne oblige nimeni.

  2. Daniel Roxin e un sarlatan la fel ca Napoleon Savescu, ala cu Congresele de dacologie finantate de fratii masoni Paunescu, proprietarii Intercontinentalului, unde se tinea mascarada. Roxin face propaganda new age promovand documentare despre energia cristalelor. El incearca o fuziune intre ocultismul new age si dacism, pe modelul celtismului din occident (Wicca, Asatru – culte neopagane, sataniste, feministe si anticrestine). In anii 70-80 agentii KGB faceau propaganda dacista, incurajand gasca Ilie Ceausescu, Iosif Constantin Dragan, Mircea Musat, Paul Lazar Tonciulescu si alti bagatori in seama de la cercul Deceneu din Bucuresti infiintat in 1981 si care scriau in revista Noi tracii. Scopul KGBului era ruperea culturala a Romaniei de occident si de latinitate si promovarea teoriei ca limba moldoveneasca e ruda cu slavona. Dupa 90 sarcina a fost preluata de agenti CIA si de masoni. Savescu si Roxin sunt agenti de influenta straini. Mama lui Sosoaca e membra intr-o loja masonica si promoveaza “dacismul ezoteric” cum a recunoscut singura. Dacismul de dinainte de 90 era materialist si pozitivist si vorbea doar de civilizatii materiale disparute si de urme arheologice. Dacismul de dupa 90 sub influenta masonica vorbeste de centre energetice din Bucegi, de octogon, de initiere ezoterica dacica, de mistica dacica, de spatiu astral si alte elucubratii new age, de traditii primordiale ezoterice etc. Toate au scopul indepartarii romanilor de ortodoxie prin promovarea unui etnofiletism mascat intr-o traditie spirituala primordiala, care ar precede crestinismul. Napoleon Savescu spunea ca noi nu suntem crestini, ci “vedici”, in acest fel si-a dat arama pe fata. La fel securistul Pavel Corut, care apartinea cabinetului 2, a incurajat isteria dacista, devenind la un anumit moment foarte critic la adresa crestinismului si bisericii de pe pozitii seculariste si new age-iste. Mai era ocultistul Ion Tugui care anunta venirea unor profeti din Shambala. Aceste manipulari au cam disparut din media. Singurii care le mai sustin azi mediatic sunt Daniel Roxin, Mircea Chelaru si Diana Sosoaca, personaje toxice pentru istoriografia si cultura romana contemporana. Sosoaca merge perodic la intalniri cu dacisti si tot felul de personaje patologice gen “stegarul dac”. Prezenta acestor oameni trebuie descurajata in media mainstream, vor face mult rau nationalismului si suveranismului crestin si normal.
    Biserica este atacata cultural si ideologic din doua directii. Prima este propaganda globalista neoconservatoare care a patruns in biserica prin Vasile Banescu, Teodor Baconschi, Sever Voinescu, Adrian Papahagi, Emanuel Contac, Wilhelm Danca, Danut Manastireanu, Cristian Badilita, Andrei Plesu, Gabriel Liiceanu si altii ca ei. Neoconservatorismul vrea sa modernizeze crestinismul, prin schimbarea datei Pastilor, prin tolerarea LGBTului, prin eradicarea identitatii si a nationalismului, prin identificarea manipulatorie dintre nationalismul normal cu cel extremist. Identitatea nationala este expediata si considerata in mod absurd ca fiind o erezie etnofiletista. Se descurajeaza promovarea din interiorul bisercii a identitatii si culturii nationale. Se incurajeaza si distinctia falsa dintre patriotismul cel bun si nationalismul cel rau, asta pentru cei care nu vor sa renunte la indentitatea nationala si astfel li se serveste un simulacru care ii incurajeaza sa-si dilueze dimensiunea identitara. Se promoveaza in schimb un crestinism ecumenist, internationalist, modernizat, european, liberal, occidentalizat si deist.
    A doua directie de atac este promovarea dacismului si protocronismului patriotard in mediile religioase si la anumite manastiri. Distrugerea istoriografiei nationale si a identitatii istorice se face cu doua viteze. Pe de-o parte, promovezi autori ca Lucian Boia, minimalizand totul, pe de alta parte, promovezi indivizi ca Savescu, Roxin si Funar ca sa exagereze totul la nivel caricaturizat. Astfel, discursul identitar va face implozie in timp prin dezechilibre retorice grave si isterii contrare ce se ciocnesc contradictoriu. In unele medii manastiresti se promoveaza propaganda dacista prin negarea teoriei romanizarii, prin teoria traditiei primordiale, prin poporanism si samanatorism gregar, prin ezoterisme masonice, prin mistica dacica si carpatina a lui Ghelasie, ereticul de la Frasinei. Ghelasie e promovat artificial in mediile neoconservatoare ca fiind un mare duhovnic. Cititi cartile lui sa vedeti cate aberatii vorbeste, de la daci la extraterestri si explozii cosmice energetice. Acest dacism a ajuns la unele manastriri prin securisti si masoni infiltrati.

    • ca “ne tragem din daci” tine de cultul stramosilor,
      de cultul mortilor:
      nu ai decat sa elogiezi un talhar,un violator si un criminal PAGAN
      pe nume de traian,
      poate TU te tragi din hoardele de amestecatura etnica incerta venite aici.

      • Maxtore, eu nu elogiez pe nimeni. Poporul român, de cănd se știe, îl consideră pe ”Bădița Traian”, nu pe Decebal ( de care nici n-a auzit) ca erou întemeietor. Poporul acesta zice despre el că se numește ROMÂN, nu dac, și că vorbește ROMÂNEȘTE. Sute de mărturii ale străinilor spun același lucru: valahii se consideră urmașii colonilor romani aduși de Traian, motiv pentru care ei își zic ROMÂNI , de la ROMANUS. Vin acum niște analfabeți cultural care zic că ei sunt DACI , și că n-a existat romanizare. Se adună cu alți analfabeți cultural care zic că nici prin Spania și Italia n-a existat romanizare. Ceea ce îi unește pe toți acești analfabeți este incultura lor lingvistică și istorică. Niciunul n-a citit o carte de lingvistică, niciunul n-a auzit de Eugen Coșeriu, niciunul nu e capabil să -și depășească amatorismul. Incultura le e scut și armă. Toți au scris mai multe pagini decât au citit. Pe cei care au citit infinit mai mult decât au scris îi numesc ”latinopați”, deși aceștia nu exclud elementul dacic din etnogeneză, așa cum fac dânșii cu elementul roman și latin, dar se supără când sunt numiți , pe bună dreptate ”dacopați”. Ei sunt niște extremiști care îi acuză pe cei raționali că s-ar situa pe o poziție extremistă. Această Carmen Huertas ar trebui, ca lingvist, să poată foarte bine să răspundă la întrebările pe care și le pune cu privire la trecerea de la latina vulgară la limbile romanice. Nu e capabilă, nu pentru că nu există răspunsuri și dovezi în acest sens, ci pentru că ea a lipsit la cursurile alea. În anul întâi și doi, la facultate, i s-a predat după manualele lui Eugen Coșeriu, cum s-a făcut trecerea asta. Toți studenții la litere din Franța, Germania și țările de limbă spaniolă învață după aceste cursuri. Păi dacă ea avea pe vremea aia altă treabă, de unde să știe? Citește și tu LINGVISTICA INTEGRALĂ ,sau măcar INTRODUCERE ÎN LINGVISTICĂ ( de Eugen Coșeriu) și , ieșind din incultura ta, alfabetizăndu-te lingvistic, în situația în care mai ai un strop de minte în țeastă, ai să rîzi de elucubrațiile pe care Huertas, Roxin sau Gabriel Gheorghe le debitează. Ai să pricepi de ce în Italia, ăia de la Nord de Pad nu se înțeleg cu ăia din Toscana. Deci, pune mâna pe carte!

    • În Moldova mancurtizată de la Est de Prut, curentul dacopat, în frunte cu Vasile Stati, finanțat de Moscova , le spune moldovenilor că ”romînii sunt urmașii scursurilor de legionari adunați de prin Asia Mică, în timp ce ei , moldovenii, sunt urmașii dacilor liberi, căci acolo ”rîmlenii” n-au ajuns niciodată și că elementele latine din ”limba moldovenească” ar proveni de ”olahii” strecurați în sec XI-XII prin trecătorile Carpaților . Măcar ticăloșii de acolo admit că există în moldoveneasca lor și ceva cuvinte lde origine latină.

    • In anii 2000 am fost si eu la o editie a Congresului de dacologie organizata de Napoleon Savescu. Nu mi-a venit sa cred ochilor ce vad acolo. O dramaturgie isterica pe mai multe voci. Se tipa in sala ca suntem “pelasgii primordiali”. Erau tot felul de personaje agitate imbracate ciudat gen “stegarul dac”. Pe langa ei erau si anumiti indivizi bine imbracati cu sacou scump cu discurs rafinat, unii dintre ei vorbeau mai greu limba romana si prezentau tot felul de tampenii cu aer doct si mintind ca oamenii de stiinta din occident au confirmat cercetarile lor. Ulterior am aflat ca acestia erau masoni prieteni cu fratii Paunescu si membri in lojile din Bucuresti sau din strainatate. Am observat ulterior la anumiti actori romani, membri in loja nationala care vorbeau cu veneratie de un “cult dacic”. Congresele de dacologie au fost un fenomen subversiv de creare a unei isterii care sa sabotezez renasterea culturii interbelice in mediile nationaliste si conservatoare din Romania si sa destabilize istoriografia nationala afectand identitatea nationala in ansamblu.
      In acelasi timp, Virgil Magureanu de la SRI a creat Noua Dreapta ca sa tina in frau pe tinerii nationalisti, sa-i controleze si sa-i manipuleze incurajandu-i sa se comporte ridicol si sa desfasoare actiuni sterile care nu ajuta cu nimic miscarea nationalista din Romania. Agitatiile stradale in care coloram tricolorul cu spraiuri pe cladiri si urlam ca suntem romani sau daci nu ajuta pe nimeni. Prezenta Noii Dreapte a sabotat si descurajat dezvoltarea unor miscari nationaliste mature cultural si social care sa aiba o voce decenta in societatea romaneasca. Tudor Ionescu de la Noua Dreapta e un personaj schematic si naiv, nu foloseste nimanui prezenta lui publica. Este foarte important ca pe viitor manifestatiile antiPride si antiLGBT sa fie luate din mana Noii Drepte si organizate de structuri mai serioase. Multi oameni ar dori sa mearga la aceste manifestatii ale normalitatii insa nu vor sa fie asociati cu Noua Dreapta. In Cluj-Napoca Grupul de la Cluj l-a promovat mediatic pe golanul stradal Calin Marincus care se asociaza cu Noua Dreapta. Acest personaj este extrem de toxic, toti clujenii de stanga il asociaza cu nationalistii si crestinii. DIn pacate Codrin Goia de la Noua Dreapta e un om naiv (nu-i neg buna intentie) si ar trebui pe viitor sa aiba grija cu cine se asociaza si sa stea departe de Marincus. El nu intelege complexitatea dramaturgiei mediatice din jurul lui.
      Acelasi sens a avut si PRMul lui Vadim creat de acelasi Brucan care a fost arhitectul politicii romanesti in anii 90. Vadim a fost incurajat de “prietenii” lui sa fie cat mai isteric. Majoritatea oamenilor au asociat nationalismul romanesc cu isteriile lui Vadim. Astfel, imaginea negativa a impiedicat dezvoltarea unui nationalism sanatos si a departat oamenii normali de ideea de identitate nationala. Oratorii stilati si docti de la GDS i-au prins in capcana cu rafinamentul lor europenist, occidental, liberal si antiromanesc.
      Cel mai bun mod de sabotare este incurajarea exceselor si a caricaturilor. Vrei sa compromiti nationalismul, atunci ii bagi la inaintare pe Vadim, Savescu, Daniel Roxin, Pavel Corut, Funar, Sosoaca sau masonul globalist Calin Georgescu care face propaganda new age in conferintele sale dand citate din Osho si facand bai ezoterice prin Elvetia. Georgescu critica biserica de pe pozitii marxiste ca ar fi o institutie a puterii si controlului. Ideile astea apar la Osho si sunt de origine marxista/anarhista si masonica. Anca Alexandrescu l-a intrebat de zeci de ori la emisiunea ei la Realitatea TV daca e mason si de fiecare data a schimbat subiectul in mod ipocrit fara sa raspunda. Acesta a si laudat masonieria din trecut, ca vezi Doamne, ea a fost cucerita de globalisti doar la sfarsitul secolului al XX-lea. Asta e una din minciunile care ne sunt servite de agentii de influenta. E destul sa vezi de cate ori biserica catolica a condamnat masoneria ca sa intelegi ca aceasta institutie a avut un rol negativ in istoria moderna a Europei. Alti escroci sunt fratii Roncea care sunt alogeni la origine, nascuti in Cluj-Napoca, si agenti straini de influenta. Victor a transformat Activenews intr-o fituica patriotarda si fundamentalista. Alt escroc e Laurentiu Primo, alt alogen care se da portughez, cu miscarea neoconservatoare Meritocratia. El zicea ca nu-l intereseaza crestinismul si identitatea culturala nationala, doar economia. Reducerea conservatorismului si a gandirii de dreapta la economie este apanajul principal al ideologiei neoconservatoare creata de urmasii leninistilor si trotkistilor fugiti din URSS si finantati ulterior de Wall Street.
      Ma tem ca in anul electoral 2024 Sosoaca va intra in Parlament imbracata in ie si cu steagul dac urland ca e pelasga si hiperboreeana primordiala. Se va ajunge si aici. Aceste piese de teatru patologic vor face mult rau, AUR va scadea in sondaje, iar PSD va creste iar. Papusarii globalisti vor fi multumiti.

    • O alta informatie care confirma cele spuse mai sus este despre agentul maghiar Andrei Molnar, un individ dereglat psihic, care a creat in anii 2000 organizatia dacista si neonazista Gebeleizis care organiza intalniri in Muntii Orastiei in timpul echinoctiilor si aruncau de pe deal roti de paie in flacari si zvastici de lemn. Jandarmii i-au luat in dube de mai multe ori. Apropiatii lui Molnar erau toti anticrestini, unii se credeau pagani, altii satanisti, altii doar nazisti atei. Molnar avea un site rasist in care injura tiganii si promova minciuna ardelenista ca romanii din sudul tarii sunt inchisi la culoare si de origine tiganeasca, deci romani adevarati si daci sunt doar in Ardeal. Molnar a sponsporizat niste prosti sa scrie o brosura in care sa se dovedeasca ca ne-am crestinat abia in secolul XI, iar pana atunci am fi fost pagani. Molnar fusese initial membru Noua Dreapta dar a fost dat afara pentru extremism si derapaje neonaziste. Impreuna cu alt dezaxat, neonazistul Marius Mitea, au scris o carte antiromaneasca Sindromul trepadusului mioritic in 2008.
      In concluzie, excesele extremiste sau caricaturizate nationaliste sau daciste se impletesc de fapt cu anticrestinismul si antiromanismul. Se ataca crestinismul si institutia bisericii din toate directiile. Orgoliul etnofiletist dacist de genul “noi am fost primii in Europa” are ca scop departarea nationalistilor de crestinism. Nationalismul crestin si identitatea culturala si istorica crestina trebuie aparate cu orice pret. Credinta crestina este coloana vertebrala a Romaniei. Fara Hristos vom fi inghititi de tavalugul globalist. Memoria lui Decebal si Burebista sunt secundare. Memoria voievozilor crestini si in special a lui Brancoveanu si marturia lui de credinta sunt fundamentale pentru noi ca popor. Martiriul lui Brancoveanu este unic in istoria Europei, sa-l pretuim cum se cuvine.

    • @maxtor Cultul stramosilor si cultul mortilor sunt practici religioase pagane, noi suntem crestini. Evident, e bine sa pastram cultural memoria stramosilor si eroilor, insa fara derapaje pseudoistorice.

  3. In realitate, despre primele trei secole ale istoriei Romei se ştiu foarte puţine lucruri, şi acelea nesigure. Oricum este cert că până la finele sec. VI Roma s-a găsit sub dominaţia etruscă, când se eman cipează, dată la care ocupă o suprafaţă de 150 km2, mai puţin ca a Liechtensteinului contemporan.
    Herodot n-o menţionează în Istoriile sale pentru că, de fapt, pe vremea lui (sec. V î.e.n.) nu se auzise de acest oraş. La sfirşitul sec. IV î.e.n. Statul Roman se întindea pe o suprafaţă de 2000 km2, inferioară celei a Luxemburgului de astăzi, iar la 291 î.e.n. Roma îşi extinde stăpînirea, în Peninsula Italică, asupra unui teritoriu de 54000 km2, de aproape două ori suprafaţa Albaniei de astăzi.
    Prima cucerire extraitalică a Romei a fost făcută la 121 î.e.n. (Provincia, în sud-estul Franţei de azi).
    Stăpinirea militară a unui teritoriu nu înseamnă nicidecum şi schimbarea limbii locuitorilor lui. Există destule dovezi în acest sens.
    Nici un text latin antic necontroversat nu menţionează preocuparea Romei antice pentru înlocuirea limbii populaţiilor cucerite cu latina, realitate pe care, la 4 noiembrie 1990 ne-a confirmat-o şi eruditul şi distinsul nostru dascăl de limbi clasice David Popescu.
    Dimpotrivă, cercetători reputaţi au ajuns la concluzia imposibilităţii unei latinizări a limbilor populaţiilor supuse: “Din punctul de vedere al lingvisticii romanice ar fi bine să se reţină două lucruri: romanitatea a fost o noţiune esenţial politică, iar ROMANII NU ŞI-AU PROPUS NICICÎND O ASIMILARE VIOLENTĂ a populaţiilor supuse şi NU AU ÎNCERCAT NICICÎND SĂ IMPUNĂ LIMBA LOR, considerând, dimpotrivă, folosirea latinei ca o mare distincţie” (Carlo TAGLIAVINI. Originile limbilor neolatine, Bucureşti, ESE, 1977, p. 70).
    Spre ilustrarea acestei realităţi, Roma a stăpânit în întregime Malta (316 km2) 1088 ani, de la 218 î.e.n. până la 870 e.n. (nu 165 de ani, şi nu la 1500 km depărtare, şi nu doar a şaptea parte din suprafaţă ca în cazul Daciei, nota ns.). Cu toate acestea, în limba malteză savanţii au dificultăţi să găsească, cu certitudine, câteva cuvinte latine (Alf LOMBARD. Un rapprochement nouveau. L’histoire du maltais peut-elle nous aider mieux comprendre celle du roumain? In: Revue Roumaine de Linguistique, nr. 1/1974, p. 3-22).
    Găsindu-se la Milano, în casa unui amic, Franco Beghi, la un moment dat, acesta i-a spus autorului acestor rânduri: “Dvs. înţelegeţi (fără s-o fi învăţat) italiana”.
    – După cum vedeţi, pentru că ne înţelegem foarte bine, dvs. vorbind în italiană, iar eu în franceză. Orice român care ştie franceza şi care a făcut şi câţiva ani de latină, înţelege destul de bine italiana.
    – Ei bine, acum am să vorbesc cu soţia mea în dialect. A urmat o conversaţie, bănuim, în dialect lombard, din care n-am înţeles nimic.
    – ??
    – Ei, vedeţi, noi ne înţelegem între noi prin limba învăţată la şcoală, altfel, cu limba vorbită în familie nu ne înţelegem unii cu alţii. Noi nu înţelegem ce vorbesc cei din Toscana, Calabria, din Sardinia etc., iar ei nu ne înţeleg pe noi.
    Faptul ne-a fost confirmat şi de alţi italieni, din alte regiuni ale Italiei: Venetto, Reggio Emilia etc.
    In Italia am înţeles, pe viu, imposibilitatea aşa-zisei romanizări. Nici măcar Peninsula Italică n-a fost “romanizată”, cu atât mai puţin regiuni din afara peninsulei.
    O situaţie similară cu cea din Italia, în privinţa numărului mare de dialecte populare, se întâlneşte şi în alte ţări europene: Franţa, Spania, Marea Britanie, Germania etc., în care locuitorii comunică între ei prin limba literară, învăţată la şcoală.
    Numai în România situaţia este fundamental diferită, toată populaţia ţării comunică prin limba învăţată în familie, limba şcolii nefiind diferită de cea populară, familială, de unde ar rezulta, după dogmă, că, la 1500 km depărtare, Roma a obţinut performanţe pe care nu le-a realizat în propria sa casă. Şi asta fără ca picior de italiot să fi călcat pe cel puţin 6/7 din teritoriul Daciei.
    Trăim încă în perioada mitologică a istoriei, lingvisticii etc.
    Sutele de dialecte din Italia (în scris se arată că ar fi chiar cea. 1500 dialecte) dove desc că “romanizarea” e o simplă legendă.
    Această realitate o vom demonstra, fără rest, ca şi imposibilitatea faptică a oricărei romanizări a limbii străvechi a Europei.
    In acest caz este mai curând vorba de o idee fixă decât de o teorie, în nici un caz ştiinţifică.
    Autorul acestor rânduri a avut privilegiul de a fi fost elevul eminentului profesor, pedagog desăvârşit, clasicistul David Popescu, care a început studiile de latină la 14 ani, la Seminarul Central din Bucureşti, şi le-a continuat, fără întrerupere, până după 86 ani, când a trecut în lumea drepţilor. A lucrat în limba latină zilnic, de-a lungul a peste 70 ani.
    Cu puţin timp înainte de a muri, ca susţinător al “romanizării” în Spaţiul Carpatic, l-am întrebat, de faţă cu alte persoane: “Domnule Profesor, vă ocupaţi cu interes şi pasiune de peste 70 ani de limba latină (cu dicţionare, texte, caiete, creioane etc.). Vorbiţi latineşte?
    – A, nu, nici vorbă.
    – Atunci, cum vă închipuiţi că ţăranii daci, care aveau o speranţă de viaţă de 19 ani, nu aveau texte, dicţionare, profesori, caiete şi creioane au putut învăţa atât de bine latineşte încât au realizat cea mai unitară limbă cunoscută, pe care latinii nu au realizat-o nicăieri, nici măcar la ei acasă, în Peninsula Italică?
    – Da, nu m-am gândit.
    – …
    “Neresemnându-se a nu şti omul pre feră să născocească”, iar “credulitatea este aptitudinea (foarte răspândită!, n. ns.) de a-şi însuşi o convingere fără nici un control al adevărului” (G. Călinescu) şi, în final.
    “Profesorii se mulţumesc să rezume ce-au învăţat în tinereţea lor (când credulitatea le era trăsătură aproape vitală, n. ns.) şi, mai ales, cele ce nu le tulbură micul lor univers mental în echilibru”. (Jung, în Convorbiri cu M. Eliade, Jurnal).
    Cu cele trei aforisme de mai sus am încercat să sugerăm cum se transmite neştiinţa prin intermediul învăţămîntului.
    E trist, dar prea adevărat.
    (Gabriel Gheorghe – LINGVISTICA, ISTORIA… DEFILEE DE ERORI)

    https://gandirea.ro/lingvistica-istoria-defilee-de-erori/

    • Stane, tot ignorant ai râmas! Anii trec dar incultura ta rămâne. E atît de greu să pui mâna pe-o carte de lingvistică? Avem în cultura românească atâtea cărți minunate : ”Limba Română”, de Sextil Pușcariu; ”Încercări de semasiologie” de Lazăr Șăineanu; ”Limba Traco-Dacilor” de I.I. Russu; ”Illirii”, de același autor; ”LImba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman” de Haralambie Mihăescu etc. Lenea e cucoană mare! Lenea și încăpățînarea de-a nu lăsa din ceea ce știi tu, indiferent de ce zic cei care , spre deosebire de tine, chiar se pricep în domeniul respectiv. Numai la sectanți se mai vede un astfel de comportament. Ți se potrivește perfect vorba pe care o citezi chiar tu:” Credulitatea este aptitudinea( foarte răspânditâ) de a-și însuși o convingere fără nici un control al adevărului”. Tu ai convingeri ferme lipsite de controlul adecvării lor la realitate. E trist, dar prea adevărat.

  4. Un ignorant în lingvistică poate fi ușor convins că afirmațiile acestei ” lingviste”( fără cultură generală și lingvistică) ar putea fi adevărate. Nu mă miră, deci , că un incult gen MAXTOR se entuziasmează în fața ”dovezilor” prezentate de Carmen Huertas. 1) Problema vocalelor lungi și scurte. În limba latină, accentul muzical(melodic) s-a transformat în accent de intensitate. Procesul s-a desfășurat un timp îndelungat și a fost însoțit de multe alte schimbări în structura limbii. El s-a impus de abia în sec III d Chr. Odată cu înlocuirea accentului melodic prin cel de intensitate, și cu transformarea cantității vocalelor în timbru, s-au ivit inovații care au coexistat un timp cu cele vechi. Astfel, în panegiricul dedicat lui Valentinian, din anul 384, scriitorul Q A Simachus a utilizat un curs mixt, adică două ritmuri: cantitativ și accentual. Ritmul cantitativ stăruia prin puterea tradiției și a teoriticienilor greci, iar cel întemeiat pe accentul dinamic sau de intensitate era cerut de realitățile interioare ale limbăă latine vorbite în acea epocă. Deci, fenomenul nu s-a petrecut în Evul Mediu, așa cum inculta Carmen Huertas crede, ci prin secIII-IV. 2) Orice stat are nevoie de o limbă comună pentru a funcționa. Ea acționează ca un tăvălug asupra limbilor și dialectelor . Așa au dispărut toate idiomurile Hamite, Semite, ori de altă origine, vorbite de la Oceanul Atlantic la Oceanul Indian, sub tăvălugul limbii Arabe. așa au dispărut dialectele anatoliene din Turcia de azi. așa au dispărut limba dalmată și cea română
    din Balcani și zona Dalmatică, sub tăvălugul Limbii slavone; Așa au dispărut limbile germnă, greacă română, bulgară, găgăuză, poloneză, ucraineană din Nvorossia, sub tăvălugul limbii ruse; așa s-a impus maghiara în vorbirea slavilor, românilor și germanilor din Ungaria de azi. Uite că limba ocupantului se impune fără probleme în vorbirea celor cuceriți. Doar un ignorant în istorie și lingvistică poate adera la asemenea teze lipsite de orice valoare științifică.

  5. Teorii și teorii stimată Doamnă.
    Dacia a fost cucerită doar în proportie de cel mult 20 %.
    Romanii au stat la noi vreo 175 de ani .
    Așa spune istoria oficială.
    Și nu-i așa dacii liberi doreau cu ardoare să adopte cultura cotropitorului.
    Povestea s-ar putea să fie taman pe dos.
    Sunt lingvisti. istoriici de mare anvergură care spun altceva decat sustine propaganda oficială..
    Trebuie doar să citim.

    • N-au stat doar 175 de ani. Au stat mult mai mult: Dobrogea e tot teritoriu românesc, nu? dar Oltenia? Romanii au „stat” peste jumătate de mileniu pe aceste pământuri. Cât despre „cultura cotropitorilor”, hai să punem problema așa: de ce, în doar 30 de ani, românii s-au occidentalizat asa de mult? De ce își adoptă cultura occidentală fără să-i oblige nimeni? De ce românii din diaspora își uită așa de repede rădăcinile? Dar daco-geții nu puteau adopta cultura romană, deși erau nevoiți…

      • aberatii, tovarase.
        In tot sudul europei se vorba o “protolatina” vulgara, de aia romana seamana cel mai mult cu portugheza si sarda. Latina era doar pt uz administrativ.
        Protoromana precede latina, ca de altfel TOATE limbile “latine” din zilele noastre.

        Inceteaza sa fii idiot.

        • @dan esti un prost obraznic. Cand nu ai argumente incepi sa jignesti. Scrie un tratat de istorie de 500 de pagini in care sa arati sistematic ca romanizarea nu a avut loc. Nici un dacist nu a fost in stare de asa ceva. Doar brosurele, articole si carti cu comentarii trunchiate si generalizari fortate. De ce crezi ca nici un om de cultura serios nu va ia in seama? Daca dacistii tai ar fi avut dreptate, ideile lor s-ar fi impus in timp. Insa nu aveti argumente serioase, nimic evident si nimic fara putinta de tagada. Doar povesti si speculatii.

  6. Exista pe youtube doua filme cu inregistrarea conferintei lui Ioan Aurel Pop de la Brasov, anul acesta.
    Acolo dl. profesor explica foarte clar, pe intelesul oricui si mai cu seama cu dovezi arheologice, lingvistice, demografice etc, ce inseamna romanizarea, care sunt conditiile unei romanizari oriunde in Europa si de ce romanizarea nu a fost posibila in Grecia, nordul Africii si Britania, dar a fost posibila in Dacia.
    Mai clar decat spune acolo dl. profesor nu am intalnit pana acum nici la marii istorici romani, pe care desi ii respectam, unii dintre ei au scris istorii foarte dificil de parcurs.
    Prin urmare, pentru cine doreste sa afle cat mai obiectiv cum stau lucrurile in privinta romanizarii Daciei, dar si a altor parti din Europa, nu are decat sa vizioneze cele doua inregistrari (partea 1 si 2) eventual cu creionul si caietul in mana, desi nu se prea mai poarta…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

38,500FaniÎmi place

CELE MAI CITITE 24 h

Articole RELAȚIONATE