Creșteți și vă înmulțiți, a spus Dumnezeu. Cu toate acestea, populația României nu crește deloc, ci scade. Din păcate, facem mai multe coșciuge decât leagăne. Suntem condamnați, aparent, la îmbătrânire. Îmi amintesc de zilele copilăriei, când iarna pe ulița satului eram o puzderie de copii. Ne jucam de-a v-ați ascunselea sau lapte gros și larma era asurzitoare. Pruncii erau plini de energie și viață, aducând atâta veselie, dar și necazuri. Când jucam fotbal, mingea putea să mai și spargă un geam. Chiar dacă vremurile erau, politic vorbind, apăsătoare, amintirile copilăriei mă însoțesc și astăzi și-mi aduc fericire-n suflet.
De ce oamenii au uitat secretul unei vieți fericite? De ce ne-am lăsat păcăliți de vedete înșelătoare și atâția pseudo-lideri de opinie care propovăduiesc un stil de viață egoist, axat doar pe carieră, distracții și plăceri trecătoare.
Bunica a născut șapte copii. Mama a născut doi. Fiica (sau nepoata) nu vrea niciunul. Așa arată, pe scurt, evoluția mentalităților contemporane.
Nu suntem singura țară care trece printr-o iarnă demografică. În China, tot mai puține cupluri căsătorite au copii. Țările dezvoltate ale Asiei, precum Japonia și Coreea de Sud, suferă din aceeași acută lipsă de viitor. După prăbușirea URSS, Republica Moldova a pierdut o treime din populație (singura consolare fiind numărul mare de cetățenii românești oferite confraților din Basarabia).
Ziarele titrau la începutul anului 2023 vești proaste despre sporul natural al populației României (numărul celor decedați fiind de 1,8 ori mai mare decât cel al născuților-vii). Știm, bunăoară, că județul Caraș-Severin este pustiit de drama sutelor de copii care și-au văzut copiii plecați la munci în străinătate. Instituțiile de învățământ se închid pentru că nevoia de școlarizare a dispărut. Situația din Gorj, Olt, Hunedoara, Teleorman, Maramureș. Cauzele principale? Declinul fertilității și migrația familiilor tinere spre Occident. Există și județe care au înregistrat un sport demografic: Ilfov, Cluj, Brașov, Suceava.
Eu cred că până în 2050 putem întoarce această tendință nefericită. Mă bucur că există vedete și figuri cunoscute-n patria noastră, cum ar fi doamna Anca Serea (mamă a șase copii), care promovează maternitatea. Exemplul personal contează cel mai mult!
În privința programelor de natalitate, ar trebui să privim către țări europene, precum Franța, Ungaria, Polonia ori Suedia. Nu sunt admiratorul politicilor centraliste ale Parisului, dar recunosc faptul că diferite guverne din Hexagon au introdus o serie de măsuri pentru a încuraja cuplurile să aibă mai mulți copii, inclusiv o alocație familială generoasă și un program extins de îngrijire a copiilor.
În Polonia, cel de-al doilea și fiecare copil ulterior dintr-o familie primește 500 de złoty pe lună (aproximativ 110 de euro, la începutul anului 2021). Alocația este oferită până când copilul împlinește vârsta de 18 ani. Comparativ, alocația oferită copiilor din România (între 2 și 18 ani) este de sub 50 euro.
Demografia pecetluiește destinul oricărei națiuni. Poate din acest motiv, și-n alte țări civilizate, precum Suedia, guvernul oferă părinților concedii plătite pentru îngrijirea celor mici.
Maghiarii au cunoscut imediat după 1989 o veritabilă prăbușire demografică. Căsătoriile celebrate la vârste înaintate au condus la scăderea ratei de fertilitate. Politicienii conservatori ai partidului Fidesz au introdus creșterea alocațiilor pentru copii, dar și facilități fiscale pentru familiile tinere. De exemplu, pentru primul copil, alocația este de aproximativ 40 de euro pe lună, iar pentru al treilea copil sau mai mulți, alocația poate ajunge la aproximativ 220 de euro pe lună. Această alocație se acordă până când copilul împlinește vârsta de 18 ani. În funcție de numărul de copii, familiile pot primi o reducere a impozitului pe venit, care poate ajunge până la 33%.
Guvernul ungar sprijină familiile pentru construirea sau achiziționarea de locuințe, oferind credite ipotecare cu dobândă scăzută și subvenții pentru casele ori apartamentele celor proaspăt căsătoriți. Am citit și despre programul Baby Care Plus, prin care familiile tinere cu copii au acces la creșe sau grădinițe cu program prelungit.
Semnele încurajatoare n-au întârziat să apară. De la o fertilitate de 1.2% în 2010 s-a ajuns la 1.6% in 2021. Procreație, nu imigrație: iată un slogan care și-n țara noastră ar putea prinde. Încă ceva: patriotismul promovat de societatea maghiară n-a permis o migrația masivă către Occident, precum în România.
Indiferent de etnie, mamele trebuie respectate, mai ales dacă se angajează să le ofere pruncilor o bună educație. Tații se cuvine a fi onorați. E imperativ să dezvoltăm o cultură pro-vita, prin care să încurajăm părinții biologici la asumarea de responsabilități concrete pentru creșterea copiilor, a căror naștere nu reprezintă decât o mare bucurie și o imensă binecuvântare. Avortul nu poate fi acceptat de niciun cuplu rezonabil ca o soluție contraceptivă.
N-am spune tot adevărul despre demografie dacă am neglija aspectul moral sau religios al raportării noastre față de taina vieții. Am trăit ani buni în America și știu foarte bine că americanii care-și exprimă o puternică credință-n suveranitatea lui Dumnezeu se bucură de o natalitate sportivă. State precum Texas, Florida, Utah, North Carolina sau Colorado se bucură de o populație tânără (deși soarele din Florida atrage și mulți vârstnici).
Știu că politicieni ca Hillary Clinton și oameni de afaceri precum Bill Gates vorbesc frecvent despre riscul suprapopulării planetei. În ceea ce mă privește, cred că lucrurile stau invers (și estimările mele pesimiste nu sunt prea departe de prognozele unui Elon Musk).
Și-n Africa, atât creștinismul, cât și islamul promovează ideea unor familii mari și puternice. Secularizarea Occidentului a condus, inevitabil, la scăderea angajamentului pro-viață. Ca tată a trei copii, știu că mi-am făcut datoria în plan personal, dar socot esențială încurajarea unor politici pro-nataliste și în țara-n care m-am născut.
Până luăm aceste măsuri la nivel național, ar fi grozav să oferim și vârstnicilor o viață mai frumoasă. Cum? Reamintindu-ne că mișcarea reprezintă secretul longevității.
Mă întreb atunci oare de ce nu încercăm să stimulăm senectutea activă, mai ales în marile orașe, urmând astfel modelul japonez? Primăriile ar putea să investească-n echipamente sportive pentru parcurile publice și să amenajeze locuri speciale pentru exercițiile fizice. În București, traficul greu, poluarea sistematică și diminuarea spațiilor verzi încurajează sedentarismul. E ciudat că vedem peste tot reclame la jocuri de noroc sau bătură alcoolică. De ce n-am contribui ca societate la creșterea speranței de viață, dar și la ameliorarea calității vieții?
Mă doare să văd în România nu doar sate pustii, ci și mulți vârstnici lăsați de izbeliște. În Japonia, seniorii rămân alături de copiii lor, atât din pricina valorilor culturale, cât și pentru că îngrijirea la domiciliu este mai ieftină decât îngrijirea în cămine de bătrâni sau spitale.
Revenim, astfel, la vechiul dicton latin: mens sana in corpore sano.
Orice societate mândră de trecutul ei și încrezătoare-n viitor își protejează vârstnicii și îi încurajează pe tineri.
