Eroul de la Piatra Ursului și semnificațiile sacrificiului său
Nu se poate vorbi de desfășurarea evenimentelor fără a menționa momentul așa numitei prime Revolte de Ilinden, petrecută în anul 1903, în care s-a înscris lupta și devenirea lui Pitu Guli.
Ceea ce slavii macedoneni denumesc Ilindensko vostanie, a fost o mișcare armată concretizată în lupta fățișă contra Imperiului Otoman. Mișcare creată și alimentată în mare parte de către etnicii aromâni din Balcani. Numele de Ilinden se referă la denumirea dată de bulgari și macedoneni sărbătorii Sfântului Ilie Tesviteanul precum și Probrejeniei adică a sărbătorii Schimbării la Față a Mântuitorului, ambele sărbători creștin-ortodoxe peste ale căror date calendaristice s-a suprapus începerea luptelor de eliberare. Revolta a cuprins teritorii largi ale provincilor otomane din Balcani, teritorii care astăzi aparțin de Kosovo, Bulgaria, Republica Macedonia și Grecia.
Însă cele mai acute faze faze ale revoltei s-au consumat în teritoriile locuite de aromânii din Macedonia. Aici, răscoala a cuprins cea mai mare parte din centrul și sud-vestul provinciei. Evenimentele au început în vilayetul Monastir, odată cu atacurile întreprinse de comitagii bulgari și luptătorii aromâni și macedoneni. Centrul rezistenței armate creștine era în mod evident la Crușova. Așezarea a fost construită după unele izvoare istorice, în anul 1788 de către populația creștină refugiată din Moscopole și alte orașe arse de către turci și bandele de albanezi. Crușova a fost populată de oieri, comercianți și funcționari,adică de categoriile sociale în care au excelat aromânii din Imperiul Otoman, precum și de milițiile turcești. Populația era, evident, majoritar aromână, iar înainte de Revolta de Ilinden, orașul număra 15.000 de suflete, 90% dintre aceștia fiind aromâni. Pentru declanșarea răscoalei, creștinii au ales ziua de Sfântul Ilie, de la 20 iulie, 2 august pe stil vechi, zi de mare sărbătoare în care autoritățile turcești n-ar fi bănuit motivul adunării atâtor oameni.
Luptătorii organizați de Pitu Guli erau grupați în cete de 20-30 aromâni ajutați de populația slavă din satele apropiate. Pentru a-și spori șansele într-un conflict cu un adversar mai numeros și mai bine înarmat, oamenii lui Guli au adoptat tacticile strămoșilor haiduci, de a ataca și a hărțui constant detașamentele turcești. La doar zece zile de la proclamarea Republicii de la Crușevo, orașul a fost atacat de trupele conduse de Hilmi Pașa. Atunci, Pitu Guli a decis pe loc formarea unui adevărat batalion de sacrificiu care avea să intre în istorie, bravura lor nefiind cu nimic mai prejos decât cea a spartanilor de la Termopile.
Astfel, Pitu intenționa să lupte alături de oamenii săi până la capăt pentru ca întârzierea produsă de el să dea timp revoluționarilor din Crușevo să se refugieze spre nord în Bulgaria. Luptele dintre Pitu și turci s-au desfășurat în mai multe locuri însă apogeul și deznodământul încleștărilor avea să aibă loc într-o regiune greu accesibilă din munți, denumită Piatra Ursului. În acest punct strategic, Pitu Guli și-a așezat oamenii pentru a-i aștepta pe turci. Acolo, cei 300-400 de luptători erau deciși să moară cu prețul provocării câtor mai multe victime și pagube turcilor. De partea cealaltă, turcii aveau un întreg detașament al armatei, compus din câteva mii de soldați care aveau inclusiv tunuri. Lupta dintre aromâni și otomani a durat toată ziua de 12 august 1903. Spre seară aromânii lui Pitu Guli au rămas fără muniții, iar turcii au trecut la escaladarea poziției. Atunci, într-un ultim gest de mare bravură întâlnit foarte rar de-a lungul istoriei, Pitu și oamenii săi au pus mâna pe cuțite și bolovani și s-au aruncat împotriva turcilor într-un ultim contra atac. Nu a supraviețuit niciunul.
Înfuriați dar și temători în urma acestui nebănuit episod de rezistență creștină, turcii au trecut la represalii sălbatice. Peste 200 de sate distruse, 12.400 case arse, 4694 civili uciși, 3.122 femei și fete violate, alte 176 răpite și aproape 71.000 de creștini rămași fără locuințe. Alți 30.000 de slavi și aromâni obligați să se refugieze în Bulgaria. Cruzimea turcilor nu a rămas fără ecou în Europa, căci împărați precum Nicolae al doilea al Rusiei și Franz Iosef al Austro-Ungariei au trimis note ultimative turcilor, aceste reacții convingând Istanbulul să ordone încetarea represiunilor și chiar acordarea de compensații unora dintre victime.
Episodul Republicii de la Crușevo, precum și lupta de la Piatra Ursului sunt printre cele mai importante momente ale istoriei Republicii Macedonia de azi. Toți macedonenii consideră că Republica din anul 1903 este precursorul statului modern macedonean de astăzi, iar Pitu Guli, deși etnic aromân este onorat și iubit de către macedoneni, ca un părinte fondator de stat. Astăzi, la Piatra Ursului, autoritățile macedonene au ridicat un monument omagial pe care scrie că : „În acest loc au luptat și au murit, la 12 august 1903, Pitu Guli împreună cu ceata lui, pentru apărarea Republicii Crușova.
Chiar și imnul de stat al Republicii Macedonia menționează lupta și jertfa acestui erou, prea puțin cunoscut și onorat cum trebuie și în România. Fapt care nu ar trebui să ne mire prea mult, mai ales dacă ținem cont de campania de așa zisă demitizare, de fapt o minimalizare crasă a istoriei și eroilor naționali ai românilor din nordul Dunării, campanie metodic pornită imediat după anul 1990, care nu se limitează la atacarea personajelor noastre istorice , ci tinde chiar la rescrierea istoriei naționale a românilor, conform directivelor externe și prin intermediul cozilor de topor autohtone din ministere, instituții, publicații de presă, televiziuni și site-uri de pe Internet.
Imnul Republicii Macedonia : Astăzi peste Macedonia
Astăzi peste Macedonia se naște
Un soare nou libertății!
Macedonenii se luptă
Pentru justiția sa!
Macedonenii se luptă
Pentru justiția sa!
Acum din nou steagul este dus
Al Republicii Krușuveane!
Goțe Delcev,Pitu Guli
Dame Gruev, Sandanschi!
Goțe Delcev, Pitu Guli,
Dame Gruev, Sandanschi!
Munții macedoneni cântă tare
Niște piese noi, niște vești noi!
Macedonia liberă,
Trăiește liber!
Macedonia liberă,
Trăiește liber!
