Se poate afirma ca un grafic vorbește cat o mie de cuvinte. In prima imagine, avem evoluția prezentei la vot la alegerile parlamentare din Polonia după căderea regimului comunist (care nu cuprinde si prezenta la alegerile de duminica trecută).
Prezenta la vot in Polonia a cunoscut scăderi si creșteri normale, fără sa scadă vreodată sub 40%, iar la alegerile de duminica a fost o prezenta record absolut pentru democrație poloneza – peste 74% dintre cetățenii cu drept de vot au participat la scrutin.
Acest lucru arata ca in Polonia exista o democratie puternica, functionala, ca cetatenii sunt implicati in viata politica si au incredere in sistem, in stat, in partidele politice si in parlament. Si nu fara motiv: partidele poloneze au doctrine si viziuni politice pe care si le respecta; oamenii politici polonezi, in majoritatea lor, sunt oameni cu un nivel solid de educatie si cultura, competenti, seriosi, de cuvant, cu demnitate, prestanta. Sunt politicieni care stiu pentru ce viziune, valori si principii se lupta, si pe care si le asuma constant, indiferent care ar fi acestea.
Pe de alta parte, al doilea grafic ne arata evolutia prezentei la vot la alegerile parlamentare din Romania, care ne arata o scadere aproape continua, de la o prezenta de 84% in 1990, la doar 32 % in 2020. Ce ne arata aceasta crestere dramatica a absenteismului la vot din Romania ultimilor 31 de ani? Arata o prabusire a increderii majoritatii absolute a romanilor in sistemul democratic de la noi, in clasa politica actuala si statul roman per ansamblu. Conform unui sondaj din perioada ultimelor alegeri parlamentare, nivelul de incredere al romanilor in institutiile fundamentale ale sistemului democratic (parlament, guvern, partide politice) era undeva intre 10 si 15 %, un nivel dezastruos, care ar trebui sa ingrijoreze.
Romanii nu mai voteaza pentru nu se simt reprezentati de catre niciunul dintre politicienii si partidele actuale, si pentru multi nu mai au incredere in sistem per ansamblu. Si aceasta atitudine a majoritatii romanilor este justificabila. Pentru ca partidele principale din Romania nu au nicio doctrina clara, pe care sa o respecte, nu au vreo viziune, vreo strategie pe termen lung pentru tara, fiind mai mult niste adunaturi – grupuri de interese; iar politicienii romani, in contrast cu cei polonezi, se remarca prin lipsa de principii, de educatie, incultura, incompetenta, coruptie, tradarea intereselor nationale si nepasarea crasa fata de nevoile romanilor de rand.
Cel mai probabil, la alegerile din 2024 din Romania, prezenta la vot va fi tot una putin peste 30%, ceea ce ne conduce la intrebarea: care mai este legitimitatea celor care vor guverna Romania? Daca ei sunt alesi de putin peste jumatate dintre votanti, inseamna ca vor fi reprezentantii alegerii exprimate de 15-16% dintre cetatenii cu drept de vot. Ce legitimitate mai are o astfel de conducere?
Solutia pentru a iesi din aceasta situatie nesanatoasa si periculoasa pentru democratia romaneasca consider ca poate fi doar una: o reformare si improspatare radicala a clasei politice romanesti, cu partide noi, formate din oameni noi, competenti, neimplicati anterior si integri; si o reforma a sistemului si a legislatiei electorale din Romania. Insa, cine si-ar dori asa ceva? In orice caz, nu cei aflati azi la butoane, pentru ca si-ar taia singuri craca de sub picioare…