Într-adevăr, Dungaciu are dreptate. Orban va fi „tutorele”, intermediarul relației dintre administrația Trump și vecinii Ungariei, în speță, cu România.
Viktor Orban nu este doar prieten la un pahar de vorbă cu Trump și nu-i leagă doar prietenia cu Putin (pun intended). Sponsor al Conferinței Conservatorilor Naționaliști (NatCon, sponsorizată, de asemenea, și de Netanyahu), este adânc legat de mișcarea intelectuală și culturală care a dat vigoare valului trumpist.
E adevărat că Orban, cel puțin în aparență, a jucat totul pe cartea Trump, fiind demonizat în presa mainstream americană și criticat de administrațiile soroșist-democrate. Dar asta nu ne obliga pe noi să jucăm totul pe cartea administrațiilor democrate. Cred că era de bun simț și elementar să nu lipsim complet din peisajul de bussines, cultură și politică care l-a adus pe Trump la putere. Și nu doar că lipsim, dar am jucat partizan, inclusiv la nivel de ambasador în SUA, adică am fost pur și simplu anti-Trump.
După ce că oricum nu avem lideri de anvergură și ni (mă rog, „ni”…) se pare că ar fi ceva de capul unui Bolojan, complet minion și total lipsit de orizont, conțopist cu idei puține și fixe, pe plan local am demonizat și etichetat orice „deviere” de la linia de partid a lui Soroș drept trădare putinistă.
Cazul lui Paul Dragos Aligica, ce are conexiuni cu think-tankuri americane perfect mainstream, ne-trumpiste, dar care a fost excomunicat din lumea bună pentru „neclaritate morală”, adică deviere periculoasă de la „dogmă” (vorba vine, că nici măcar nu e vorba de vreo deviere doctrinară, ci mai degrabă de o disjuncție afectivă), este simptomatic.
Mă întreb dacă nu cumva l-ar fi ars simbolic pe rug dacă ar fi participat la evenimente de tip NatCon. De același tratament au avut parte și alții din Academie, cărora li se cer capetele pe tavă de către Salomee ale jurnalismului de prostituție, denunț și agitație de la noi. Una peste alta, suntem complet în „aer” și mă gândesc că pur și simplu în administrația românească nu avem pe cineva important care măcar să știe, să recunoască câteva nume relevante din reacțiunea trumpistă americană, să știe să enumere vreo două, trei idei din cele vehiculate acolo, adică să fie capabil să știe două trei cuvinte din limba viitoarei administrații SUA.
Nu spun aici că trebuia să-l copiem pe Orban, ci cred că doar descriu o situație de facto în care ne găsim, situație pentru care suntem responsabili în întregime, și care se traduce prin totala noastră lipsă de influență și relevanță în ceea ce va urma și va fi dictat de la Washington.
Administrația Trump sigur va avea planuri pe flancul de Est și nu le face în colaborare cu Bucureștiul, ci, mai degrabă, cu Budapesta. Chiar sunt curios, totuși, oare ce au în cap cei din servicii, politică și media care nu doar că nu sunt mai prudenți, ci escaladează intern discursul Soroș/democrat? Se bazează pe Bruxelles?
Cum văd ei gestionarea relației cu viitoarea administrație Trump? Au ceva plan de backup pentru ce va urma în 2025?
Strîngere de mâna masonică.