Pe 27 decembrie, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, primul martir pentru Iisus Hristos. Ștefan, al cărui nume înseamnă „cunună” sau „coroană”, a fost ales primul dintre diaconi de către apostoli pentru a-i ajuta pe săracii din Ierusalim.
Întrucât Ștefan a intrat în atenția iudeilor, nemulțumiți că acesta predica public învățăturile lui Hristos și a fost adus în fața Sinedriului, fiind judecat de același Caiafa care îl judecase și pe Iisus.
Răspunzând acuzelor de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu, Ștefan a ținut un discurs fulminant:
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
„Cum au fost părinții voștri așa sunteți și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum. Voi care ați primit Legea întru rânduieli de la îngeri și n-ați păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).
Sfântul Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare. Conform Noului Testament, el a avut o teofanie: : „Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. Ca și Hristos, Ștefan a cerut iertare pentru cei ce îl ucid. Printre aceștia se afla și cel ce urma să devină Sfântul Apostol Pavel.
Moaştele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaştele, pe mormântul său a fost scris „chiliel”, care în limbă ebraică înseamnă „cunună”, pentru că el a luat, cel dintâi dintre creştini, cununa muceniciei.
Despre uciderea lui Ștefan, părintele Sofian Boghiu afirma: „Merită această dragoste cel care pentru Hristos și-a dat viața, sfântul mucenic arhidiacon Ștefan. El este cel dintâi martir creștin. A mai fost ucis sfântul apostol Iacov, fratele sfântului apostol Ioan, ucis de Irod cu sabia în piața publică din Ierusalim, dar a fost al doilea mucenic, al doilea ucis pentru Hristos. Sfântul Ștefan însă este cel dintâi.
Cineva făcea această observație: că la începutul lumii, Cain este primul ucigaș, el a ucis pe fratele său din ură, din invidie. La începutul lumii creștine, sfântul Ștefan moare el însuși ucis de invidie, ucis de dușmanii lui Hristos”.
Părintele Nicolae Steinhardt a comentat în mod deosebit cinstea pe care i-o acordă Biserica Ortodoxă Sfântului Arhidiacon Ștefan.
„De ce aceasta mare si excepțională cinstire? Spre a răspunde, bine este a ne opri nițel asupra unei distincții de ordin gramatical; ea ne va ușura tălmăcirea exactă (și descoperirea semnificației adânci) a textului principal referitor la acel pe care îl prăznuim.
Limba noastră cunoaște doua verbe vecine, totuși nu identice. A ședea vrea să zică în românește a se afla așezat pe ceva (un scaun, o banca, o laviță … ), iar a sta înseamnă a se tine in picioare, vertical. Oamenii, in vorbirea curentă, încurcă lucrurile și folosesc nediscriminatoriu (si deci greșit) cei doi termeni. Ei spun, pleonastic, șezi jos ori stai în picioare. Mai zic, vrând să poftească pe careva sa șadă: stați, vă rog, ceea ce, din nou, e o eroare. Dar pentru a înțelege cum se cuvine textul de la Fapte, capitolul 7, versetele 55-56 trebuie neapărat să luăm aminte la sensul corect al verbelor a ședea și a sta. Ce anume citim la Fapte, 55-56?
„A văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Și a zis: Iată văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu”. […] De ce, ne întrebăm iarăși, folosește textul Noului Testament verbul a sta, adică a se află în picioare, iar nu pe a ședea? În icoane, doar, Hristos e mereu înfățișat șezând, de-a dreapta Tatălui, pe tronul Său ceresc. Iar textele liturgice și exegetice mereu se referă la Iisus șezând în slavă, niciodată stând.
Nu încape îndoială că pentru a privi jertfa primului mucenic al Său, Domnul S-a ridicat în picioare. Și pentru care pricină? Din respect pentru Arhidiaconul Ștefan și spre a-i aduce osebită cinstire. La acest dintâi act de jertfă, mărturisire și curaj, Domnul înțelege să asiste din ceruri într-o atitudine cinstitoare. Domnul îl respectă și-l admiră pe Ștefan pentru curajul de care dă dovadă, pentru că Îl mărturisește și nu se leapădă și nu se rușinează de Mântuitorul sau, pentru că și-a înfruntat potrivnicii și s-a străduit să le demonstreze adevărul dreptei credințe.[…]Ce deducem? Ce concluzie tragem din relatarea de la Fapte? Una și neîndoielnică: Hristos iubește curajul, El care de atâtea ori a spus: nu te teme, nu va temeți, nu va înspăimântați, nu fiți fricoși, pentru ce sunteți fricoși, îndrăznește, îndrăzniți, îndrăzniți, Eu am biruit lumea. În vreme ce la Apocalipsa dezvăluită Sfântului Evanghelist Ioan, fricoșii sunt cei dintâi menționați (cap. 21, v. 8 ) printre cei sortiți iezerului de foc.
Sfântul Ștefan această chiar este – pildă de curaj creștinesc: el crede, își mărturisește credință, nu se leapădă ori rușinează de Hristos și primește să moară pentru El”.
Aproape 460.000 de români care poartă numele Sfântului Ştefan îşi serbează onomastica în a treia zi de Crăciun, cei mai mulți dintre sărbătoriți având numele Stefan, Ștefania şi Ștefana, potrivit Ministerului Afacerilor Interne.
