ACTUALITATETrump – Un fost și viitor rege?

Trump – Un fost și viitor rege?

Există o agendă Trumpiană specifică, cu care doar Trump se identifică,  care devine agenda de problematici a mișcării conservatoare și platforma partidului, dacă nu chiar a elitei partidului.

„Nu știu dacă va candida sau nu în 2024. Dar, dacă o va face, sunt destul de sigur că va câștiga nominalizarea ”.

Așa susține Mitt Romney, singurul senator republican care a votat de două ori pentru condamnarea președintelui Donald J. Trump pentru fapte care-l puteau destitui.

Dar este oare posibil ca Trump să câștige nominalizarea în 2024?

Ce ne învață istoria despre președinții republicani care, după ce au pierdut Casa Albă, au revenit și au  recâștigat-o?

Ei bine, sincer vorbind, nu există un astfel de caz în istorie.

Gândiți-vă: patru președinți republicani din secolul al XX-lea au fost învinși când au candidat pentru un al doilea mandat. Niciunul nu a fost nominalizat din nou.

William Howard Taft a pierdut Casa Albă în fața lui Woodrow Wilson, în 1912, și chiar s-a situat în urma celui de-al treilea candidat, membru al Partidului Progresist, fostul președinte Theodore Roosevelt. Taft nu a mai candidat niciodată, dar a continuat să ocupe funcția de președinte al Curții Supreme de Justiție a Statelor Unite.

Ex-președintele Teddy Roosevelt se gândea să candideze din nou în 1920, dar a murit la 60 de ani, în ianuarie 1919, la Sagamore Hill.

După ce președintele Herbert Hoover a pierdut în fața FDR în 1932, nu a mai candidat niciodată.

Gerald Ford, care i-a succedat lui Nixon, a pierdut în fața lui Jimmy Carter la alegerile prezidențiale din 1976 și nu a mai candidat apoi niciodată, la fel ca și președintele Carter, după ce a pierdut în fața lui Ronald Regan, în 1980.

George H. W. Bush a pierdut Casa Albă în 1992, s-a retras din politica electorală și nu a mai candidat niciodată.

Cât despre întrebarea dacă sau nu Trump va candida la alegerile din 2024 și va câștiga sau nu nominalizarea de către Partidul Republican, Trump are, într-adevăr, câteva atuuri mari, pe care niciun alt fost președinte nu le-a avut, cu excepția, poate, a lui Roosevelt.

 

Trump are susținători foarte numeroși și loiali. În prezent, trei sferturi din totalul republicanilor îl consideră liderul lor. A câștigat 74 de milioane de voturi, cel mai mare  număr de voturi câștigate vreodată de un președinte în exercițiu sau un candidat la președinție perdant.

Loialitatea susținătorilor lui decurge din ceea ce a realizat Trump, din felul în care s-a luptat și cu cine, ca și din problematicile cu totul noi pe care le-a abordat și cu care s-a identificat implacabil. Cea mai importantă dintre realizări este strădania lui de a securiza frontiera de sud împotriva nesfârșitelor treceri ilegale a migranților.

Imigrația nerestricționată din sud, a treia mondializare a Americii, este, de fapt, adevărata amenințare existențială, și nu “schimbările climatice”, cum se pretinde.

Trump a reușit, de asemenea, să pună în aplicare platforma tradițională Partidului Democrat (aka Grand Old Party- GOP), de reducere a impozitelor și de dereglementare, astfel că rata șomajului scăzuse la cifre record,  înainte de izbucnirea pandemiei, în martie 2020.

Bilanțul său în ce privește numirea la curțile federale a unor legiuitori, constituționaliști și conservatori dedicați interpretării legii strict în litera ei, plus trei numiri la Curtea Supremă, este fără precedent în istoria Partidului Republican modern.

Trump a stabilit, de asemenea, o legătură cu America profund, războindu-se cu o presă care îl trata cu o ostilitate nemiloasă. „Îl iubim pentru dușmanii pe care și i-a făcut”, s-a spus despre președintele Grover Cleveland.

Trump a stabilit o agendă nouă și cu totul unică pentru Partidul Republican.

A înlocuit ideologia globalistă a liberului schimb cu naționalismul. El și-a propus să reconstruiască baza de producție epuizată a Americii și să-i redea independența economică. Sub Trump, sloganul „America pe primul loc” a ajuns să reprezinte o nouă politică externă, în care aliații bogați și prosperi au fost forțați să suporte mai mult din povara bugetului apărării proprii și  a apărării comune.

Trump a vrut ca americanii să își construiască națiunea aici, în SUA.

Cu toate că politicienii rusofobi din guvernul federal l-au împiedicat să realizeze detensionarea pe care și-o dorea în afacerile externe, astfel că nu a reușit să ne elibereze de războaiele interminabile din Orientul Mijlociu, Trump a reușit totuși să reducă forțele ONU din Siria, Irak și Afganistan și să ne țină departe de un război total cu Iranul.

Există, așadar, o agendă Trumpiană specifică, cu care se asociază de unul singur, care devine agenda mișcării conservatoare și platforma partidului, dacă nu chiar a elitei partidului.

Cu toate acestea, piedicile în calea unei noi nominalizări a lui Trump rămân majore.

La urma urmei, Trump a pierdut alegerile din 2020. Și este afectat de bătălia pe care o duce de câteva luni încoace, încercând să demonstreze că Biden a fost ales prin fraudarea voturilor. Atacul din 6 ianuarie asupra Capitoliului de către militanții MAGA a fost pus pe seama lui Trump și a devenit subiectul celui  de-al doilea proces de punere a lui sub acuzare, în care toți senatorii democrați și șase senatori republicani au votat în favoarea condamnării. Și chiar și unii dintre cei care au votat pentru achitare, precum liderul minorității, Mitch McConnell, l-au declarat vinovat de incitarea manifetsanților. Mai mult, Trump se confruntă cu un noian de litigii și acuzații care îi vor afecta reputația, afacerile și propria persoană.

În 2024, Trump va împlini 78 de ani, vârsta pe care Joe Biden o are astăzi. Și între prezent și anul 2024, va exista cu siguranță o uzură considerabilă în susținerea acordată de  cei 74 de milioane de alegători care au votat cu Trump.

Dar, dacă Romney are dreptate și, într-adevăr, Trump are un fel de forță care l-ar ajuta să fie nominalizat la prezidențialele din 2024, această forță va fi cu siguranță suficientă pentru a se opune altor candidați sau a învinge orice potențial nominalizat care nu se bucură de binecuvântarea fostului președinte.

Și, uitându-ne de aproape la ambii candidați din 2020, în ultimele săptămâni și luni, nu-i așa că Trump pare să aibă mai multe șanse să fie liderul republican al partidului său, decât șansele pe care pare să le aibă „Sleepy Joe” cel lent să fie candidatul democraților peste 44 de luni de azi înainte?

Un articol de Patrick J. Buchannan, fost consilier a doi președinți americani. Articolul în engleză este aici.

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul global și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume susținerea cauzei naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Trebuie să știți: nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă îți place și dorești să citești și în continuare materiale pe R3media, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3media

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Cele mai populaR3 articole

Articole R3laționate

IMPORTANT