Ca în ajun de înscăunare și cu euforia oarbă a unora fâsâindu-se după doar o săptămână, să tragem linie și să punem de-o parte câteva lucrușoare ce trebuie bine întipărite în minte, indiferent de categoria din care facem parte: „pro-europeni” sau europeni pur și simplu.
„Victoria” din 18 mai a fost asigurată în mod direct de două mașinării de vot traditional anti-românești și prin fraudă.
Numai cei rupți complet de realitate și de matematica simplă pot explica prin ce minune, la o populație de peste 23 de milioane în `89 aveai puțin peste 17 milioane cu drept de vot, iar acum, la 19 milioane și ceva în total, ai peste 18 milioane cu drept de vot. Sau cum se pot explica aproape 70 000 de voturi pe liste suplimentare doar într-un județ ca Iași, de exemplu.
Sau cum să nu cazi din scaun când faci alte operații simple de matematică: să scazi din cele 19 milioane minorii (aproape 4 milioane) și diaspora (peste 5 milioane) și să realizezi că îți dau vreo 10 milioane, adică aproape tanda pe manda cu numărul de voturi consemnate în țară!
Despre mașinăria votului etnic a partidului ne-partid UDMR, tolerat de sistem deși nu a recunoscut vreodată Tratatul de la Trianon sau despre cea a micului soviet anti-românesc plantat peste Prut de Stalin și Hitler nu mai spun decât…tot matematică: au acoperit grosul celor câteva sute de mii de voturi înregistrate ca diferență între cei doi finaliști.
Victoria morală este a curentului suveranist, care a strâns peste cinci milioane de voturi curate, confruntându-se cu o mașinărie infernală de propagandă pe lângă cea descrisă mai sus. Însă și aici sunt obligatorii câteva luări-aminte: a fost un vot masiv anti-sistem, dat de un curent care nu se identifică în mod absolut cu figura lui George Simion.
Confruntat cu suspiciunea că ar fi chiar el parte din regie și figurând ca învins de două ori în alegeri, Simion trebuie să facă un pas în lateral pentru a spulbera îndoielile și a-i permite acestui curent să crească. Pur și simplu, steagul e mai mare decât stegarul și nu trebuie fluturat doar din ghioagă!
Sunt mulți oameni capabili ce trebuie lăsați către prim-plan, auziți și ascultați. Rezistența pe care o au românii de făcut pentru a se salva din tăvălugul neo-sovietic „pro-european” nu de „lider maximo” are nevoie, ci de cooperare, de echipă. Una reală, puternică și unită. Formată din oameni legitimați de studii, parcurs profesional și dimensiune morală exemplară!
De urmat, urmează o perioadă pe care o putem asemui în istoria noastră doar cu „descălecatul” sovietic de după al doilea război mondial. Cu o conducere în lesă scurtă, complet dirijată de afară și un guvern croit de neo-marxiști (anti-naționali prin definiție) și udemeriști (anti-naționali prin practică tradițională).
În acorduri și ode „pro-europene”, nu doar funcționarea în interesul românilor, ci însăși existența statului european România este pusă sub semnul întrebării. Ați înțeles cum se adună nostalgici imperiali anti-Trianon, cu fani ai sovietelor și adepți ai anulărilor până iese de rezultat „pro-european”?
Articol apărut inițial pe Demnitatea și preluat cu acordul autorului
