OPINII Școala online și „măturătorii fericiți”

Școala online și „măturătorii fericiți”

Vreți să știți care e idealul celor care susțin școala online? Să nu ziceți peste zece ani că nu știați. Uitați cum se pune problema:

„Reperele le-am regăsit în câteva sesiuni de formare continuă, propuneri de webinarii, dintre care cea mai recentă a fost Conferinţa SuperTeach (urmată de ateliere) online, din 9 mai 2020. Extrem de inspiratoare a fost intervenția lui Robert Brindley, consultant în leadership educațional, care a mărturisit încă de la început, cu dezinvoltura specifică occidentalului, că nu e profesor şi nici măcar nu îi plac școlile. Însă totul dintr-un motiv cât se poate de întemeiat: școala nu este aşa cum ar trebui, profesorii nu sunt nici ei aşa cum ar trebui; iar modelul pe care îl propune spre examinare este Summerhill School, fondată de A.S. Neill, un model controversat de şcoală democrată postmodernă unde elevul era încurajat să-şi exprime rebelul interior, în loc să fie obligat să şi-l reprime, dincolo de tutelajul autoritar al adultului. Interesul, libertatea şi fericirea elevului sunt aduse în prim plan, iar profesorul carismatic îl înlocuieşte pe cel autoritar, canibal şi moralizator din şcolile obişnuite.

Prin educaţie altfel înţeleg o şcoală liberală versus conservatoare, modernă versus tradiţională, democrată versus autoritară. În acelaşi timp, umană versus antropofagă. Educaţia online are, fără îndoială, avantaje şi dezavantaje: se pierde contactul direct, nemijlocit cu clasa (de elevi), dar se câştigă, în schimb, un plus de empatie şi comunicare şi ar trebui să conducă la o relaţionare ataşată între profesor şi elev, de vreme ce lucrul diferenţiat, pe grupe sau chiar cu fiecare elev în parte devine imperios (chiar şi aşa). Elevii şi profesorii ar trebui să formeze o comunitate ale cărei baze să fie puse pe stări şi emoţii, iar nu pe transmiterea şi stocarea mecanică de cunoştinţe.”

Așadar „leadershipul” educațional este meseria celor cărora nu le plac școlile și care vor să facă din școli „comunități de stări și de emoții” în care nu e loc pentru transmiterea de cunoștințe.

Bun, dar știți care e scopul? Ce produc aceste școli?

Iată ce sunt calibrate să producă: „Citatul «Mai curând concep ca o şcoală să creeze un măturător fericit, decât un savant nevrotic» (A.S. Neill) este punctul de la care trebuie să plecăm atunci când adresăm problema educaţiei altfel.”

Deci școala „altfel” produce măturători fericiți.

Să nu ziceți că nu știați.

Deșcolarizarea României va continua în ritm accelerat până când vom înțelege că avem datoria de a descifra mecanismele ei și, apoi, în cunoștință de cauză, pe bază de cunoștințe, nu de comunitate de emoții, de a ne împotrivi și de a  căuta să revenim la școala clasică.

Pentru că, deocamdată, școala reformată e una a lipsei de conținut, a bâjbâielii. Conținutul se transmite pe cale privată, prin meditații, acolo unde profesorii se folosesc de culegerile de fizică sau matematică ale anilor ’70-’80 (Hristev, Gabriela Cone șamd) pentru a-i învăța pe elevi ceea ce școala activă/reformată nu mai îngăduie a se preda. Școala activă nu produce decât activiști, tineri cu minime cunoștințe și maxime pretenții. Cu alte cuvinte, nu produce nici măcar gunoieri fericiți, ci doar oameni care, indiferent de statutul lor socio-profesional, vor fi întotdeauna nefericiți pentru că gândesc cu grupul, sunt subțiri pe dinăuntru și groși la suprafețe.

Rezultatele școlii actuale, atâtea câte sunt, se datorează puținilor profesori care mai rezistă tacit schimbărilor și mulților profesori care, dând meditații, au privatizat de fapt procesul predării și învățării, proces distrus de noile metodologii, manuale și programe. Succesele sistemului public de educație din România sunt, la această oră, mai mult private. Doar dezastrul este al tuturor.

Mircea Platon este autorul cărții Deșcolarizarea României. Scopurile, cârtițele și arhitecții reformei învățământului românesc. Cartea poate fi achiziționată de-aici.

Dragi prieteni,

dacă doriți o presă independentă, trebuie s-o susțineți. În România, mediul economic este conectat la sistemul globalist și nu există, precum în Statele Unite sau alte țări, companii care să-și asume cauze conservatoare și/sau naționale.

Recenta criză a arătat câtă nevoie există pentru o presă independentă, care să nu depindă de subvențiile guvernamentale și de banii multinaționalelor.

Nimeni nu-mi „editează” ideile și materialele publicate. Sunt un om liber. Dacă dorești să ai ce citi în continuare, contribuie și tu printr-o donație, oricât de mică. Împreună, putem reuși multe.

Mulțumesc.

Mihai Șomănescu
Publisher R3Media

MAI MULTE DE LA ACELAȘI AUTOR

IMPORTANT

Campania R3Media a strâns 8.312 de lei din cei 17.561 lei...

Dragi prieteni ai R3Media, sunteți extraordinari! Campania de donații pentru luna septembrie s-a încheiat ieri cu un bilanț care mi-a depășit așteptările: din necesarul de...

Cele mai citite

Articole relaționate