În timp ce ofensiva de la Kursk intră în cea de-a doua săptămână, forțele ucrainene susțin că controlează în prezent aproape 30 de sate rusești, pe o suprafață de 1 000 de mile pătrate din teritoriul rusesc.
Luni, în cadrul unei întâlniri cu consilierii de securitate la reședința sa din Novo-Ogaryovo, președintele rus Vladimir Putin și-a îndreptat furia împotriva sponsorilor Ucrainei, afirmând: „Occidentul luptă împotriva noastră cu mâinile ucrainenilor”. Ofensiva de la Kursk marchează o escaladare semnificativă în conflictul care durează de doi ani și jumătate.
Așadar, care sunt unele dintre implicațiile mai ample ale ofensivei de la Kursk?
1. Ofensiva de la Kursk evidențiază, printre altele, riscul inerent a ceea ce aș numi „alianță nealiată”. Washington-ul nu are niciun tratat de alianță cu Ucraina, însă administrația Biden persistă în a acționa ca și cum Ucraina nu este doar un aliat al tratatului – acționează ca și cum supraviețuirea Ucrainei în forma pe care a luat-o timp de trei decenii scurte (1992-2022) este esențială pentru securitatea națională a Statelor Unite.
Acordarea de către Washington a statutului de aliat nealiat Ucrainei a determinat Kievul să acționeze în moduri care sunt în detrimentul propriei supraviețuiri – inclusiv prin refuzul Kievului de a pune în aplicare dispozițiile convenite ale acordurilor de la Minsk, care, dacă ar fi fost puse în aplicare, ar fi demonstrat probabil rușilor că purtarea unui război la alegere nu era necesară.
2.Ofensiva de la Kursk arată, de asemenea, încă o dată, că ideea că „dacă rușii nu sunt opriți în Ucraina, vor continua să cucerească Europa de Est” este vădit absurdă. Rusia nu a putut cuceri Kievul în 2022 și de atunci duce un război costisitor de uzură.
3. Cu toate acestea, Rusia rămâne principala putere nucleară tactică a lumii și, ca atare, raidul Ucrainei asupra Kurskului o expune pe aceasta și pe susținătorii săi militari și financiari, inclusiv SUA și statele membre NATO, riscului de represalii.
4. În ciuda succesului incursiunii și a pierderii de prestigiu suferite de Rusia, este important să ne amintim că, per ansamblu, Ucraina pierde războiul. Potrivit unui nou articol publicat în Financial Times, „suprafața de teritoriu capturată de trupele ruse de la începutul lunii mai este aproape dublă față de cea pe care armata ucraineană a recucerit-o, cu costuri mari în termeni de vieți omenești și material militar, prin ofensiva sa de vară de acum un an”.
5. Decizia președintelui Volodomir Zelenski de a aduce războiul în Rusia – deși, fără îndoială, este visceral satisfăcătoare pentru Ucraina și pentru numeroșii săi susținători de aici, de la Washington – va demonstra, de asemenea, Moscovei că nu are cu cine să negocieze la Kiev și că decapitarea conducerii militare și politice ucrainene este o precondiție necesară pentru atingerea obiectivului său final de război, și anume neutralitatea Ucrainei. Kursk este cu siguranță un impuls moral pentru Ucraina și o rușine pentru Rusia. De asemenea, va prelungi probabil războiul.
6. Incursiunea în Rusia arată încă o dată că președintele Joe Biden și consilierul său pe probleme de securitate națională, Jake Sullivan, departe de a fi prea precauți – așa cum au susținut o serie de neoconservatori de profil înalt – facilitează, în schimb, ascensiunea Kievului pe scara escaladării. Este o călătorie către o destinație necunoscută.
7. Ucraina nu ar fi fost capabilă să realizeze ofensiva fără aprobarea și sprijinul material din partea Washingtonului. Ca atare, SUA și Europa sunt considerate complice la acest atac extrem de simbolic asupra Kurskului, care este, la urma urmei, locul celei mai mari bătălii de tancuri din istorie. Bătălia din 1943 împotriva naziștilor i-a costat pe ruși aproximativ 800 000 de victime. Concluzia care se trage acum la Moscova, care se confruntă din nou cu tancuri germane pe teritoriul său, nu este greu de presupus.
În cele din urmă, administrația nu a fost sinceră cu privire la miza reală din Ucraina. Acum ar fi un moment oportun ca președintele sau actualul vicepreședinte să articuleze, fără a recurge la idei primite, cum ar fi cele despre apărarea „democrației”, de ce aderarea Ucrainei la NATO și chestiunea cine guvernează o mână de provincii din estul Ucrainei merită riscul unui război cu Rusia.
Dacă Joe Biden și Kamala Harris chiar cred acest lucru, ar trebui să explice de ce – poate în timpul orei de maximă audiență la Convenția Națională Democrată de săptămâna viitoare din Chicago.
Articol scris de James Carden, fost consilier în Departamentul de Stat al SUA, pentru The American Conservative
