Francezii de la Tereos i-au anunțat pe fermierii români care trebuiau să cumpere fabrica de la Luduș că afacerea a căzut, chiar în ziua în care trebuia semnat contractul, informează Agrointel.
Fermierii români se luptă de un an să cumpere fabrica de zahăr de la Luduș, județul Mureș pentru a produce în continuare zahăr românesc iar cultivatorii de sfeclă să aibă unde să își valorifice producția. Negocierile privind preluarea fabricii au început în luna mai 2022 iar de atunci producătorii români au depus eforturi uriașe, care au presupus împrumuturi la bănci, formarea unei cooperative și chiar implicarea Guvernului român care a emis un memorandum guvernamental pentru sprijinirea fermierilor. Totul părea aranjat, oamenii erau gata să semneze contractul, când a venit un telefon care i-a anunțat că a fost vândută altcuiva.
„Noi trebuia să fim la București să semnăm contractul și am primit un telefon de la directorul fabricii care mi-a spus că aceasta a fost vândută altcuiva. Nu mi-au dat detalii cui, cum și nici măcar de ce. Am întrebat care sunt nemulțumirile, dacă putem relua negocierile de unde au rămas și au dat vina pe avocați, nu am primit prea multe explicații. Suntem și noi șocați pentru că am făcut descoperiri în bancă, împrumuturi, cultivatorii de sfeclă se bazau pe noi. Nu au fost dispute, doar câteva lucrurile care țineau de acte, spre exemplu ne trebuia o hârtie cerută de avocați la dosar că fabrica este funcțională. Mai erau câteva detalii minore care țin de confidențialitatea negocierilor, dar nu au fost probleme majore. Nu știu ce vom face acum, vestea a venit ca un trăznet, ne luptăm de un an aproape. Nu știu ce vom face…”, a spus Teodor Aflat, cel care a inițiat salvarea fabricii, pe care francezii voiau să o demoleze.
Ulterior, francezii au anunțat că fabrica de la Luduș a fost vândută Mihaelei Neagu, prezentată ca „investitor independent” și proprietar al fabricii de zahăr de la Bod, scrie Agrointel.
Analiza celor de la Agrointel arată că Neagu nu este deloc așa independentă cum este prezentată. ea a fost deținătoarea afacerii t Achiziții, o companie care are ca domeniu principal de activitate comerțul cu echipamente medicale (măști, teste Covid, combinzoane, termomentre cu infraroșu). Aceasta a preluat anul trecut și fabrica de zahăr de la Bod, județul Brașov, unde producția ar urma să fie reluată din acest an, în prezent sub brandul Bod fiind comercializat numai zahăr din Ucraina. Aceeași soartă ar putea să o aștepte și pe fabrica de Luduș, lăsându-i cu ochii-n soare pe producătorii români din zonă care așteptau să furnizeze.
Conform bzb.ro, Best Achiziţii, cu cod CAEN de activităţi de consultanţă pentru afaceri şi management, este deţinută de Mihai Vlad Alexandru Cristescu (27 ani) – fiul Mihaelei Neagu. Platforma de achiziții publice SICAP arată că între noiembrie 2016 – ianuarie 2022 arată că Best Achiziții a făcut 857 de contracte cu statul.
Firma are toate atributele unei companii apropiate de serviciile de informații. Astfel, Best Achiziții a făcut contracte cu Unifarm. Unifarm a fost condusă de Adrian Ionel, despre care Libertatea scrie că este absolvent al Academiei SRI.
Numele Mihaelei Neagu apare în legătură cu contracte spectaculoase, între care „consultanța” pentru firma de autobuze turcești, Otokar, de la care Gabriela Firea a cumpărat 400 de vehicule. Detalii, găsiți aici.
Jeguri din vest ? Nu ca cei din est ar fi mai prejos . Cpitalul roman la gunoi !
Iar a intervenit peste noapte cineva de la vest
Oare de ce ministrul plimbareț-glumeț Daea tace precum dânsul în cultura de sfeclă ? De ce statul nu a purces la achiziționarea fabricii și apoi plasarea ei la fermierii români ? Mai ales că francezii aveau și poate mai au un sac de bani datorii către statul român . Și uite cum se adeverește zisa lu’ plăvanu: avem un stat eșuat.
Să trăiești, nea Gică! Dădui cu bâta-n baltă, noroc că am mai aflat și eu câte ceva. Așa este, și „înainte” și „după” (dacă îmi amintesc bine) Justiția a inclus conceptul de „bună-credință”.
Să ne țină R3M la curent, poate aflăm motivul schimbării de atitudine.
P.S.
Compatriotul „jupân Dany” nu pare să detecteze ironia … 🙂
Poate una din grijile SRI, ordine din afară, este ca nici un român să nu prindă cheag, să fie de capul lui. Se pare că nici un serviciu secret, de oriunde din lume, nu lucrează pt cetățenii acelei țări.
Numai să ne gândim că peste tot s-au purtat la fel cu plan-demia și cu minciuna salvării planetei. Chiar dacă covidu și încălzirea/schimbarea climatică ar fi fost adevărate era fără putință să nu fi fost destule țări să fi făcut altfel.
Se pare că știți dvs. ce știți! 🙂
Am senzația (neplăcută) că românii nu știu nici cât știu eu despre cum funcționează economia de piață a statului de drept și a presei libere …
Păi nu-i dreptu’ proprietarului să vândă cui vrea și să se răzgândească peste noapte ?
Și dacă o fi vrut – în plus – să-i bage în nămol pe băștinași (împrumuturi la bancă etc. – auzi la dânșii: „cooperativă”! așa visează și Stâânga Amricană că se vor impune masele în meciul cu Demiocratia!), care-i problema ? Sunt „loviturile de teatru” interzise/ilegale într-o țară liberă ?!
Masele să fie gata să înghită „lovituri de teatru”, „afaceri scandaloase” etc. cât cuprinde: este parte din circ.
Și totuși: sigur n-or fi avut și „cooperatiștii” partea lor de vină ? Sigur ?
P.S.
Iar cu băieții de la Info ce-are toată lumea (mai ales din presă) ? Ar supraviețui vreun stat fără dânșii ? Ca organismul viu și ilicitele sale trupe imunitare, nu ? Plus că în marile demmocratii se știe că băieții iesiți din servicii sunt frecvent recuperați de parlamente – sunt o sursă de informații neprețuită!
Și-apoi nu-nțeleg ce-aveți cu ei: vreți să fie salariați muritori de foame (și după cât serviră țara, în ciuda presei negative care li se face – asta l-a enervat până și pe Hagi, în celebra conferință de presă în care a menționat ridicarea de statui), n-au și ei dreptul să aibă o mică investiție aducătoare de profit ? E în natura lucrurilor, nu ?
Iar zahărul din Ucraina ce-are ? E contamina(n)t cu ceva ? Ei n-au voie să vândă, să se dezvolte – mai ales că … apără Europa !
Prea multe nu-nțeleg …
Apărâ pe morții tâi Ucraina….ești un idiot util bun de băgat la săpun!
Nu, nu este “dreptul proprietarului să se răzgândească peste noapte”, ci dimpotrivă “Părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație.” (art.1170 Cod civil). Din articol reiese că acționarul francez a acționat cu rea-credință, încălcând dispozițiile imperative ale Codului civil român și a produsîn acest fel un prejudiciu material (cheltuielile deja efectuate, precum și cheltuielile viitoare certe și previzibile) partenerilor români. Având în vedere că negocierile au avut loc în România, acestea sunt supuse legii române, iar litigiul este de competența instanțelor române. Fermierii trebuie să îi acționeze în judecată pe partenerii francezi lipsiți de bună-credință.