La data de 17 mai 1395 avut loc bătălia de la Rovine, una dintre cele mai importante bătălii din istoria Țării Românești și prima mare confruntare armată majoră între români şi turci.
La sfârșitul secolului al XIV-lea, ca urmare a expansiunii otomane în Balcani, oștile turcești conduse de sultanul Baiazid I cuceresc Țaratul bulgar de Târnovo și ajung în vecinătatea directă a Țării Românești, pe toată linia Dunării cuprinsă între Nicopole, Silistra și Dobrogea.
În aceste condiții Mircea cel Bătrân, voievodul Tarii Românești a chemat poporul la luptă, iar în ceea ce privește locul exact al bătăliei dintre oștile turcești și cele românești, este dificil de precizat, întrucât izvoarele sunt vagi și contradictorii.
Astfel, în timp ce unele cronici maghiare vorbesc despre „un loc neprielnic, pe malul unui râu”, cronicile otomane pomenesc de „un loc de bătălie situat pe râul Argeș”, pe când un letopiseţ cantacuzinesc spune că lupta s-a dat la Rovine, undeva pe malul Ialomiţei.
Întrucât sursele otomane se referă la râul Argeș, iar altele indică prezența munților în preajma locului bătăliei, este admisă și ideea că această confruntare s-a desfășurat în apropiere de capitala Țării Românești de la Curtea de Argeș.
Cert este însă faptul că în acel an 1395 sultanul Baiazid I, aflat în fruntea unei armate de peste 60.000 de luptători, a intrat în Țara Românească pentru a-l supune pe domnitorul Mircea cel Bătrân.
Acesta a reușit să strângă o oaste de circa 10.000 de oameni și după ce a evacuat populația din calea invadatorilor, a adoptat tactica hărțuirii inamicului, pustiind totul în calea acestuia spre a-l lipsi de provizii. Apoi, cu unități rapide de călăreți lovea prin surprindere trupele otomane, în timp ce forțele principale ale oștirii au fost concentrate în interiorul țării, într-un loc anume ales, unde Baiazid nu putea să-și folosească superioritatea numerică.
La Rovine, oastea condusă de Mircea cel Bătrân s-a organizat în poziție de apărare în așteptarea uneia dintre cele mai crâncene și mai dramatice încleștări din istoria militară a românilor.
Potrivit unei cronici bulgare se spune că „în această bătălie, lănci fără număr s-au frânt şi mulţimea săgeţilor a fost așa de mare, încât văzduhul nu se mai putea vedea de desimea lor”.
A fost o luptă crâncenă, o mare bătălie în care masivele formații de ieniceri și spahii au fost învinse de apărarea dârză a românilor și în urma căreia însuși sultanul Baiazid, pentru a evita catastrofa, decide să fugă de pe câmpul de luptă.
Concluzionând, se poate spune că această victorie a lui Mircea cel Bătrân a fost una dintre cele mai importante victorii din istoria atât de zbuciumată a poporului român.
„Concluzionând, se poate spune că această victorie a lui Mircea cel Bătrân a fost una dintre cele mai importante victorii din istoria atât de zbuciumată a poporului român.”
Care ar fi popoarele cu istorie dintre cel mai puțin zbuciumate ?
Concluzionând, se poate spune că aceasta,daca se descopera locu exact,poate duce la sursa izvorului istoric de adeneu intact:sa vedem cat si cum s-au schimbat romanii!