Într-un stat în care libertatea de gîndire și de expresie e consfințită prin articolul 30 din Constituție, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) nu doar că nu-și are rostul, dar pe deasupra reprezintă o ofensă adusă demnității cetățenilor. Prin rolul declarat de supraveghere a opiniei publice, CNCD se dovedește a fi o instituție de cenzură, a cărei menire este să încurajeze duplicitatea (discrepanța dintre ce gîndești și ce spui) și delațiunea (denunțarea celor care nu se supun opiniei dominante).
Cîtă vreme acest consiliu va fi activ, românii își vor ascunde gîndurile și își vor peria cuvintele. Din cauza influenței nefaste pe care interdicția verbală o are asupra minții umane, lexicul românilor va fi epurat, vocabularul le va fi împuținat, iar directețea exprimării le va fi inhibată. Românii vor ajunge să întruchipeze efigia ipocriziei mieroase, mascîndu-și gîndurile sub pojghița expresiilor pliate pe calapodul corectitudinii politice. Treptat, scoaterea din uz a expresiilor cu miez, socotite drept ilicite sub unghiul aberației egalitariste, ne va modifica gîndirea. Limba este un fenomen viu, a cărei evoluție nu ascultă de capriciile obtuze ale unor cenzori care sunt plătiți, culmea ironiei, din impozitele pe care statul le absoarbe de la cetățeni. Cei care instigă la ură sunt tocmai cenzorii care declară că o combat. Mi se pare nedemn ca, pentru cuvintele cărora le dau sens, cineva să mă supună admonestării, amendării și interdicției oficiale. Mi se pare nedemn ca sensul cuvintelor mele să fie judecat după tipar prohibitiv. Eu spun ce gîndesc și fac ce spun, exact invers decît procedează membrii CNCD.
Cum nu am fost ales de români pentru a face figurație în Parlament, e datoria mea să mă ridic împotriva acestei malefice instituții de cenzură. Intenția cu care scriu aceste rînduri este de a inactiva Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Vreau ca CNCD să fie desființat cît mai curînd. Nu pot trăi într-o țară în care o mînă de supraveghetori îmi dau sfaturi despre cum să fac uz de limba română. E strigător la cer ca libertatea de expresie, considerată în Constituție ca fiind „inviolabilă”, să fie îngrădită de niște slujbași a căror conștiință nu depășește pragul obedienței față de imperativele neomarxiste. Unul din pilonii doctrinari ai AUR-ului este libertatea: ea nu se negociază. Nimeni nu are voie să pună popreală pe gîndurile și cuvintele noastre. Iată de ce CNCD, veritabilă instituție de cenzură, va fi desființat de îndată ce AUR va ajunge la guvernare.De aceeași soartă va avea parte Consiliul Național al Audiovizualului (CNA), sora mai mică și mai puțin nesățioasă a CNCD. Cu cenzorii nu e nimic de negociat.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
