Senatorul AUR, Virgiliu Gheorghe Vlăescu, consideră că Digital Services Act (DSA) reprezintă un pericol pentru libertatea de exprimare în România și în Uniunea Europeană.
Recent, domnia sa a făcut o interpelare pe această temă adresată premierului Marcel Ciolacu.
Cum jurnaliștii Marius Tucă, Ion Cristoiu și Mirel Curea au fost cenzurați pe rețelele de socializare, fiind invocat chiar acest DSA, R3media a dorit să afle mai multe despre acest subiect, care vizează direct lumea presei.
Iată discuția care a rezultat:
R3media: Domnule Virgiliu Gheorghe Vlăescu, recent ați făcut o interpelare adresată Prim-Ministrului privind Digital Services Act, un subiect care stârnește controverse globale. Ce v-a determinat să inițiați acest demers?
Suntem convinși, pe baza dovezilor disponibile, că acest regulament reprezintă cel mai grav atac asupra libertății de exprimare din societatea occidentală, comparabil doar cu cenzura impusă de bolșevici în țările din blocul comunist. DSA riscă să submineze democrația, controlând și limitând dezbaterea publică sub pretextul protejării spațiului digital.
R3media: Când a intrat în vigoare acest regulament?
Digital Services Act, sau DSA, a fost adoptat pe 16 noiembrie 2022, dar aplicarea sa a fost treptată. Pentru platformele foarte mari, cu peste 45 de milioane de utilizatori lunar, obligațiile au intrat în vigoare în august 2023. Pentru toate serviciile digitale din UE, termenul final a fost 17 februarie 2024. În prezent, în aprilie 2025, suntem sub incidența deplină a DSA, care afectează platforme precum Google, Meta, X și Amazon.
R3media: De ce este considerat periculos pentru libertatea persoanei? Am văzut critici dure, inclusiv în România, legate de cenzura aplicată lui Marius Tucă.
DSA conferă Comisiei Europene și platformelor digitale puteri extinse de a cenzura așa-zisul conținut ilegal, definit vag ca orice încalcă legislația UE sau a unui stat membru (Art. 3H). Experți internaționali în domeniul libertății de exprimare avertizează că această definiție ambiguă, combinată cu noțiuni precum „hate speech” și „misinformation”, poate duce la eliminarea globală a conținutului, așa cum s-a întâmplat în cazurile Glawischnig-Piesczek și Google LLC.
În România, cazul lui Marius Tucă din 26 martie 2025 – un clip critic la adresa BEC, șters de pe YouTube la cererea CNA – ilustrează cum DSA poate fi folosit pentru a suprima opinii legitime, ridicând semne de întrebare asupra pluralismului democratic.
R3media:Care sunt reacțiile internaționale la DSA?
Reacțiile sunt vehement opuse în multe cercuri. Vicepreședintele JD Vance a calificat DSA drept o „tactică sovietică” la Conferința de Securitate de la München (14.02.2025), avertizând că „sufocă dezbaterea liberă” (Forbes, 11.02.2025).
Congresmanul Jim Jordan, președintele Comisiei Judiciare din SUA, a solicitat clarificări de la comisara Henna Virkkunen privind impactul asupra companiilor americane (Euractiv, 04.03.2025). Presa americană, inclusiv The New York Times și CNN, a descris DSA ca „o amenințare la adresa pluralismului media”.
În Europa, europarlamentara Virginie Joron (Franța) l-a numit „Digital Surveillance Act” în plenul Parlamentului European (ianuarie 2025), iar Fernand Kartheiser (Luxemburg) a declarat că este „incompatibil cu tradiția libertății de exprimare” (Facebook, 2025).
Raportul PACE 16089 (30.01.2025) a cerut reglementări care să protejeze libertatea de exprimare, dar Comisia UE continuă să insiste pe un „fact-checking” mai strict. Cazul Tucă a amplificat aceste critici, fiind invocat de Vance ca un exemplu de cenzură electorală.
R3media:De ce s-a creat Digital Services Act? Care este scopul anunțat și cel real?
Scopul oficial al DSA, conform Comisiei Europene, este crearea unui „spațiu digital mai sigur” prin reglementarea giganților tech și combaterea conținutului ilegal, precum terorismul, dezinformarea sau incitarea la violență, promovând totodată un „control democratic sporit”.
În realitate, însă, DSA pare conceput pentru a controla narațiunile publice. Definițiile sale vagi, precum „conținut ilegal” sau „risc sistemic”, și încrederea acordată unor „trusted flaggers” (raportori de încredere) – adesea ONG-uri cu agende ideologice (Art. 34) – creează premisele unei cenzuri selective.
Cazul Tucă și intervențiile fostului comisar Thierry Breton în contextul alegerilor (ianuarie 2025) sugerează că DSA este mai degrabă un instrument politic, folosit pentru a favoriza ideologiile dominante, decât unul dedicat siguranței publice.
R3media: Ce altceva este esențial să înțelegem pentru a lupta împotriva DSA și a ne proteja libertatea?
Trebuie să conștientizăm că DSA are un impact global, nu doar european. Afectează direct 500 de milioane de cetățeni europeni, dar, prin mecanismele de eliminare transfrontalieră a conținutului, influențează întreaga lume. De exemplu, dacă un tribunal dintr-o țară UE declară un anumit conținut ilegal, platformele pot fi obligate să elimine global conținuturi similare, creând un efect de domino. Acest mecanism permite grupurilor de presiune, uneori cu agende ideologice, să cenzureze discursul public sub pretextul legalității.
Un alt aspect critic este riscul înăbușirii dezbaterilor științifice și politice. Într-o criză precum o pandemie, DSA ar putea facilita eliminarea rapidă a opiniilor care contestă narativele oficiale – de pildă, discuții despre eficiența vaccinurilor sau a restricțiilor – sub acuzația de „dezinformare”, chiar dacă acestea sunt fundamentate științific. Acest control asupra discursului public amenință nu doar libertatea de exprimare, ci și capacitatea societății de a găsi adevărul prin dezbatere deschisă.
R3media: De ce nu se simt încă mai puternic efectele acestei legi?
Efectele DSA nu sunt încă resimțite la scară maximă deoarece legea este aplicată gradual, iar contestările juridice și dezbaterile publice mai pot influența implementarea sa.
În plus, contextul politic actual, marcat de ascensiunea mișcărilor suveraniste în Europa, limitează temporar aplicarea agresivă a cenzurii. Totuși, DSA a fost conceput în mare parte ca răspuns la criticile virulente din timpul pandemiei și la polarizarea politică crescândă. În momente sensibile – pandemii, stări de urgență sau alegeri – această lege poate deveni un instrument de control fără precedent.
România, cu istoria sa marcată de cenzură, ar trebui să fie deosebit de vigilentă pentru a nu repeta greșelile trecutului.
R3media: Cum amplifică DSA cenzura în perioade critice?
În situații de criză – pandemii, stări de urgență sau alegeri – DSA devine un instrument de control extrem de eficient. Articolul 36 prevede un „mecanism de răspuns la criză” pentru „amenințări grave la adresa sănătății sau securității publice”, dar definițiile sale largi permit autorităților să eticheteze aproape orice drept „risc sistemic”.
În timpul pandemiei, am văzut platforme cenzurând opinii medicale alternative sub presiunea guvernelor; DSA ar accelera acest proces, cu „trusted flaggers” raportând rapid conținutul nedorit. În contexte electorale, cazul Tucă demonstrează cum opiniile critice pot fi eliminate, influențând dezbaterea publică și chiar rezultatele votului. Sub amenințarea amenzilor, platformele tind să cenzureze preemptiv, reducând pluralismul exact când este cel mai necesar.
Lipsa transparenței – cine sunt acești „flaggers”? ce înseamnă concret „hate speech”? – creează un mediu de incertitudine, unde platformele preferă să elimine conținut pentru a evita sancțiunile. România, având experiența cenzurii comuniste, riscă să-și piardă suveranitatea digitală dacă nu acționăm.
Lupta împotriva DSA presupune informarea cetățenilor, presiune asupra europarlamentarilor și susținerea presei independente. Fără o reacție fermă, pierdem nu doar libertatea online, ci și însăși democrația, mai ales în momentele critice când adevărul este esențial.
R3media: De ce în România guvernul sau politicienii nu contestă acest regulament?
Motivele sunt multiple. În primul rând, obediența față de agenda Uniunii Europene joacă un rol semnificativ; mulți politicieni evită să conteste reglementările UE de teama de a fi percepuți ca antieuropeni. În al doilea rând, influența ideologiilor dominante, care susțin controlul asupra discursului public, este resimțită și în România, iar actuala clasă politică aflată la putere beneficiază de posibilitatea de a suprima opiniile incomode.
În cadrul partidului AUR, însă, am discutat pe larg această problemă și suntem determinați să organizăm dezbateri publice pentru a atrage atenția asupra gravității situației. Dacă vom ajunge la guvernare, contestarea DSA va fi o prioritate, deoarece cenzurarea internetului, unde se desfășoară astăzi mare parte din discursul public, echivalează cu privarea cetățenilor de acces la adevăr.
Ne aflăm la un pas de o distopie orwelliană, unde controlul asupra gândirii devine realitate. Este timpul să acționăm, înainte ca o dictatură digitală globală să devină ireversibilă.
