Victor și Maria Încă din fragedă tinerețe, Mariei îi plăcuse de Victor, un flăcău mândru din vecini, înalt, tras prin inel și bogat pe deasupra. El însă a ignorat-o multă vreme, fiind cu ochii după altele mai ochioase, mai trupeșe sau bogate. El a plecat la oraș după căpătuială, ea a rămas în satul natal, la coada vacii, în căsuța ei cu WC în fundul curții, păstrând însă o fotografie a alesului inimii sale.
Din când în când ea îi trimitea scrisori de amor și ar fi fost capabilă de orice i-ar fi cerut el, cu speranța că într-o zi o va băga în seamă. Anii au trecut, iar Victor, flăcăiașul nostru a început să se mai șubrezească pe ici pe colo, părul i-a albit si fruntea i s-a lărgit, burta i s-a mărit, mintea i-a mai slăbit, vederea la fel. Și după vreo 30 de ani de când se văzuseră prima dată, Victor, consumat de viața prosperă dar dezordonată, părăsit acum de toate ibovnicile, s-a gândit să îi scrie Mariei să vadă dacă o mai interesează să fie împreună. Ea, care în tot acest timp rămăsese cu amintirea băiatului chipeș, a fost încântată că în fine visul ei se va împlini….s-a gătit cum putea mai bine (nici ea nu mai era fătuca de altă dată, dar se ținea bine), și s-a dus la întâlnire, plină de speranță. El a recunoscut-o de departe și i-a zâmbit, dar ea, când l-a văzut pe Victor cel de azi, care nu mai semăna deloc cu idolul din tinerețe, s-a suit rapid într-un taxi din apropiere și s-a dus acasă, plângând cu amar…
MORALA: Înlocuiți pe Victor cu Uniunea Europeană și pe Maria cu România și veți vedea că Europa spre care România tânjește azi nu mai este aceea care i-a căzut cu tronc în tinerețe.
