Protopopul de Bârlad, pr. Vasile Lăiu (foto) împreună cu alți preoți, au fost amendați de Poliția din Vaslui, pentru că au fost găsiți într-un restaurant oficiind o slujbă de sfințire a mobilierului, pe 8 martie.
Conform presei locale, „lumea care se plimba pe stradă, i-a văzut intrând și s-a revoltat!”, pentru că în Vaslui sunt interzise activitățile în interiorul restaurantelor. Ei au interpretat prezența preoților acolo ca pe o „petrecere”.
Părintele Lăiu a spus că era doar o slujbă de sfințire, la care a luat parte împreună cu alți șase preoți. La slujbă trebuia să fie prezent și PS Ignatie, Episcopul Hușilor, dar nu a mai rămas.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
„Nu a stat nici 5 minute, a plecat că avea treabă la Huși la Episcopie, iar acolo la slujba de sfințire am rămas eu cu vreo șase preoți din parohiile din Bârlad. Am fost solicitați, că tot nu era activitate la restaurant, fiind închis, să sfințim sala mică, din acest restaurant, care are mobilă nou. Și ne-am trezit cu poliția. Domnul Rotaru a făcut o slujbă de binecuvântare a sălii mici și am fost doar vreo șase persoane. Preasfințitul a avut programat ceva și nu a stat, nu era acolo când a venit poliția. Am fost legitimați, ne-au luat datele, probabil că urmează să fim amendați, ce să facem? Astea-s riscurile! Erau și polițiștii uimiți, că au fost informați de altceva .. că ar fi petrecere. Au fost au văzut… să își facă poliția treaba, ce să facem noi?” a spus protopopul Vasile Lăiu pentru Vremea Nouă.
Acest lucru nu a contat pentru polițiști, care i-au amendat oricum pe preoți.
„În cursul zilei de astăzi, 8 martie a.c., începând cu ora 20:10, polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Bârlad sprijiniți de jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Vaslui, au sistat derularea unui eveniment privat, organizat într-un restaurant, amplasat pe strada Primăverii, din municipiul Bârlad, județul Vaslui, cu participarea unui număr de 9 persoane. Ca urmare a celor constatate, polițiștii și jandarmii care au descins la fața locului au aplicat față de administratorul localului dar și față de participanții identificați un număr de 10 de sancțiuni contravenționale în valoare totală de peste 6.500 lei, pentru încălcarea prevederilor Legii 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19”, a precizat Bogdan Gheorghiță, purtătorul de cuvânt al IPJ Vaslui.
Părintele Lăiu a devenit cunoscut după ce s-a opus, împreună cu preoții săi, exploatării gazelor de șist la Pungești, acum opt ani.
Îmi cer scuze ca revin, dar am dezvoltat și completat ideile de mai sus:
Așa numitul “eveniment privat” în acest caz înseamnă exercitarea drepturilor religioase, drept inalienabil în absolut orice situație – oricât de gravă (sau mai ales atunci), lucru consfințit și protejat prin Constituție, Cod penal, Cod civil.
Oprirea/ interzicerea/ sancționarea în urma oricărui tip de slujbă religioasă, indiferent de timp, oră, stare socio-politica sau calamitate, reprezintă un grav abuz și e faptă penală (să-i mulțumim Sfântului Constantin cel Mare și mamei sale Sfânta Elena și a tuturor urmașilor lor în Duh)! Și chiar de n-ar fi fost (sau chiar dacă s-ar schimba legea), tot ar fi trebuit combătut, precum in epoca marilor prigoane!
Dar dacă preoții sunt ca niște oi fără păstor – (afară de rarisime și fericite cazuri – precum ÎPS Teodosie sau PS Macarie) – de simplii credincioși nici nu mai zic – orbecăind, neavând cine să-i învețe? Dar trebuie să-și asume, în frunte cu Ierarhii (păstorii): plângeri penale și procese împotriva prigonitorului. Nu pentru ei înșiși, ci pentru Dumnezeu, Biserică, credincioși! Și fiecare dintre noi trebuie, la rândul nostru, să ne asumăm aceasta!
Prigonitorul își face treaba lui – bravo lui, dar noi? Și ce te faci când prigonitorul îți da peste nas exact cu citate din comunicatele oficiale ale Bisericii sau a vre-unui Ierarh sau chiar a Părintelui Patriarh?
In timp ce numele aripii tinere de slujitori din Biserică poartă – in marea ei majoritate, din păcate – un singur nume: analfabetism functional (duhovnicesc nici nu mai amintim) și indiferență! Ce canoane, Filocalie, Patristică sau Viețile Sfinților? Le-au înlocuit pe toate acestea cu preoți și ierarhi “superstaruri” de tip neo sau post ortodox, care încurajează o crasă mediocritate.
In plus: Am înțeles: sinodalitate – foarte ortodox, curat, just și frumos! Dar numai asta există? Nu mai există și ceea ce numim sobornicitate? Pliromă? Sau nu? Ne mai interesează? Sau de atâtea doctorate si facultăți pe afară nici nu mai știm ce e aceea pliromă sau cine a fost (și este) Sfântul Apostol Pavel, ca să-i urmăm exemplul?!
Toți aceștia nu știm oare – din Pateric măcar, dacă nu din miile de doctorate – că blândețea fără curaj este o pompoasa… lașitate și lepadare?!
Biserica oficială – din păcate – în marea ei majoritate trădează prin tăcere și comunicate de care Orwel și orice politruc comunist s-ar uimi (dublu gândit, nu claritate – nu ce este da, da! Și ce este nu, nu!).
În numele așa numitei “prudențe” ne lasă singuri în fața Fiarei, inventând tot felul de sofisme teologice, dispretuind orice profeție, dar și pe toți Bătrânii noștri contemporani, care ne-au avertizat foarte din timp (începând cu Părinții Cleopa și Ioanichie Bălan și până la Părinții Iustin Pârvu și Arsenie Papacioc; (și încă mai avem – slavă Domnului – Părinții Iulian Prodromitul, Ioan de la Rarau, Arsenie de la Pângarați, Amfilohie de la Diaconesti și chiar însuși ÎPS Teodosie).
Conducerea Bisericii oficiale – într-o covârșitoare majoritate – ne lasă singuri si chiar se și dezice de noi cu aproape orice ocazie, îi este rușine de noi, nu se asociază cu noi, cu Frățiile Ortodoxe sau cu preoții, călugării și ierarhii care mai lupta… Fiind obsedată de propria-i imagine, “de ce zice lumea” mai mult decât de Hristos si preferînd să laude ceea ce nu înțelege – uneori ajungând să-l laude chiar și pe diavol – ca să nu fie acuzată de retardare și înapoiere, ajunge până la sacrificarea Adevărului de credință, a propriilor Sfinți (Sfinții Închisorilor) și a fiiilor celor mai credincioși și devotați lui Hristos și Bisericii, devenind astfel părtașă la reconfigurarea antihristică a lumii (marea resetare).
Dar nu-i nimic, slavă lui Dumnezeu, “dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit.” 1 Ioan 2,18-19.
Rămânem în Biserică, nu părăsim Corabia și mărturisim Adevărul, El (Hristos) nu ne va părăsi niciodată! Probabil ca însăși biserica oficială ne va exclude din viitoarea”biserica vie” de tip neo-sovietic. Mi-aduc amar aminte de pasaje intregi scrise de Sfântul Ioan Ianolide, nu mai pot de indignare și de durere – deopotrivă – o durere adâncă, sfredelitoare…
PS: Urăsc expresia:”ei (polițiștii, jandarmii, armata, medicii) nu sunt de vină, doar și-au făcut datoria” – pe care și Părintele Vasile Lăiu o folosește. Cum adică și-au făcut datoria?! Datoria lor e față de oricine le e șef? Sau față de lege, popir, Constituție? Ce, ei sunt cretini, iresponsabili, roboți, conștiința colectivă?
Trebuie trași la raspundere, fiecare în parte, prin plângeri penale pentru abuz in serviciu. Să mai recitim, pe lângă Evanghelii, și Faptele Apostolilor și Epistolele Sfantului Apostol Pavel (și ale celorlalți Apostoli), poate ne mai revenim în fire! Să ne aducem aminte de bărbăția și demnitatea creștină! De Apocalipsă nu mai zic, că azi dacă vorbești in Biserică de așa ceva ești considerat înșelat…
Eu știam ca doar pruncilor și copiilor li se poate aplica că n-au nici o vină, cât și celor cu retard psihic de natură fiziologică. Eu așa știam…
Reținem măcar atât: Așa numitul “eveniment privat” în acest caz înseamnă exercitarea drepturilor religioase, drept inalienabil în absolut orice situație – oricât de gravă (sau mai ales atunci), lucru consfințit și protejat prin Constituție, Cod penal, Cod civil.
Oprirea/ interzicerea/ sancționarea în urma oricărui tip de slujbă religioasă, indiferent de timp, oră, stare socio-politica sau calamitate, reprezintă un grav abuz și e faptă penală. Și chiar de n-ar fi fost (sau chiar dacă s-ar schimba legea), tot ar fi trebuit combătut, precum in epoca marilor prigoane!
Preotii trebuie sa conteste amenda., nu a fost petrecere si nici restaurantul nu era deschis publicului ci sfințire, care nu e interzisă fiind oricum un eveniment privat.
Astea sunt roadele campaniei de ură și ale autoritarismului brutal al statului care nici măcar nu are o legislație clară in starea de alertă ea insăși abuzivă și deja atacată cu succes la tribunale.
Intr-un stat de drept tribunalul decide nu milițianu și delatorii abjecți, noii uteciști useriști puși pe justitie sanitară….
Exact! Strigă(m) pietrele!
Îndrăzniți, fraților! Aduceți-vă aminte a Cui sunteți! Nu uitați: “buturuga mică răstoarnă carul mare”, iar noi suntem apărați direct de “Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii” (Ps. 117, 22). Îndrăzniți! (Ioan 16, 33)
Așa numitul “eveniment privat” în acest caz înseamnă exercitarea drepturilor religioase, drept inalienabil în absolut orice situație – oricât de gravă (sau mai ales atunci), lucru consfințit și protejat prin Constituție, Cod penal, Cod civil.
Oprirea/ interzicerea/ sancționarea în urma oricărui tip de slujbă religioasă reprezintă abuz și e faptă penală.
Dar dacă preoții sunt ca niște oi fără păstor (afară de rarisime și fericite cazuri – precum ÎPS Teodosie sau PS Macarie), orbecăie, neavând cine să-i învețe.
Biserica oficială în marea ei majoritate trădează prin tăcere și comunicate de care Orwel s-ar uimi (dublu gândit, nu ce este da, da! Și ce este nu, nu!). În numele prudenței ne lasă singuri în fața Fiarei. Dar nu-i nimic, slavă lui Dumnezeu “dintre noi au ieşit, dar nu erau de-ai noştri, căci de-ar fi fost de-ai noştri, ar fi rămas cu noi; ci ca să se arate că nu sunt toţi de-ai noştri, de aceea au ieşit.” 1 Ioan 2,18-19.
Blândețea fără curaj este o pompoasa… lașitate! Rămânem în Biserică și mărturisim Adevărul, El (Hristos) nu ne va părăsi niciodată! Mi-aduc amar aminte de pasaje intregi scrise de Sfântul Ioan Ianolide, nu mai pot de indignare și de durere – deopotrivă – o durere adâncă, sfredelitoare…
PS: Urăsc expresia:”ei (polițiștii, jandarmii, armata, medicii) nu sunt de vină, doar și-au făcut datoria” – pe care și Părintele Vasile Lăiu o folosește. Cum adică și-au făcut datoria?! Datoria lor e față de oricine le e șef? Sau față de lege, popir, Constituție? Ce, ei sunt cretini, iresponsabili, roboți, conștiința colectivă?
Trebuie trași la raspundere, fiecare în parte, prin plângeri penale pentru abuz in serviciu. Să mai recitim, pe lângă Evanghelii, și Faptele Apostolilor și Epistolele Sfantului Apostol Pavel (și ale celorlalți Apostoli), poate ne mai revenim în fire! Să ne aducem aminte de bărbăția și demnitatea creștină De Apocalipsă nu mai zic, că azi dacă vorbești in Biserică de asta ești considerat înșelat…
Eu știam ca doar pruncilor și copiilor li se poate aplica că n-au nici o vină, cât și celor cu retard psihic de natură fiziologică. Eu așa știam…