Nu exagerez cu nimic. Pentru cei mai tineri, care nu știu cine a fost FSN, iată o scurtă explicație. FSN este acronimul pentru Frontul Salvării Naționale, entitate care s-a format în zilele Revoluției din decembrie 1989.
Deși dăduseră asigurări că nu vor face acest lucru, în primăvara 1990 liderii FSN au transformat această oraganizație în partid politic, au candidat în alegerile din 20 mai, cunoscute drept alegerile din Duminica orbului, și au câștigat cu aproape 77%.
Partidele istorice, proaspăt reînființate, PNL și PNȚCD, au luat 8,4%, respectiv 2,45% din voturi. Victoria FSN la acest scor a fost cât se poate de previzibilă. În ’90 exista doar Tvr-ul, nu mai era nici o altă televiziune iar Tvr-ul a fost vârful de lance al dezinformării în lupta dintre feseniști și anti-feseniști.
Pe lângă Tvr, în perioada aceea a existat un cârd de publicații care batjocoreau opoziția și ridicau în slăvi FSN-ul și pe Ion Iliescu.
Corneliu Coposu și Ion Rațiu erau acuzați că vor să vândă țara, că s-au întors peste noapte în România și n-au stat să mănânce salam cu soia alături de popor, că mituiesc lumea ca să obțină voturi etc.
În aprilie 1990 se declanșase manifestația maraton din Piața Universității. Zeci de mii de oameni protestau zilnic susținând Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara, cerință care era deosebit de simplă: “nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive”.
Pe toată durata acestei manifestări anti-comuniste, care în cele din urmă a fost înăbușită în sânge de statul român în complicitate cu minerii și cu brigăzile de membri FSN, participanții la demonstrație au fost batjocoriți în fel și chip.
În afara de Tvr, de radioul național și de ziare, nu existau alte mijloace de informare. Și toate, sau marea majoritate, erau aservite puterii.
Zilnic, presa fesenistă scria enormități despre manifestanți, în speranța că va reuși să decredibilizeze acțiunea lor. Așa am aflat că oamenii din Piață se drogau constant, că au fost văzute în mai multe rânduri camioane încărcate cu geci de piele și blugi, trimise de țărănistul Ion Rațiu, care se împărțeau manifestanților, că participanții primeau regulat dolari ș.a.m.d. Oamenii din Piață și liderii partidelor istorice erau demonizați în fel și chip.
Cei care au trăit Fenomenul Piața Universității realizează că în momentul de față asistăm la aplicarea aceleiași rețete. Cine nu-i cu noi, e împotriva noastră! Acesta e sloganul după care se ghidează puterea, presa aservită puterii, și USR, partidul globalist din care provine candidata Elena Lasconi.
De 34 de ani nu mi-a mai fost dat să văd așa ceva, o asemenea manifestare de grobianism, minciună, ticăloșie, ură și negare a realității. Practic, FSN 1990 s-a transformat în USR 2024. Și nu vorbim despre unele asemănări ci despre aceeași rețetă cap-coadă. Interesant este că printre ziariștii care o susțin pe Lasconi și deversează mocirlă în capul opozanților, se află o parte dintre cei care în 1990 pupau în dos FSN-ul și pe Iliescu și aplaudau crimele comise de mineri în Piața Universității.
În caz că ați uitat vă reamintesc eu. CTP, crucișătorul democrației globaliste, era la Adevărul, se arăta scârbit de manifestația din Piața Universității și aplauda venirea minerilor. Corina Drăgotescu îi făcea țigani pe participanți, Sergiu Andon conducea Adevarul, fosta Scânteia, ziarul PCR, și slăvea FSN-ul, pe Iliescu și bestialitatea minerilor revărsată pe străzile orașului. Și mai sunt și alții. Gașca USR, politicieni, presă, susținători, se comportă exact ca gașca FSN de acum 34 de ani! Nici o diferență. Poate doar poziționarea ideologică.
FSN era o organizație de stânga, în vreme ce USR e una de extremă stânga. Am mai observat că userista Clotilde Armand, desigur, consiliată de cineva, obișnuiește să se raporteze la Corneliu Coposu. Înainte de a-l pomeni pe Coposu, Armand și extremiștii din USR ar trebui să știe că acesta a fost un mare român, un naționalist și un patriot desăvârșit. Citiți paragraful de mai jos. Este extras dintr-un interviu pe care Corneliu Coposu i l-a acordat în decembrie 1991 ziaristului Mircea Poeană de la România Pitorească. Citiți și luați aminte.
„Aş dori ca de sfintele sărbători sa se aştearnă peste România pacea şi armonia sociala, sa înceteze violenţele, provocările, agresiunile şi metodele de intimidare, sa se pună capăt abuzului, corupţiei şi incitaţiilor, să se liniştească valurile furtunoase ale urii, sa fie sistate confruntările interetnice şi interconfesionale, sa se renunţe la minciună şi la înscenări; în sfârşit să se faca loc pentru bunavoirea dintre oameni.
Aş putea adăuga o urare pentru deţinătorii de putere: să abandoneze dogma insolenţei şi a dezinformării şi sa se delimiteze de catastrofalele erori politice economice şi sociale ale guvernului precedent sa se încadreze în preceptele moralei creştine şi sa întreprindă, cu temeritate o deschidere autentica spre instituţiile democratice şi spre economia de piaţa. Este ceea ce asteapta, cu licăriri timide de speranţă popolul roman. (Corneliu Coposu, Romania Pitoreasca, decembrie 1991)”.
Parcă e scrisă azi.
