Confruntate cu criza gazelor, declanșată de războiul din Ucraina, statele membre nu au dat dovadă de solidaritate reciprocă, iar cei mai expuși crizei au fost lăsați vulnerabili. Aceasta este acuzația venită din partea Ursulei von der Leyen, care s-a plâns că în momentul de față au fost activate doar șase acorduri bilaterale de solidaritate, chiar dacă Bruxelles-ul a fixat de mult plafonul la 40.
„Unele țări sunt expuse mai direct decât altele la gazul rusesc. Situația este deosebit de dificilă pentru cele fără ieșire la mare din Europa centrală. Dar, în cele din urmă, pe piața noastră unică cu lanțuri de aprovizionare foarte integrate, o întrerupere a unui stat membru are un impact imens asupra tuturor.
De aceea, împărțirea gazelor într-o criză este crucială”, a spus președintele Comisiei Europene în discursul său din plenul Parlamentului European.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Opțiunea Benedict, de Rod Dreher și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
„Statele membre au fost deja obligate, conform legislației UE, să încheie acorduri de solidaritate timp de cinci ani. Cu toate acestea, până în prezent, doar șase dintre cele 40 de acorduri posibile au fost convenite. Acest lucru pur și simplu nu este suficient”, a continuat von der Leyen, care a explicat că acesta este motivul pentru care un mecanism de solidaritate obligatoriu a fost inclus și în cea mai recentă propunere a executivului UE, prezentată ieri.
Aproximativ un sfert din toată energia utilizată în UE este alcătuită din gaze naturale, iar multe state își importă aproape tot necesarul. Unele dintre acestea depind în mare măsură de o singură sursă sau de o singură rută de transport și, prin urmare, dacă există o întrerupere pe acea linie, livrările se opresc.
Cu un acord de solidaritate, două state se angajează să facă schimb de gaze în condiții favorabile în caz de urgență. Dar un astfel de acord necesită o serie întreagă de constrângeri financiare și tehnice care trebuie agreate între cele două guverne.
Primul acord bilateral a fost semnat între Germania și Danemarca la 14 decembrie 2020, iar Berlinul a semnat și unul cu Austria pe 2 decembrie. Anul acesta au fost semnate acorduri între Estonia și Letonia (4 ianuarie), Lituania și Letonia (10 martie), Italia și Slovenia (22 aprilie) și în final Finlanda și Estonia (25 aprilie).
Germania, care odată cu închiderea gazoductului Nord Stream este unul dintre statele care se teme cel mai mult să nu se afle în dificultate, criza energetică fiind deja accentuată, încearcă de ceva vreme să negocieze și alte acorduri de solidaritate.
Acum, Comisia, în ultimul său regulament prezentat și care va trebui totuși să treacă de controlul Consiliului, a introdus un mecanism pentru a face solidaritatea obligatorie în cazul în care un guvern se declară într-o situație de urgență. Unul dintre principalele obstacole pentru multe state a fost să convină asupra compensației financiare care trebuie plătită atunci când se solicită ajutor.
Propunerea de la Bruxelles definește o „compensare echitabilă” pentru solidaritate care se va baza pe prețul mediu pe piața gazelor din ultimele 30 de zile premergătoare cererii de asistență. Planul clarifică, de asemenea, că statele trebuie să răspundă în termen de 12 ore la apelul de ajutor și să ofere măsuri de solidaritate convenite în termen de trei zile, conform Europa Today.
Asta bate campiii ca de obicei.
cand sunt oase de ros pentru toti membri, e liniste si pace, cand se imputineaza carnea pe os, incep sa se certe mai rau decat cainii.