Un algoritm destul de meschin mi-a adus pe ecran un articol din Le Monde (cel mai discreditat ziar din Europa, poate al doilea după El País) care deplânge „neutralitatea odioasă” a guvernului ungar, care interzice afișarea simbolurilor curcubeu pe clădirile publice.
Prin ironia sorții, am dat peste această prostie în timp ce mă aflam la Bruxelles, în timpul „Lunii Mândriei”, în apropierea sediului Serviciului European de Acțiune Externă, împodobit cu două bannere uriașe ale celui mai recent „Steag al Progresului” și înconjurat de treceri de pietoni pictate în culori curcubeu. Încă un exemplu al privilegiului curcubeu omniprezent care a colonizat spațiul public.
A doua zi a adus un alt titlu: Avocatul General al Curții de Justiție a Uniunii Europene a declarat în opinia sa că legea ungară care protejează minorii de promovarea homosexualității, pornografiei și ideologiei de gen este contrară valorilor comune ale Uniunii.
Legal, aceste opinii nu sunt obligatorii, dar nu trebuie să fii Nostradamus pentru a prevedea că în câteva luni curtea le va adopta și va decide că interzicerea îndoctrinării și sexualizării minorilor este, în sine, interzisă. Va fi confirmarea definitivă că UE s-a convertit la cultul curcubeu și intenționează ferm să îl impună tuturor statelor membre.
Cei mai naivi vor celebra acest lucru ca pe o victorie a incluziunii și diversității asupra intoleranței, continuând să se ascundă în spatele acestor sloganuri prostești pentru ca realitatea să nu le strice distopia virtuții performative. De ce nu poate cineva să „iubească pe cine vrea”?
Din multe motive – toate destul de evidente. În primul rând, pentru că poți „iubi” doar adulți; „iubirea” față de copii este o monstruozitate numită pedofilie, indiferent cum încearcă unii să ascundă această rușine invocând „consimțământul” unui copil, numind pedofilii „persoane atrase de minori” sau susținând, așa cum a făcut The New York Times, că pedofilia nu este o crimă.
În al doilea rând, pentru că știm deja foarte bine că în spatele eufemismului „îngrijire afirmativă de gen” se ascunde realitatea sordidă a mutilării genitale, injecțiilor hormonale și castrării chimice a minorilor vulnerabili – adesea autiști – care deseori ajung să regrete și, în multe cazuri, își iau viața.
Un scandal medical fără precedent, pe care Occidentul îl va privi într-o zi cu și mai mare rușine decât simte astăzi față de eugenie. În al treilea rând, pentru că țintesc copiii și nu au nicio reținere în a le distruge inocența sexualizându-i în cele mai perverse și grosolane moduri cu putință.
Și în al patrulea rând, pentru că a susține că sexul biologic este o „construcție socială” și că percepția prevalează asupra realității este o minciună colosală și idioată. Ar trebui să începem să învățăm copiii că Pământul este plat doar pentru a nu jigni adepții acestei teorii?
Deocamdată, fanatismul de gen rămâne hegemonic în UE, așa cum a fost în Statele Unite până acum câteva luni. De aceea, Comisia Europeană a lansat o procedură de infringement împotriva Ungariei în 2023, de aceea 17 țări – aproape toate din Europa de Vest – au susținut-o și de aceea Curtea de Justiție va sfinți în curând fanatismul de gen ca o „valoare comună”.
Astfel, UE va promova aceste iluzii și îi va pedepsi pe cei care le interzic, finalizând un proces lung. O privire rapidă asupra ultimilor cinci ani este suficientă pentru a vedea că această evoluție nu este o coincidență. În 2020, Comisia s-a angajat în Planul de Acțiune LGBTIQ să promoveze identitatea de gen „fără limite de vârstă”.
În 2022, a insistat pentru un certificat de paternitate care să ascundă surogatul și să impună recunoașterea familiilor curcubeu în toate statele membre, sub sloganul: „Dacă ești părinte într-o țară, ești părinte în toate țările”.
Între timp, Curtea de Justiție și-a continuat ofensiva: obligând statele membre să recunoască legal „familiile curcubeu” chiar și atunci când contrazic codurile lor civile; afirmând „identitatea de gen” sub pretextul protecției datelor; eliminând categoriile „domn” și „doamnă” la cumpărarea biletelor de tren pentru că nu sunt „obiectiv indispensabile”; și impunând recunoașterea în întreaga Europă a unei „identități de gen” nou dobândite din Regatul Unit – la ani după Brexit.
Dar lovitura finală lipsea încă: ridicarea cultului curcubeu la statutul de dogmă ideologică și impunerea lui urbi et orbi în întreaga Uniune, fără a se baza pe gimnastică legală. Comisia cere ca identitatea de gen să devină o chestiune de principiu, 17 state membre o susțin, iar Avocatul General practic strigă pentru asta. Și ce pretext mai bun decât legea ungară care protejează minorii?
Ce ocazie mai bună pentru Bruxelles să își extindă competențele și să revendice autoritatea morală asupra unui întreg continent – fără niciun mandat? Ce aroganță mai mare decât impunerea unei ideologii anti-copii prin anularea unei legi care îi protejează?
Să nu fim naivi: dacă Curtea confirmă opinia Avocatului General, va fi dovada definitivă că UE s-a transformat într-un club progresist autoritar unde conservatorii nu au loc și vor fi persecutați.
Va marca primul pas în stabilirea unui cordon sanitar legal și financiar împotriva recalcitranților și începutul unei schisme „woke” care va diviza Europa între centraliști „woke” autoritari și apărătorii libertății și subsidiarității. Iar UE va deveni doar o „curcubeu-crație” – de tip autoritar, mai exact.
Articol scris de Rodrigo Ballester pentru Brussel Signal
