Hai să începem cu vestea bună: intră pe centrifugă, în sfârșit, groful fudul cu inteligență de șpais hămesit. Insul pe cât de inutil politic românilor, pe atât de nesătul, care ne-a micționat în creștet cu „acte în regulă”, ca pe ultimii iobagi, vreme de un deceniu, din voia și disprețul celor care păpușează lucrurile prin România.
Vine și aia proastă: nu prea avem omul de care avem nevoie. Singurul candidat cu adevărat eligibil, recomandat de experiență și capabil să pună în practică jocul diplomatic atât de necesar României într-o perioadă ca asta, nu are în spate mecanism de susținere. E strivit de mașinăriile de propagandă ale „granzilor”. Sper să scoată un scor care să-l facă de neignorat când s-or pune funcțiile importante pe masă. Dincolo de flașnetării, e singurul tip echilibrat, cu subiect, predicat și „metodă contraceptivă” în expuneri, pe teme de maximă importanță acum, pentru România.
De departe, cea mai veselă tristețe curge pe țeava „sălvătoriștilor”, care ne invită cu exaltare la o porție de desene animate. Unele cool de tot, cu Gooffy și Marx camuflați în White ca Snow și niște Nilși Holgerssoni puși pe numărat gâște. Habarnismul e la splendidă concurență cu umorul involuntar și tupeul maxim…
Pe câtă nevoie ar avea, la vremurile pe care le traversăm, de unitate și reprezentare coerentă, pe atât de scindat este segmentul naționalist-suveranist. Cu largă voie și dare de la sistem, care nu poate ignora curentul, așa că îl lasă în scenă doar sârguincios „călărit”. Avem un candidat scos din joc pe „legale” și unul lăsat la joacă, dar cu interdicție pe Ucraina și Republica Moldova plus o întreagă colecție de conserve, pisici și oscioare, pregătite prin câte un joben sau dulap. Ca să fie frumos de tot, nu lipsește un sclipitor gestionar de semnături de pe la tot felul de culte&culturi, gata să dea și cu „monarhia rromană” în republică, de dragul naționalismului românesc! Sau un domn select și atent selectat, răsărit în sondaje pe ultimii metri, cu aura de victimă gata-construită…
Și, uite-așa, ajungi la setul care-mi întunecă vestea bună și o scoate în relief pe aia rea: or fi țiitorii de lumânare ai grofului parte din vreo variantă câștigătoare pentru România? Ajunge să stai țiplă în uniformă și să scremi dubios scriituri de „glorie ostășească” sau să te alinți că ai pornit din popor, de la covrigi și că ai determinarea să înveți engleză, pentru a uita cum au sărit din „să trăiți!” la „culcat”, în regimul grofului? Și pentru a crede că reprezintă o altă soluție, cea de care avem cu adevărat nevoie?
Nu voi da răspunsuri la întrebarile astea, ține de fiecare să-și răspundă. Dar dacă e să dau un sfat, ăla ar fi să ieșiți duminica asta la urne fără să mușcați fenta cu „votul util”. Măcar o radiografie sănătoasă și limpede a tendințelor și opțiunilor din societate să reușim, dacă atât permite croiala și umplutura sistemului…
Articol apărut inițial pe Demnitatea și preluat cu acordul autorului
