Un grup de cetățeni din comuna Brebu (județul Prahova) a trimis pe adresa redacției R3Media o scrisoare despre situația din localitatea lor, în care acuză faptul că sunt „înfricoșați și timorați” de primarul Adrian Ungureanu (PNL).
În scrisoarea deschisă, aceștia afirmă că primarul Ungureanu se poartă „ca un ciocoi din vremurile apuse, stăpân absolut pe moșie”.
Ei spun că angajații Primăriei sunt chemați să muncească pe proprietățile private ale edilului și ale prietenilor acestuia.
Locuitorii afirmă că Primarul își trimite oamenii să inspecteze gospodăriile oamenilor pentru a le găsi ceva în neregulă.
Adrian Ungureanu ar fi interzis contracandidaților săi la Primărie să-și afișeze materiale electorale în sat, afirmă localnicii.
Primarul Adrian Ungureanu este același care a intabulat terenul mănăstirii Brebu, înființată în urmă cu 370 de ani.
Acesta a declarat un adevărat război Bisericii Ortodoxe, instigând oamenii din comună să se opună reînființării Mănăstirii Brebu, pe motiv că dacă s-ar reînființa, aceștia nu ar mai avea acces la slujbe. Cu altă ocazie, primarul din Brebu ar fi afirmat că „Eu sunt Dumnezeu”.
Într-un final, Mănăstirea a fost reînființată, cu binecuvântarea Patriarhului Daniel al României.
Iată textul scrisorii deschise semnate de locuitorii din Brebu:
Situată la câțiva kilometri de orașul Câmpina, comuna Brebu (în a cărei componență intră 4 sate) este o localitate nu doar frumoasă și bogată, ci și una înzestrată cu un patrimoniu cultural de invidiat. Numeroși turiști români și străini vizitează anual comuna noastră, dornici să vadă mai ales mănăstirea istorică din centrul ei, ctitorie a voievodului Matei Basarab.
De 8 ani de zile, localnicii din Brebu sunt înfricoșați și timorați de comportamentul primarului Adrian Ungureanu. Ungureanu a avut un mandat de viceprimar și două mandate de primar. Acum se pregătește aprig pentru al treilea mandat, ceea ce este, în principiu, desigur, legal și democratic. În 2020, candidează din partea PNL-ului. Doctrina liberală s-a axat întotdeauna pe respectul pentru legalitate (domnia legii, statul – arbitru care veghează ca legile să fie respectate etc.), pe respectul pentru persoana umană, pe recunoașterea drepturilor și libertăților individuale. De mai bine de 8 ani, noi, locuitorii comunei Brebu, zi de zi am constatat contradicția dezolantă între modul în care ar trebui să se poarte un om politic veritabil și felul în care se poartă cu noi primarul Ungureanu: ca un ciocoi din vremurile apuse, stăpân absolut pe moșie.
În timpul serviciului, angajații de la primărie lucrează la el acasă sau pe la casele și în gospodăriile acoliților săi: cosesc, vopsesc, fără să crâcnească. De curând, aceiași angajați ai primăriei au fost trimiși prin comună, în timpul programului, să îi monteze bannere pentru actuala campanie. Angajați plătiți, bineînțeles, din banii noștri, ai contribuabililor. Ungureanu nu le-a aprobat contracandidaților săi să își afișeze, la rândul lor, bannere, astfel încât, pe întreaga întindere a comunei tronează doar portretul lui. Ba chiar i-a amenințat cu amenzi de până la 1000 de lei, dacă îndrăznesc să o facă. Halal egalitate a șanselor, dreptate procedurală ș.a.m.d.! Oricum, el consideră că Brebu e creația sa personală: “Tot ce e făcut, e făcut de mine. Peste mine nu va face nimeni, nici nu va întreține nimeni. Ce am creat eu în această primărie e creația mea. Numai eu am acces în ea. Când eu nu mai sunt, lumea se închide!”
Ungureanu controlează totul la primărie. Unui angajat i-a poruncit: „Să nu te apuci să-i dai vreun document cuiva, fără aprobarea mea, că te dau afară. Piei din ochii mei!” Fără știrea lui nu se semnează nimic, de la simplele adeverințe până la autorizațiile de construcții.
Ungureanu este cunoscut în rândul angajaților primăriei și al localnicilor ca un afemeiat care, în timpul deplasărilor peste hotare (cum a fost aceea din Polonia), le-a hărțuit sexual pe subordonatele sale și pe colegele de partid, iscând multe scandaluri locale.
Comportamentul său abuziv a avut și are repercusiuni grave atât asupra angajaților primăriei, cât și la nivelul comunității noastre: mulți dintre ei -buni specialiști – au preferat să plece, alții au dezvoltat o serie de boli fizice sau psihice. Încă din primul său mandat, a desființat sindicatul salariaților, limitând astfel dreptul lor la opinie, reprezentantul angajaților nemaiputând să ia parte la luarea unor decizii majore pentru ei: angajări, comisii de disciplină, negocieri salariale.
Modul profund antiuman în care înțelege primarul Ungureanu să se comporte cu subordonații săi se reflectă inclusiv în detaliile interacțiunii cu el: el nu acceptă daruri comune, modeste. Când trebuie să îi faci un cadou, te cheamă la el ca să iei la cunoștință lista sa proaspătă de dorințe. L-ai cadorisit, de exemplu, cu o mașină de făcut pâine? El îți dă replica: „Ce ai venit, mă, cu c… ăsta la mine? – fiindcă, da, injuriile și înjurăturile birjărești fac parte din vocabularul de bază al primarului Ungureanu, om cu doctorat, zice-se. Crezi că eu fac pâine? Mă c… în pâinea ta!” Din lista de cadouri impusă de primar nu lipsește crapul koi (la 800-1000 de lei bucata), pentru iazul său personal, cum se poate vedea din fotografiile de mai jos.
Primarul Ungureanu nu înțelege noțiunea de bine comun. Degeaba ai tu o inițiativă, care vizează binele tuturor, dacă Adrian Ungureanu nu are nimic de câștigat de pe urma ei. A desființat Așezământul Sf. Nicolae, un centru pentru persoanele vârstnice, 50 de salariați rămânând fără locuri de muncă. Trei medici au plecat din Brebu din cauza neînțelegerilor cu el. Printre altele, s-a opus ideii ca medicii de familie să-și monteze centrală proprie. Au rămas să vină în ajutorul celor bolnavi doar 2 medici pentru întreaga comună (adică pentru 4 sate – Brebu Mănăstirii, Brebu Megieșesc, Podu Cheii, Pietriceaua- cu aproximativ 8000 de locuitori). Unul din medici a fost nevoit să plece fiindcă primarul i-a impus o chirie exorbitantă: 500 de euro pe lună. Odată plecat medicul, Ungureanu și-a amenajat deasupra dispensarului comunal un apartament de lux pentru cazarea prietenilor și colaboratorilor săi.
Gospodarilor și oamenilor de afaceri din localitate le pretinde diverse produse și servicii folosindu-se de amenințarea că poate oricând să le trimită controale pentru că “el știe sigur că nu sunt în regulă”. În comuna Brebu, amenințarea cu amenzile este tot atât de des auzită cum este cântecul cocoșilor.
Ungureanu atribuie lucrările publice firmelor favorite.
În comună există un centru cultural dar în el, în afară de nunți, nu se mai întâmplă nimic. Taxa de închiriere este, oricum, exorbitantă, comparativ cu serviciile oferite: trebuie să achiți 2000 de lei plus alți 500 de lei garanție. În Brebu nu există viață culturală dintr-un motiv pe cât de simplu, pe atât de absurd: primarul Ungureanu nu suportă concurența pe niciun plan.
În Brebu nu există after-school, iar sala de sport a Școlii a rămas nerenovată. De aceea, în comuna noastră nici vorbă să se desfășoare programe educative interesante, stimulative pentru copii și tineri. În centrul comunei, lângă lac, există un mic parc prin care, în weekend, se plimbă copii, tineri, familiști, cu mare grijă însă: polițistul local abia așteaptă să îi amenințe cu amenzi pentru „infracțiuni” de neimaginat în altă parte – mersul copiilor pe trotinete, al tinerilor pe role sau skate-uri.
Fiind atât de dezinteresat de binele comunității, primarul Ungureanu are tot timpul la dispoziție pentru a-și satisface dorința obsesivă de putere și de control, până la limita patologicului. A împânzit comuna cu camere de luat vederi. Noaptea urmărește nu doar ce se petrece prin comună, ci și felul în care se desfășoară nunțile în centrul cultural. Le-a inoculat brebenilor sentimentul că sunt permanent urmăriți: el știe, chipurile, fiecare acaret din ograda omului, așa cum știe cine îl vorbește de rău sau, pur și simplu, nu îl agreează.
Fost cadru militar, Ungureanu are o plăcere sadică să își perfecționeze metodele securistice. Unul din jocurile sale preferate ar putea fi numit jocul de-a reclamația. Își trimite deseori consilierii prin comună să constate dacă fiecare cetățean și-a declarat în registrul agricol fiecare construcție (garaj, gard, alte acareturi): „Mergi prin sat și vezi: e înregistrată în registrul agricol? Că sunt unii care le-au făcut și… Să trăiești matale. Ce suprafață e în registru? Și dacă e mai mult, notezi. Nu zici nimic, dar îmi spui mie și dup-aia știu eu ce am de făcut”.
Dacă, de exemplu, ți-ai făcut un gard fără autorizație, primarul te cheamă la primărie și îți spune că cineva ți-a făcut o reclamație. Ungureanu nu se sfiește să producă reclamații false împotriva consătenilor săi și să folosească drept semnatari… persoane decedate. Omului prins în flagrant delict de construcție nedeclarată îi spune să nu-și facă griji că el, primarul Ungureanu, nu va lua în seamă plângerea și nu îl va amenda. În schimbul unei amenzi neaplicate, omul îi devine dator pentru totdeauna.
Primarul Adrian Ungureanu nu stă bine nici la capitolele transparență decizională și accesarea fondurilor europene. Refuză să publice pe pagina online a primăriei hotărârile consiliului local. Nu accesează fondurile europene fiindcă nu le poate folosi în interes personal.
Ungureanu folosește din plin principiul „dezbină și supune”. Instigă la ură salariații între ei, vecinii, rudele. Prin sat se petrec scene care ar putea fi comice, dacă, pe fondul terorii psihice generalizate, ele nu ar fi, în realitate, dramatice. Ai participat cu o seară înainte la o discuție în care cineva a spus ceva critic la adresa primarului? Să nu te miri dacă a doua zi, la prima oră, te cheamă la domnia sa ca să te acuze, nici mai mult, nici mai puțin, că tu ai fost ăla care l-ai vorbit de rău. Sau te sună: „La telefon e Adrian Ungureanu. Știi cine sunt eu, ce salariu am eu? Cum ți-ai permis să zici ceva împotriva mea?!” Ungureanu, deși candidează și în acest mandat din partea liberalilor, nu și-a însușit conceptul de drept al cetățeanului la opinie. De altfel, cum o spune adesea: “Democrația e pentru proști!”.
Și în privința legii, Ungureanu are o interpretare strict personală: “Eu sunt legea, eu sunt statul”. Într-adevăr, legea este aplicată, cu alte cuvinte, ți se face dreptate, doar dacă ai resursele financiare necesare și relațiile prin care să câștigi procesul cu el.
Un alt exemplu care arată modul în care umorile primarului și comportamentul său despotic afectează interesele colective, cetățenești: a mutat biblioteca comunală din centru – unde ar fi și trebuit să rămână fiindcă acolo se găsesc alte instituții reprezentative: școala, biserica, primăria – într-un loc izolat deoarece, locuința sa aflându-se în imediata apropiere, bibliotecara vedea cine intră sau iese de la primar, inclusiv pe salariații pe care îi folosește ca salahori, în timpul orelor de serviciu. De altfel, primarul Ungureanu are mentalitatea că salariații primăriei trebuie să îi stea la dispoziție 24 de ore din 24.
Alt amănunt care exprimă personalitatea stranie a lui Adrian Ungureanu: în timp ce în țările civilizate se face, pe bună dreptate, caz de drepturile animalelor, el le comandă paznicilor și poliției locale să omoare toți câinii fără stăpân.
Ungureanu a fost și este obiectul multor cercetări penale.
Comportamentul său abuziv, profund antidemocratic, se bazează și pe faptul că presa centrală nu are cunoștință de ilegalitățile săvârșite de el.
De aceea, ne-am hotărât să vă informăm, nădăjduind că dumneavoastră veți pune în lumină toate aceste abateri de la legalitate, dar și de la elementara moralitate.
Vă mulțumim anticipat!
Un grup de cetățeni din comuna Brebu
