Am aflat ieri că instanțele de judecată s-au pronunțat, din nou, în cazul litigiului dintre echipa lui Becali și echipa Armatei pentru palmaresul echipei Steaua.
Din ce-am citit, înțeleg că totul se va rejudeca, următorul termen fiind în noiembrie 2022. Având în vedere că mai sunt luni bune până atunci, e încă timp pentru o soluție amiabilă, care să oprească această nebunie, din punctul meu de vedere.
Da, este o nebunie ca o instanță de judecată să delibereze asupra unei situații de genul acesta. Cum poate, o instanță, oricare ar fi ea, să judece asupra unui element nepatrimonial, precum „palmaresul” sau „istoria” unei societăți?
Da, sigur că palmaresul are o parte materială, respectiv trofee, medalii, cupe, dar „palmaresul” sau „istoria” înseamnă tot ce-a făcut, din punct de vedere sportiv, o societate.
Am aflat, tot ieri, că instanța stabilise că palmaresul fotbalistic al echipei Steaua fusese împărțit, prin hotărâre judecătorească, în trei părți separate: 1947-1998, 1998-2003 și 2003-prezent.
O aberație mai mare nu poate exista!
Dacă din punct de vedere juridic pot exista trei societăți diferite în respectivele perioade, din punct de vedere sportiv este O DEMENȚĂ fără margini. Să explic.
România nu este singura țară în care au apărut astfel de probleme cu echipele de fotbal. În Italia, de exemplu, există numeroase cazuri în care societățile care au gestionat echipe de fotbal s-au desființat și totuși, palmaresul sportiv a rămas intact, unitar, fiind transferat la o altă societate, nou-înființată. E cazul unor cluburi mai vechi ca Steaua, cele mai cunoscute fiind Napoli și Fiorentina.
După ce societățile care au gestionat activitatea fotbalistică s-au desființat sau n-au mai putut gestiona această activitate, nimănui nu i-a trecut prin cap să meargă la judecător să ceară palmaresul. În Italia exista o lege care permitea Federației de Fotbal și Primăriei din oraș, să decidă care societate sau persoană juridică este continuatoarea PE LINIE SPORTIVĂ a vechii societăți.
După ce cele două autorități au decis, palmaresul SPORTIV (nu bunurile materiale sau alte drepturi economice) a fost transferat acelei noi societăți. Scurt.
În acest context, ce se întâmplă în România este de domeniul cretinismului: în loc să adoptăm un model simplu, care ar fi permis inexistența – din punct de vedere sportiv, că asta ne interesează – a două Steaua, două Craiova, două-trei Dinamo, două Poli Timișoara, etc, noi continuăm să mergem pe acest drum care duce doar la diviziune, scandal și până la urmă, eșec.
Fac un apel către cei care sunt implicați în acest litigiu, respectiv conducerea MAPN și domnul Becali, să se pună la masa negocierilor, sub patronajul Ministerului Tineretului și Sportului, ca să se pună de acord asupra unei soluții. Cu orgoliile nu vom ajunge nicăieri, decât la faliment sportiv și moral.
Știu ce înseamnă fotbalul ca fenomen social și știu ce înseamnă „Steaua” în acest context. Țara Românească are nevoie de energia pe care o poate atrage ceea ce a însemnat această echipă.
