Dacă aș scrie câteva rânduri despre această perioadă, nu pot să nu mă opresc la faptul că există un aparent nod gordian în societatea românească. Anume, un interes și o participare electorală din ce în ce mai reduse ale românilor.
Cauza principală (făcând abstracție de analfabetismul funcțional și whataboutismele celor care, chiar dacă se pretind educați, tot nu înțeleg nimic, din cauza disonanței cognitive) este abuzul constituțional de anul trecut prin care cozile de topor din fruntea statului au călcat în picioare, fără nicio gară și fără precedent, voința alegătorilor.
Pardon, am zis fără precedent? Ar fi câteva, de exemplu în Algeria, când armata a anulat al doilea tur al alegerilor parlamentare, în ianuarie 1992, pornind un război civil care a durat zece ani.
Totuși, eram în 2024, într-un stat pretins democratic, membru NATO, UE și integrat pe deplin în Spațiul Schengen. Putem vorbi fără probleme despre o lovitură de stat, luând în considerare modul de operare total neconstituțional în care s-a acționat, coroborat cu lipsa oricărei dovezi care să susțină anularea alegerilor (chiar și acum, la un an distanță) și cu sarabanda de bâlbe, decizii contradictorii și lamentări penibile ale autorilor acestui act primitiv, demn de o uniune de triburi, nu de un stat de drept, în care ar trebui să domnească separația puterilor, libertatea de exprimare și voința poporului.
În paralel, establishmentul a spălat atât de temeinic creierele unei părți semnificative a populației încât mulți nu doar că s-au obișnuit cu ideea, ci chiar cred în continuare că anularea alegerilor a fost constituțională (ha!), că amatorii din serviciile de informații chiar au depistat un amplu atentat la siguranța națională (ha ha!), că hodorogii miluiți cu zeci de mii de euro lunar de la CCR au aplicat legea (ha ha ha!) și că această clasă politică mai incompetentă și mai îmbuibată ca oricând chiar ne-a salvat de ruși, care ar fi venit peste noi (ha ha ha ha!).
Aici, într-adevăr, mulți concetățeni pot fi scuzați. Au crezut doar ce le-a spus mass media. Adică o adunătură de mercenari sadici, plătiți cu multe milioane din bugetul național. Cu excepții notabile, dar care din păcate doar confirmă regula.
Punctul culminant al psihozei naționale a fost atins în mai 2025, când ni s-a spus aproape cu pistolul la cap (metaforic vorbind) că nu trebuie să votăm „extremismul” din multe motive, precum:
- se va deprecia leul;
- investitorii străini se vor speria și își vor lua catrafusele din România;
- va crește inflația;
- vor fi dați afară mulți bugetari și/sau li se va reduce salariul;
- va crește TVA;
- Bruxellesul ne va bloca fondurile europene;
- vom fi izolați internațional;
- vor crește facturile;
- puneți voi ce mai doriți.
Absolut toate fricile de mai sus s-au adeverit, deși am fost „salvați” de candidatul onest care a câștigat corect. Mai mult, noua configurație guvernamentală a reușit să saboteze țara mai rău decât fanarioții. Ăia măcar mai făcuseră și reforme.
Un partid care a obținut doar 12% la ultimele alegeri parlamentare, condus de un alogen fără cetățenie română, fost șomer, a ajuns să aibă acces la ministere cruciale pentru țară (Externe, Apărare, Mediu, Investiții și Proiecte Europene) și la informații din CSAT, vitale pentru siguranța națională. Bine, mai e și un ungur la Cultură (cultura românilor, bineînțeles), dar nu ne mai luăm de la atât.
Și nu numai că acest partid plin de infatuați mediocri și incompetenți siniștri a ajuns la putere cu 12%, dar a și făcut miniștri din niște neisprăviți mai răi decât nomenclaturiștii anilor 1950.
Pe plan extern, România a ajuns să fie invitată doar la desfundat veceuri. Nu ne bagă nimeni în seamă. Și când discută despre noi, o fac fără noi. Ni se mai aruncă niscaiva ciozvârte pe podea din vreo cancelarie europeană (nici cu establishmentul european nu mi-e rușine, și ăștia au ajuns vai de capul lor, contraselecția nu e vie doar în România), dar fără miză, deoarece Regulamentele și Directivele care vin de aici tot unei colonii de mâna a paisprezecea sunt adresate.
La Mediu am reușit performanța de a otrăvi din nou fântânile, ca pe vremea lui Ștefan cel Mare. Măcar ăla mai câștiga bătălii și nu transforma țara în pașalâc. Când ardem și holdele? Întreb pentru un prieten.
Însuși Președintele țării (Doamne, cum i-o suporta hârtia această titulatură?) este un personaj fabricat și păpușat, un om cu evidente „vulnerabilități” psihice, un gângav infantil și veșnic pierdut în spațiu, pus la Cotroceni tocmai de Sistemul care a făcut front comun în spatele lui.
Putem continua până mâine, dar nu asta e ideea. Ideea e că oamenii s-au săturat ca opțiunile lor politice să fie efectiv trecute pe hârtie moale de establishmentul care pare deja veșnic. Dacă tot aceleași partide conduc, într-o formă sau alta, iar când nu merge în trei, o fac în patru, atunci ce rost mai are votul? Dacă doar hoții, proștii, șantajabilii, slugarnicii, incompetenții, needucații, impostorii și infatuații ne conduc, atunci de ce să ne mai obosim? – Probabil asta e întrebarea aflată pe buzele majorității românilor.
Sigur, ni se va spune că alternativa e să ne conducă rușii. Sau extremiștii manevrați de ruși. Sau analfabeții fără dinți în gură și fără școală – deși în orice confruntare a diplomelor și a pregătirii, cei mai mulți politicieni ai puterii ar fi făcuți de rușine fără drept de apel de mulți din Opoziție.
Una peste alta, doar o treime din bucureșteni au ieșit să-și aleagă Primarul General duminică, asta după ce oricum alegerile s-au organizat cu câteva luni mai târziu decât prevede legea. La Buzău au ieșit doar un sfert. Un sfert! Ce legitimitate politică poate oferi acest teatru absurd?
Probabil destulă cât să nu se deranjeze nimeni în continuare. Ei continuă să destabilizeze țara, într-un amatorism indolent mânat de o ură față de propriul popor care nu poate fi descrisă în cuvinte, iar noi continuăm să ținem mămăliga la foc mic.
Vin Sărbătorile, suntem în familie. Apoi vine „iadul alb”, ca în fiecare an când România rămâne surprinsă că ninge. Apoi un nou an, mai un credit, mai o combinație și om plăti noi și facturile alea mărite. Numai mâine nu e Paștele, și oricum imediat vine vara. Concedii, vacanțe, căldură. Aa, am uitat. Căldură. Caniculă. Psihoză media din nou. Toamna începe școala, și tot așa. Nu?
Există o criză profundă prin care trecem. Și culmea, cei care ne afundă în haznaua contemporaneității tot mai mult sunt exact cei care ne tot „salvează”. Degeaba căutăm scuze, whataboutisme, degeaba închidem ochii, degeaba reducem orice argumentație ad hominem sau la „ba pe-a mătii” doar pentru că nu putem scăpa de propria disonanță cognitivă.
Nu putem rezolva nodul gordian dacă nu ne apucăm, pur și simplu, să-l dezlegăm. Altfel, vom popula, cumva, în continuare, aceste pământuri, dar cu ce demnitate? Lumea trece din nou prin prefacerile istoriei, iar ordinea se schimbă. Actualul establishment politic european, cu tot cu slugile lui din România, a ajuns atât de rupt de realitate încât ori se va reforma profund, ori nu va mai exista. Noi ce vom face? Vom fi din nou simpli spectatori ai propriului destin?
Dumnezeu ne iubește mult, istoria ne-o demonstrează. Și ne-a dat multe. Dar cât mai credeți că o să ne bage și în traistă?
