TRU, după decizia CCR: Mereu la putere

În România a avut loc o schimbare de regim. O lovitură de stat pașnică și devastatoare. Democrația a fost înlocuită cu o imitație în care au loc alegeri dar alegătorii nu decid. Noua Constituție nescrisă a țării spune că alegerile pot fi cîștigate numai de alesul sistemului.

Dacă alegătorii îl votează, cu atît mai bine. Dacă nu, alegerile se anulează și se reiau, pînă la victoria candidatului selectat de sistem din sistem. Cine sau ce e Sistemul? Trebuie înțeles că România n-a inventat nimic de capul ei. România a fost aliniată la noua ordine internațională. E vorba de imperiul elitar care se extinde prin preluarea politică sau militară a statelor naționale. Uniunea Europeană și Statele Unite (în varianta non-Trump) au pus capăt democrației. O oligarhie politică, managerială și pseudo-intelectuală a capturat toate puterile de decizie și dictează, cu sau fără voința cetățenilor alegători. Din decembrie 2024, România a fost anexată și face parte, de facto, din acest imperiu anti-democratic.

Fără șantajul și comenzile venite de la Bruxelles și de la Washington, România, ar fi continuat șontîc pe drumul ei întortocheat dar n-ar fi pus capăt democrației. Statele Unite au forțat in extremis, în ultimele clipe ale administrației Biden care a aruncă grăbit grenade, înainte de instalarea lui Donald Trump la Casa Albă. Dacă alegerile noastre ar fi avut loc după 20 ianuarie, ziua instalării lui Trump, mascarada care a dus la anularea democrației nu ar fi avut loc. România e acum o posesiune progresistă declarată. Multă lume crede, naiv și inocent, că îndepărtarea candidatului Georgescu e scuzabilă, date fiind calitatea omului și anturajul lui dubios. Nu e așa. Georgescu e respingător dar apariția și succesul lui nu sînt un accident inexplicabil sau o gafă corectabilă prin îndepărtarea candidatului.

Succesul ”extremistului” Georgescu ar fi fost imposibil într-o țară și într-o Uniune Europeană guvernate decent. Alegătorii români din țară și din aria UE au recurs la varianta Georgescu tocmai pentru a pălmui un lung interval de abuz care amenință să se transforme în regim permanent. Interesant, proiectul liberal-progresist e obsedat de justiție dar ignoră total setea de justiție pe care a creeat-o el însuși în sufletul și în mintea a zeci de milioane de oameni. Revolta care l-a propulsat pe Georgescu e revolta acumulată în ani de umilință și abuz oficial: crahul financiar din 2008-2009, carcera COVOID, războiul din Ucraina au fost declarate obligații superioare, cu plata la victimă. Toate aceste escrocherii și exerciții obscene de autoritate au lăsat în urmă un resentiment cu adevărat național.

De fapt, marea problemă nerostită a epocii e, și în România și în restul Europei, imunitatea pe care sistemul și-a furnizat-o în bloc și etern. Nimeni nu a răspuns pentru abuzurile, înscenările, propaganda și abuzurile ultimilor aproape 20 de ani. Dimpotrivă, fiecare născocire cretină și toate violențele îndreptate împotriva familiei, stabilității și decenței au fost urmate de glorificare și de promisiunea intensificării. Orice s-a întîmplat, sistemul și oamenii lui au ieșit, iar și iar, basma curată și s-au reconfirmat în post și autoritate. Asta a dospit în masa alegătorilor și tot asta l-a propulsat pe Georgescu. Acum, refuzînd verdictul electoral și eliminînd votul a milioane de oameni, sistemul respinge mesajul, ignoră cauzele crizei și își afirmă, încă o dată, imunitatea.

Mulți din cei ce cred că eliminarea lui Georgescu e o excepție justificată și izolată ce va fi urmată de revenirea la normalitate sînt inocenți dar naivi. Mascarada organizată de clasa conducătoare deschide un drum fără întoarcere. Cine a mușcat o dată din fructul oprit o va face mereu. Mai mult, sistemul e obligat să persevereze și să transforme comedia din decembrie 2024 în regim de stat permanent. Toate instituțiile și aproape toată mass media sînt contaminate și complice.

Toate instituțiile și aproape toată mass media știu că revenirea, peste 4 ani, la un sistem real democratic și la alegeri libere îi expune unui risc enorm și le poate fi fatală. În consecință, singura cale rămasă e îngroparea democrației într-un sistem garant contrafăcut, cu alegeri controlate. Evident, pentru mai multă eficiență, sistemul, ar trebui să aleagă varianta filtrului în aval. Adică a cenzurii preventive -un mecanism de selectare și eliminare, un Sfînt Oficiu decident. Ne putem baza pe imaginația și pe practica strălucită a ONG-urilor care au construit, deja, mecanismele de cenzură cunoscute din faimoasele bătălii cu dezinformarea, rasismul și discursul urii. Statul le va mulțumi și le va adopta pios sugestiile.

Continuarea este pe Antimaterie.