Te cheamă Vasile. Într-o dimineață, te trezești simțind din toți porii că trebuie să devii soția macaralei de peste drum. Din fericire, trăiești într-un regim progresist. Lumea civică și oficială va celebra și va fi incredibil de mîndră de tine. Numai o dictatură te poate declara nebun.
În dimineața în care ți-ai găsit noua dragoste metalică, dai peste încă o bucurie. În blocul tău s-a instalat o puzderie agitată care care vorbește limbi necunoscute. Pe stradă, tot așa. Migranți! Guvernul a renunțat la frontiere. Intră cine vrea. E bine dar nu e ideal. Cum e posibil ca guvernul pe care l-ai votat să fie atît de timid? Dacă frontierele sînt o rușine iar migrația un drept universal, de ce nu sînt aduși toți, organizat, cu avioane și vapoare, după un grafic bine pus la punct? Guvernul tău e bine intenționat dar nu e în stare să ducă pînă la capăt propriile idei.
Dar vin alegerile și lucrurile se vor îndrepta. Un guvern nou, cu adevărat progresist, va face lucrurile așa cum trebuie. Alegerile? Mergi la sigur! Alegerile au loc după cea mai nouă și pură regulă democratică: cîștigă cine trebuie. Numărul de voturi e hotărîtor, după caz. Dacă progresiștii au cele mai multe voturi, atunci, logic, progresiștii fac guvernul. Dacă progresiștii nu au cele mai multe voturi, atunci, logic, progresiștii fac guvernul.
Alegerile nu se mai țin, ca în preistorie, pentru a da dreptul de guvernare celor pe care îi doresc alegătorii. Nu! Alegerile au loc pentru a apăra democrația. Alegerile spun cine nu trebuie să fie la guvernare, pentru că nu e progresist și e, deci, dușman al democrației. Alegerile sînt o numărătoare, un recensămînt al virtuții. Ele spun cîți înapoiați și alte orătănii anti-democratice există în țară.
Odată încheiată numărătoarea, lucrurile se limpezesc. Progresiștii știu cîți adversari are democrația și trec la guvernare pentru a-i împuțina și amuți, spre binele democrației. Guvernul va fi format de Partidul Y al progresiștilor din simplul motiv că el nu e Partidul X al non-progresiștilor. Rezultă că guvernul e la putere pentru ce nu e și nu pentru ce e. După vechea teorie democratică, guvernul e , deci, neligitim, dar teoria nouă a mai subtilă și mai sigură. Alegerile au rostul de a garanta că rămînem doar noi între noi, democrații-euro-liberal-progresiști.
Fie că se numește America, Germania, Canada, Irlanda, Suedia sau România, țara ta e una și aceeași. Nuanțele sînt secundare. Important e că în această țară, politicienii, gînditorii, experții și militanții civici au grijă de sănătatea democrației și de eradicarea urii. Cine are alte păreri, cine spune sau scrie ceva diferit e liber să o facă. Cenzura nu există! Poți scrie absolut orice, dacă vrei să jungi la pușcărie sau să fi concediat.
Continuarea, pe Antimaterie
