Una dintre cele mai importante publicații conservatoare din Statele Unite, „The American Conservative” a scris despre cazul interzicerii de pe facebook a jurnalistului Mihai Șomănescu.
Sub titlul „Facebook urăște `Să nu trăim în minciună`” scriitorul Rod Dreher a remarcat că interviul său cu Mihai Șomănescu l-a costat pe colegul nostru prezența pe facebook.
Dreher spune că o situație asemănătoare a pățit o revistă importantă din Ungaria, după ce a scris despre cartea sa.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Să nu trăim în minciună. Un manual pentru disidenții creștini, de Rod Dreher, vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.
„Așa că un jurnalist din România este dat afară de pe Facebook, de care depinde pentru existența sa, pentru că a publicat un interviu pe care l-am susținut. O revistă politică importantă din Ungaria este amenințată de Facebook deoarece publică materiale de la mine. Poate că acum înțelegeți mai bine de ce nu a existat aproape nicio acoperire în mass-media din SUA pentru „Să nu trăiești în minciună” chiar dacă a vândut peste 120.000 de exemplare în nouă luni. Cartea vă spune ce fac acești tirani tehnologici și controlori de gândire. Nu vor să știi”, a scris Rod Dreher.
Și în România au existat jurnaliști și instituții care au menționat despre acest abuz. Este vorba, în primul rând, de Cotidianul lui Cornel Nistorescu.
De asemenea, subiectul a fost abordat și de Lumea Justiției.
E clar că totalitarismul de mătase e doar o invenție e extremei drepte, a putiniștilor, a celor cu supremația albă, a șoșocilor.
Da, da…dormiți în continuare, că poliția gândirii veghează ca să aveți un mediu armonios și liniștit. Fără probleme de conștiință.
PS: Anul trecut când am căutat cartea lui Rod Dreher pe Amazon văzusem că fusese trecută sub tag-ul ”fascism”. Atunci când ticăloșia se îmbină perfect cu prostia crasă.
Nu pare deloc prostie din partea lor, cu atât mai puțin crasă. Știu foarte bine ce fac, au fost instruiți temeinic și sunt neobosiți.
Prostie pare acum mai degrabă atitudinea unora prea de bună credință care încă încearcă să le răspundă civilizat, să se justifice în fața lor că de fapt nu sunt toate etichetele care le-au fost atribuite, chipurile, din greșeală, căci apoi ceilalți sigur vor înțelege și sigur vor putea avea o discuție sinceră în care să le explice unde greșesc. La fel și când, în ultimă instanța, încearcă să le arunce înapoi etichetele, de genul “de fapt voi sunteți adevărații fasciști/naziști”, ca și cum ar rezolva asta ceva și nu ar dilua doar și mai mult lucruri altminteri clare.