De sute de ani, frații noștri armâni plâng sub diverse juguri imperialiste de tip colonial care au dorit să-i extermine, la propriu. Însă, bravii armâni nu și-au lăsat: limba, tradițiile, cultura, identitatea și crucea creștină.
Dovadă este faptul că, vlahii din Balcani numără cel puțin 2 milioane de membri, deși statisticile sunt trucate și manipulate, ca numărul lor să fie de maxim 1,5 milioane. Frații noștri armâni, precum românii din Serbia și din Diaspora, suferă foarte mult din cauza claselor politice trădătoare, anti-naționale și anti-patriotice care s-au cățărat pe lianele puterii. Trăim cu nădejdea că, pe viitor, odată cu venirea unor patrioți conservatori la putere, românii de pretutindeni o vor duce mai bine și se vor întoarce în patria lor, nu neapărat printr-o prezență fizică, ci mai ales printr-o prezență spirituală. Noi, românii, trebuie să ne mândrim cu istoria noastră demnă și plină de momente de vitejie. Statul și poporul nostru a avut conducători dârzi, care nu au plecat fruntea în fața cotropitorilor și dușmanilor. Iar românii de pretutindeni pot să facă bine României, atât prin lobby, cât și prin comportamentul lor. Să vedem ce au pătimit armânii.
În secolul al XIX-lea au apărut mai multe mișcări sociale/societale ale căror obiective au fost crearea unei Macedonii Autonome. Cea mai veche dintre aceste mișcări a fost Organizația Revoluționară Macedoneană, care mai târziu avea să devină Organizația Revoluționară Secretă Macedonia-Adrianopol (SMARO). În anul 1905, mișcarea a primit numele de Organizația Revoluționară Internă Macedonia-Adrianopol (ORIMA), iar, după Primul Război Mondial, mișcarea s-a separat în Organizația Revoluționară Internă Macedoneană (ORIM) și Organizația Revoluționară Internă Tracă (ITRO). În anul 1903, ORIM a organizat Răscoala de Sfântul Ilie-Schimbarea la Față împotriva otomanilor, răscoală care, după multe realizări de la început, între care proclamarea „Republicii de la Kruševo”, a fost zdrobită cu multe pierderi de vieți omenești.
Răscoala este considerată, împreună cu Republica de la Kruševo, piatră de temelie și precursoare a înființării statului macedonean modern. Conducătorii răscoalei de Sfântul Ilie sunt venerați drept eroi naționali în Macedonia de Nord. Numele revoluționarilor ORIM precum: Goțe Delcev, Pitu Guli (Pitu Vlahul s-a născut într-o familie de aromâni din Crușova. Și el a murit eroic in lupta pentru apărarea Republicii Crușevo, pe care a și proclamat-o in timpul Revoltei Ilinden (revolta de Sânt Ilie), la locul numit Dealul Ursului. Este revendicat drept erou național atât în Bulgaria, cât și în Macedonia de Nord, unde numele său este menționat de două ori într-un cântec patriotic vechi, devenit Imnul de stat după proclamarea independenței. La doi ani dupa revolta lui Pitu Guli, statul otoman a recunoscut o parte din drepturile vlahilor (religie, școli) printr-un decret (irade) pentru Comunitatea Valahă, in turcește “Ullah Millet”), Dame Gruev și Iane Sandanski sunt menționate în versurile imnului național al Macedoniei de Nord „Denes nad Makedonija” („Astăzi peste Macedonia”). Ziua națională a Macedoniei de Nord, Ziua Republicii, se sărbătorește pe data de 2 august (Sfântul Ilie pe stil vechi), ziua răscoalei de Sfântul Ilie. Pentru reprimarea insurecţiei din Macedonia (1902-1903), cu toate că aproape toți bărbații au fost arestați (bulgari și aromâni care au luptat pentru autonomia Macedoniei), s-au format mai multe cete de luptători care se răfuiau cu armatele imperiale turcești. Spre exemplu, Mitra Vlahul, din regiunea Castoriei, a continuat lupta până în anul 1906, când a fost omorât în satul Dumbeni. Guvernul turc, spre a se justifica față de opinia publică internațională că răspunderea o au creștinii care se războiesc între ei pe considerente naționale, a convenit cu guvernul grec spre a trimite bande grecești, cu scopul de a distruge cetele bulgaro-române care acționau în comun pentru înfăptuirea autonomiei Macedoniei.
În anul 1903, bande grecești, numite antarţi, formate pe teritoriul statului grec şi comandate de către ofițeri din armata regulată greacă, trecând granița cu consimțământul autorităților turcești, au început să atace satele bulgărești și românești care nu nutreau sentimente grecești și se împotriveau înfăptuirii acelei Megali Ideea, adică de reconstituire a Imperiului bizantin (prin elenizarea forțată a popoarelor din Balcani). Căpeteniile antarţilor greci au început să amenințe prin scrisori pe fruntașii aromâni adepți ai școlii româneşti, aducându-le aminte că vor fi exterminați împreună cu toată populația dacă nu închid școlile românești. Stimate cititor și dragă cititoare, haide să vedem împreună niște mărturii:
Părintele Dumitru Constantinescu:
„M-am născut la anul 1848 în comuna Perivole de la Pind (Epir) Ianuarie 1. În verstă de 12 ani am terminat 4 clase primare din şcóla greacă şi am îmbrăţişat miseria de croitorie, spre a putea trăi eu şi a ajuta şi pe părinţii mei. Prima mea plecare în România: Eram la 21 ani când am aflat că Cuviosul Arhimandrit Averchie a luat câţiva tineri aromâni de prin Macedonia, i-a dus la Bucureşti ca să-i înveţe carte românească şi, pe urmă, să se întórcă ca institutori în Macedonia de limba Română. Îndată am părăsit croitoria, cu consimţământul părinţilor mei, şi m’am dus la Bucureşti, la şcóla Macedo-Română de la biserica Sfinţii Apostoli, unde fui primit ca burser de către venerabilul Părinte Averchie. La anul 1872 am terminat 4 clase primare şi m’am întors la Perivole, m’am căsătorit şi m’am hirotonit diacon apoi preot de către Prea Sfinţia Sa Ghenadie, Mitropolitul grec din Grebena. Prima mea persicuţiune: Pentru că am citit sfânta Evanghelie, după cererea aromânilor, în muşata (frumósa) nóstră limbă în biserică, fui luat cu giandarmi din Perivole şi dus la Grebena, la Mitropolie, unde am stat închis 3 zile şi 3 nopţi în cărbuni, şi după ce am promis că nu voiu mai citi româneşte m’a eliberat. La anul 1873 vara m’au luat celnicazii (proprietarii de vite) armâni la colibele lor din Reşani numite Istoc (Macedonia), unde le-am slujit româneşte în biserică şi prin familii. Acolo am strins şi câteva ajutóre pentru biserica din Perivole Sfântul Pantelimon, care se clădia de com. aromână, cu un trimis de ei. Istocul fiind departe de oraş pe munte, arhiereul n’a venit să ne vizeteze şi, prin urmare, fui liniştit până tómna când, împreună cu familiile celnicazilor, m-am pogorât şi eu la Veleştin (patria lui Riga Ferea), în Thesalia”.
Putem observa clar acte de terorism sponsorizat de către stat împotriva armânilor. Acest preot patriot a pătimit din cauză că a citit în limba română credincioșilor. Grecii fanatici urau totul la armâni, de la limbă până la port. Să vedem împreună ce acte de barbarie au comis grecii împotriva fraților noștri armâni și surorilor noastre aromânce:
Ianuarie:
- Atentat împotriva preotului român Constantinescu. El primeşte mai multe drepte lovituri de cuţit. (1906)
- Incendierea a o sută de case din Gramaticova. (1906)
- Asasinarea cu lovituri de topor a bătrânului învăţător român Furcianu, în vârstă de peste 70 de ani.
- Asasinarea proprietarului şcolii române Dumala Baracli, grav rănit învăţătorul care-l însoţea. (1907)
- Incendierea comunei române Selea. (1906)
Atentat împotriva preotului român Nicolae Tegu din Vlaho-Clisura. Pagube şi răni (1907)
- Atentat împotriva a 7 copii, elevi ai liceului român din Bitolia, însoţiţi de profesorul lor Trandafir Nicolau. Unul din elevi rănit la cap, ceilalţi bătuţi cu lovituri de baston de treizeci de antarți.
Izgonirea românilor şi a profesorilor români din Belcamen de către o bandă de antarți condusă de Lambros, ofiţer al armatei regale elene.
Decembrie:
- Atentat la Salonic asupra consulului României Georgescu şi viceconsulul Trifon, inspectorul general al şcolilor, Duma, şi profesorul Cionga. Descărcarea armei pline de gloanţe, întrebuinţată de asasin, atinge pe numitul Duma. (1905)
- Atentat asupra românului Vanciu la Cruşova; este rănit cu mai multe focuri de revolver de agentul al antarților.
- Mitropolitul din Castoria, Caravanghelos, forţează porţile bisericii române din Vlaho-Clisura şi se face stăpân al sus-zisului imobil. Un terorism bine înreținut domneşte prin grija sa asupra întregii populaţii de acolo. (1905)
- Românul Matuşa Idici, notabil din Grebena, este grav rănit la Cojani de agenţii ai antarților, care trag asupra lui mai multe focuri de armă şi de revolver. (1906)
- Asasinarea aproape de Elasona, a românului Nicola Gaţohi, tatăl institutorului român din Pretori. (1906)
14.Decapitare a trei români din Spurlita, Chitu, Ghiţa şi Muşu Gachi (ultimii doi fiii primului). (1905)
Constantin Panu, român, preşedintele corporaţiei croitorilor din Salonic, este atacat şi rănit în faţa casei sale. (1906)
- Doi agenţi greci rănesc grav pe românul Guşu Marcu din Nijopoli, cu focuri de revolver. (1905)
Distrugerea şi jefuirea casei lui Guşu Exarhu din Vlahoiani, care servea la şcoală română.
- Doi dintre asasinii salariaţi în solda comitetului grecesc din Bitolia, atacă cu lovituri de cuţit şi cu focuri de revolver pe elevii de liceu români. (1906)
- Comitetul grecesc ordonă prin afişe alungarea românilor din Caterina. Tache Barbiani, preşedintele consiliului administrativ local, se vede forţat să părăsească oraşul în urma acestor ameninţări. (1906)
- Un musulman în solda grecilor răneşte grav pe românul Sterie Toma din Nevesca. (1907)
Preotul român Theodor din Bitolia, deja victimă a unui atentat, este stropit cu apă fierbinte la ieşirea din biserică în drum spre casă. În acelaşi timp, propagandiştii greci atacă mai mulţi elevi. (1905)
- Nou atac contra preotului Theodor. Este salvat de paznicul său. (1905)
- Prinderea şi tăierea gâtului românului Gheorghe Furca din Perivoli. (1905)
Asasinarea românului Guşu Marcu din Nijopoli, fondator al şcolii române din localitate, vechi institutor şi primar. Deja victimă a unui atac (1905), de data aceasta este ucis de un agent al Comitetului grecesc din Monastir (Bitolia). Acesta, Peridis Constantin, prins şi condamnat la moarte, nu-şi vede executată sentinţa graţie unor aranjamente secrete. (1906)
Aceste acte teroriste săvârșite de către bestiile de greci sunt doar o mică parte dintr-un șir lung, eu vă invit să lecturați și alte fapte sălbatice săvârșite împotriva comunităților de armâni:
Februarie – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/februarie.html
Martie – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/martie.html
Aprilie – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/aprilie.html
Mai – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/mai.html
Iunie – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/iunie.html
Iulie – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/iulie.html
August – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/august.html
Septembrie – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/septembrie.html
Octombrie – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/octombrie.html
Noiembrie – http://www.armatolii.org.ro/teroarea-greceasca/noiembrie.html
Dure şi-a noastră-arăvdare!
„Dure şi-a noastră-arăvdare,
Până când, o, Doamne Mare!
Va s-avem noi arăvdare
Fraţl`i-a noştri greţi si-l`i tal`e?
Tal`e-auşi, ficiori, mul`eri,
`N foc arucă-a lor fumel`i
Biseriţi, căsi, sculii aspargu,
Cărţâle-armâneşti ardu.
Voi griţeşti Disputaţ
La biseriţ zbor băgaţ
Bandiţl`i greţi voi anviţaţ,
Armâńi prit căl`iuri s-vătămaţ.
Nu-i chirolu-aţel ţe ştiaţ
Cu blăsteami s-nă-aspăreaţ
Iu suntu bandili griţeşti
S-veadă inimli-armâneşti.
Cari e fapt di dadă-Armână,
`Nainte cu-arma lui tu mână –
S-veadă bandili griţeşti”
Spre finalul materialului meu, doresc să vă aduc la cunoștință, dragi cititori, existența unui loc din lume denumit Moscopole. Astăzi, este un mic sat din sud-estul Albaniei. Însă, în secolul al XVII-lea era un mare oraș din Balcani și cel mai mare centru cultural și comercial al armânilor, aici apărând prima tipografie din Balcani. Orașul a fost distrus în întregime, în anul 1788, de către trupele albaneze aflate sub comanda lui Ali Pașa. Istoria este extrem de interesantă, mai ales cea ascunsă.
Surse:
Materiale interesante:
sufera si de “asocierea” cu machidonii….
Dacă citeai titlul și îl înțelegeai ai fi văzut că este vorbade machedoni care oficial se numesc AROMÂNI !!
draga domnul rusu:
-intelegem ca esti crestin
nu e nevoie sa-ti pui cruce la nume!