Din cele mai veci timpuri am avut conflicte în sânul societății, dar parcă niciodată ca acum. De la Adam și Eva, după cădere, au fost bărbați versus femei, copii contra părinți si tineri contra bătrâni. Apoi au apărut păturile sociale și s-a creionat conflictul bogați contra săraci, elită contra plebe. Știți dumneavoastră: intelectualii versus știrbii din popor.
Pe măsură ce înaintăm în timp, conflictele devin mai acute: credincioși contra atei, știință versus religie, dreapta contra stânga în politică, muncitori contra capitaliști. Monarhie versus republică, cu struțo-cămila monarhie constituționala, în care nu conduce nimeni de fapt ci banul dictează interesele tuturor. Am observat apoi pe elevi contra profesorilor și, mai nou, pe profesorii care se comportă precum elevii lor versus profesorii de modă veche. Modern contra clasic.
Mai spre zilele noastre, est contra vest (cu Africa la mijloc, teritoriu de bătaie și de experimentare diversă), pacifiști versus războinici, albi contra negri, hetero versus ceilalți. Chiar azi întâlnim tradiție contra progres, spitale contra catedrale, pacienți versus medici (cu crema nemulțumiților canalizată negativ spre Biserică). Pe agricultură și industrie le-a împăcat IA (inteligența artificială), care le-a bătut pe amândouă la scor.
În completare mai întâlnim: chiriași contra proprietari, carnivori versus vegani, fumători contra nefumători, naționaliști versus globaliști.
Ultimele evenimente au mai deschis un conflict: cei cu mască versus cei fără mască și invers. Primii se tem de ultimii și aceștia din urmă îi disprețuiesc pe primii. Ambele clase se consideră îndreptățite. Și cei cu mască și cei fără mască ajung să se urască și să nască alt conflict, mai subtil: fricoși contra iresponsabili. Nimeni nu mai ascultă pe nimeni, se strigă, se urlă, se cere dreptate. Dreptatea cui, omule?
Știți cine a fost primul contra din istorie, primul răzvrătit, primul revoluționar? Desigur, acela. Vrăjmașul. Iată răspunsul. Întrețineți conflictele chiar și cu un click, cu un share, cu o părere pro sau contra și i-ați făcut jocul. Literal, diabolos se traduce prin cel care aruncă claie peste grămadă, cel care creează confuzie.
Picăm același examen de la facerea lumii. Scenariul e același și totuși ne cumpărăm bilete în primele rânduri la circul pe care îl întrețin dezbinătorii. Am uitat versurile vechiului cântec: Hai să dăm mână cu mână…Am uitat că unirea într-un cuget e puterea de neînvins a oamenilor. De aceea Biserica se roagă pentru Unitatea (unirea) credinței…
Dar ca să asculți îți trebuie smerenie, care NU e același lucru cu umilința. E un fără-de-nume dar al sufletului primit de la Dumnezeu, așa spun Părinții. Unitatea umanității este în Dumnezeu, încercând să-l asculți pe celălalt și să încerci dacă nu să-l iubești, măcar să nu-l urăști. Așa spunea părintele Papacioc: Mă, cum să fac să nu-l urăsc pe ăsta (pe gardianul torționar)? Stai puțin, și ăsta are o mamă, deci și pe el îl iubește cineva.
Aceasta e singura cale. Astfel, vom fi pe prima treaptă a ridicării noastre din mocirla propriului eu. Să nu abandonăm niciodată nici spiritul critic. Este o putere a rațiunii dăruită de Dumnezeu, putere care trebuie dezvoltată. Mereu să punem întrebări despre orice, să supunem îndoielii orice lucru în afară de Dumnezeu, să verificăm faptele din surse antagonice. Ascultă-l și pe celălalt, nu fii judecător! Secretul vieții stă, totuși, în celălalt, în felul în care ne raportăm la oamenii concreți, nu la umanitate în general. Sfinții purtau lumea toată în inimă, prin rugăciune, chiar și atunci când se aflau în pustiu.
Să sperăm, să credem, să ne rugăm și poate vom reuși să ieșim din marasm, din cloaca multi-conflictelor sădite abil de maeștrii minciunilor. Poate vom mai avea o șansă.
Poate.
