Țață apocaliptică și agent istoric

Impertinența și ipocrizia produc scorpii de referință. Funcțional vorbind: Țațe-Vector (de opinie).  Meghan Markle ar fi dominat terenul fără rival, printre otrăvurile de culise, cartier sau cercuri de fete nervoase. Cînd, însă, impertinența și ipocrizia dau de un cuibar ideologic oficial, scorpia face istorie și extinde slugarnic imperiul dogmatic proiectat de patroni.

Actrițica insinuată în familia regală britanică a trecut la comanda unei enorme operațiuni media, știind foarte bine pe ce protectori contează. Înainte de orice, pe două atitudini publice dominante în lumea politică, mediatică și academică occidentală: lașitatea și resntimentul.

Coroana Britanică era, evident, o țintă naturală. O instituție istorică ilustră și o bază vie de civilizație, Coroana nu putea lipsi de pe lista de inamici ireductibili ai fanaticilor progresiști. Existența și credibilitatea Coroanei trebuiau știrbite repde, cît mai repede, într-un program de demolare care nu poate tolera vestigii credibile și incomode. M. Markle nu e, deci, o simplă țață de Reality Tv ci o scoprie angajată, un soldat și agent principal al cauzei generale a progresismului.

Atacul s-a desfășurat după schema, deja cunoscută, deja banală dar mereu eficientă, a defăimărilor de succes garantat. Deosebirea între bîrfa de haltă sau insulta de piață și defăimările de top practicate de progresiști e fundamentală. Ea spune tot despre căderea și degradarea lumii în care asemenea mizerii trec drept ”ținută” și ”curaj” (cum ne îndrumă Casa Albă să credem). Căci, în lumea la care lucrează progresiștii și camerista lor Markle, adevărul e dictat de formule vodoo anti-rasiste, nu de probe și judecată onestă.

În această lume sinistră, Markle poate arunca aluzii generale la ”rasismul” Coroanei și Coroana se trezește huiduită fin de lumea bună care deține, printre altele: controlul asupra educației copiilor, dreptul de a hotărî ce e cultura sau istoria și putrea de a decide ce gîndiți. Replica? Nu poate veni decît de la rasiști care confirmă, prin chiar replica lor, că sînt rasiști! Recursul la probe, logică și adevăr? Nimic din ce spune sau face consorțiul progresist nu se poate supune justiției! Căci progresismul e adevărul unic și infailibil.

Proba acestei realități sinistre a venit la 24 de ore după faimosul interviu ticluit prin cooperarea cameristei Markle, a mankurtizatului Prinț Harry și a Mediatolahului Oprah Winfrey.

În dimineața următoare interviului, Piers Morgan, un foarte popular ziarist de dreapta, a declarat, pur și simplu, în cursul emisiunii pe care o face la ITV, că ”nu crede o vorbă” din ce spune Markle. Seara, Morgan era concediat. A doua zi, Ian Murray, Președintele Editorilor de Presă Britanici, se declara convins că presa britanică nu e rasistă, nesocotind, astfel, o indicație formulată anterior de M. Markle. Seara, Ian Murray era concediat. Aparatul se pusese în mișcare.

Piers Morgan a continuat să susțină că nu înțelege sensul deciziei ITV: în fond, cine crede ce a spus Markle, crede și gata. Iar cine nu crede, nu crede și gata. Dar logica elementară invocată de Morgan ține de vremuri înjositoare și apuse.

Timpurile în care a avut loc incidentul s-au dispensat de vechi instrumente rușinoase ca proba adevărului și dreptul la propiile concluzii. Ele au inaugurat, deja, rapid și util: dogmatismul, cenzura și eliminarea extra-judiciară a necredincioșilor. Căci așa numitul scandal Markle-Coroană e, de fapt, un eveniment teologic. Și teologic vorbind, Piers Morgan, Ian Murray și alții ca ei s-a făcut vinovați de apostazie. Ce spune M. Markle și orice altă persoană care rostește cuvîntul ”rasism” scapă judecății terestre. E adevăr revelat. Cultul anti-rasist seceră, înarmat de infailibil.

Astfel, nimeni nu și-a pus problema și nu trebuie să își pună problema dacă declarațiile numitei Markle au vreo bază. Sînt ele adevărate? Și, dacă da, de unde știm? De la Markle? Exact și mai mult decît suficient! Markle a vorbit de ”rasism” și, odată rostit acest cuvînt, orice îndoială și probă își pierd rostul. A vorbi de rasismul cuiva e, automat, a vorbi despre un adevăr demonstrat. ”X e rasist!” nu e o propoziție mincinoasă sau adevărată, meritată sau nemeritată. E dogmă. Anti-rasismul e o cauză sacră, apostolii ei pe pămînt sînt mai presus de lege iar Markle e unul din apostolii emeriți.

Ce avem sub ochi e sfîrșitul programat și inevitabil al libertății occidentale. Autoimolarea unei lumi care a făcut loc, în capul mesei, urii de sine și silei de libertate. Acum 30 de ani, orice pronostic sceptic în fața erupției de libertate planetară a anilor 1989-1991 ar fi fost privit ca un act de demență cinică. Acum știm că erupția s-a stins prin grija celor ce au susținut că iubesc libertatea. Morala? Atenție la următorii mult mai puțin de 30 de ani. Ce vine e de neconceput și perfect posibil.

OK, putem rîde dar pronosticul spune că vom trăi, curînd, cu gura închisă și sub șantaj permanent. Că lumea cu tot ce s-a adunat prin tradiție și înțelepciune de la Atena, Roma și Ierusalim încoace, va fi dată răului și nebuniei. Că mulțimi neștiutoare și minți toxice vor interzice și pedepsi orice formă de viață nesupusă. Mai vorbim, peste un timp. Probabil, ilegal.

O credință pseudo-solară și profund criminală e, acum, religia oficială a lumii progresiste la care au aderat, din frică, lașitate, oportunism sau fanatism, instituții media, universități, guverne, organizații publice, celebrități sau, pur și simplu, oameni care nu vor să își piardă locul de muncă.

Justiția, rațiunea, probele, bunul simț și dreptul la liberă exprimare au fost, pur și simplu, eliminate. Declarate produse de dominație rasistă și eliminate. Piers Morgan, declarații verbale, postări pe net, cărți, articole și filme, personaje de desene animate și basme străvechi, Beethoven și Rembrandt, au fost judecați și anihilați. In camera. Mai repede și mai operativ decît standardul căznit al troicilor judiciare ce trimiteau în lagăr sau la moarte inamicii Comunismului. Orice declarație neconformă, orice cuvînt care nu repetă sau nu aprobă dogma e interzis și atrage pedeapsa supremă: concedierea și eliminarea din viața publică.

Vinovatul nu face închisoare și nu vede cu ultima privire un pluton de execuție. În schimb, pierde tot ce a cîștigase prin propriile capacități, e scos din muzee și repertorii, biblioteci sau cursuri și e obligat să trăiască clandestin. Ca un ciumat,  cît mai departe de lume. Consumul de gloanțe al plutoanelor de execuție e inutil.

Așadar, M. Markle e infailibilă. Cuvintele ei sînt infailibile. Cauza ei e infailibilă. Restul trebuie să se compună din enoriași. Organizațiilor mai noi (presă, muzee, companii industriale, universități) li se îngăduie răstimpul scurt în care trebuie să-și compună propriul auto-denunț și să recite jurămîntul de credință: Da! Am fost, inconștient, rasiști dar, de acum înainte, vom fi, în fiecare clipă și în tot ce facem, anti-rasiști!

Instituțiile vechi, pe care stă o civilizație ce trebuie sfărîmată, nu au nici o șansă. Casa Windsor trebuie să cadă! Defăimarea și intoxicarea au început cu trilurile victimiare ale unei foste actrițice, actuala Sf. Markle. Și vor continua din nenumărate guri de foc mincinos și dezinformare.

Asemănarea cu atrocitățile ideologiei unice impuse de comuniști e izbitoare. Și inutilă. O miopie inoperabilă ne face să credem că noi, românii și est-europeni, sîntem scutiți și vaccinați anti-Comunismvid. Eroare. România, de pildă, e un teren ce nu mai trebuie cucerit. O zonă fără semn și vlagă ce își așteaptă fără scîncet stăpînii. Noii stăpîni, oricare vor fi ei.

Mai mult. A venit momentul să înțelegem că această comparație (progresism-comunism) nu spune nimic și n-are efect. În Est și Vest, enorma majoritate a generațiilor noi a fost ținută la distanță, prin educație, de înțelesul comunismului care le-a stăpînit sau amenințat țara. Singura temă admisă a rămas și rămîne spectrul fascist, reluat și detaliat la nesfîrșit, în școli, cultură și artă.

Cu observația că acest maxim suprasaturat de educație anti-fascistă a fost conceput și folosit, pervers, pentru a legitima moral stînga marxistă, comunismul și erorile lui ”pasagere” în drum spre Bine.

A compara noul totalitarism progresist cu dictatura comunistă e legitim și ineficient. Va trebui, cu siguranță, ca un număr de generații să parcurgă, pînă la cap, experiența subjugării progresiste. Abia atunci, poate, balanța istorică se va redresa și sensul primar al librtății va fi recuperat.

M. Markle e o țață mondenă și apocaliptică. Rolul ei de agent istoric e subestimat.

Articol apărut inițial aici și preluat cu acordul autorului.