Am descoperit că sunt de fapt necredincios. Nu cred că dacă las o piatră să cadă dintr-un turn de un milion de ori o va lua vreodată în sus (pentru că ar încălca o lege fizică) numai pentru că există o „probabilitate teoretic nenulă”.
Și nici dacă ar fi luat-o măcar o odată în sus, să continue să „cadă în sus” după aceea, doar pentru că e „mai avantajos”. Nici nu cred (pentru că nu am găsit dovezi) că viața inteligentă poate apare din altceva decât din viață inteligentă. Nici nu cred că dacă mă apuc să zgârii la întâmplare un CD cu manele si apoi sa îl copiez o să obțin simfonia a 9-a de Beethoven….(da, știu, probabilistic se poate, unu la miliarde și miliarde de cazuri).
Nici nu cred că materia amorfă s-a putut organiza singură ca să producă minunea numită celulă, dotată cu cod genetic, cu capacitatea de a se hrăni, reproduce, apăra, crește, deplasa, interacționa cu mediul și a coopera cu celelalte surate. Nu cred că dacă înțeleg cum e alcătuit un VW Golf asta ar însemna că s-a făcut singur. Cei ce cred în minunea realizării succesive a evenimentului cu probabilitate cvasi-nulă să nu conteze pe mine! Eu sunt necredincios.
Prefer sa rămân de partea rațiunii.
Celula este un sistem deosebit de complex, deci susceptibil de a dezvolta comportamente eronate. Aceste comportamente sunt sancționate în natură conform unei reguli darwiniste. Oamenii au creat o societate unde legile naturii au o aplicabilitate limitată și astfel a apărut și supraviețuit comunismul o aberație în cele trei forme ale sale:sovietic internaționalist, național socialist și cultural neomarxist numit”liberal”(!?!), aberații care au ucis și
au îmbolnăvit milioane de oameni normali, cum era de așteptat din partea unor erori cu două mâini, două picioare și un cap decorativ, pentru care “partidul e în tot și în toate”. Mă tot mir câți mincinoși mai rabdă pământul lui Dumnezeu.
Unii traiesc degeaba, fara sa inteleaga nimic din aceasta lume.
Ma gandesc ca ratiunea v-a ajutat sa si iesiti din pantecele mamei si v-a ajutat si cand ati inceput sa silabisiti cuvintele, dintre care cu sigiranta primul rostit a fost ratiune.
Articolul domnului Purcarus nu are legatura cu negarea lui Dumnezeu.
Mai degraba pune in lumina gandirea in ratiune nu in iratiune.