Va continua la nesfârșit acest ciclu: carantină, relaxare, restricții; carantină, relaxare, restricții?
În modul de abordare a crizei, Boris Johnson și colegii săi au devenit extrem de docili față de media, speriați, sensibili la modele, temători la schimbări de opinie, și, ca s-o spunem drept, jenanți pentru toți cei care credeau că Marea Britanie este un far al gândirii raționale. Și-a pierdut busola guvernul? Nu suntem siguri că a avut-o vreodată.
Săptămâna această, în cadrul întâlnirii sale anuale, Asociația Medicală Britanică (BMA) a deplâns lipsa de perspectivă a guvernului în privința sănătății publice, în timpul actualei pandemii și a propus o strategie de „cvasi-eliminare”. Mai pe șleau, ceea ce a propus BMA a fost „un sacrificiu pe termen scurt ca să evităm o carantină prelungită care în cele din urmă ar fi mult mai pernicioasă pentru sănătatea economiei noastre.”
În acest scop, BMA a înaintat o serie de măsuri. Acestea includeau mesaje mai bune, ținte pentru numărul de noi cazuri zilnice și săptămânale, urmărirea cazurilor în loc de a aștepta noi focare, și condiții clare pentru implementarea unor măsuri specifice suplimentare, atât la nivel local cât și național.
Toate acestea au fost încercate într-o formă sau ala ca parte din strategia „lovește cârtița” (referire la un joc pentru copii în care trebuie să lovești o țintă care apare din diverse găuri, prin extrapolare desemnează o abordare superficială – n.trad.), dar cu toate acestea numărul cazurilor crește. Așadar este „cvasi-eliminarea” o strategie viabilă câtă vreme implică multe din lucrurile pe care guvernul le face deja?
Este bine să ne reamintim că opțiunile noastre în lupta contra Covid-19 sunt limitate; o alternativă – eliminarea în întregime a bolii – este imposibilă. OMS a declarat că doar două boli au fost în mod oficial eradicate: una la oameni (variola), una la vite (pesta bovină). A încerca să eliminăm rapid Covid-19 nu reprezintă o opțiune serioasă.
Dacă nu putem să eliminăm Covid-19 de pe întreaga planetă, ar putea fi măcar încercată eliminarea bolii din anumite țări și regiuni? Asta ar presupune ceva ce ne lipsește în acest moment în Anglia: un răspuns guvernamental coerent. Dacă ar apărea așa ceva, atunci am avea o speranță: boli virale precum poliomielita au fost eradicate în multe părți ale lumii (deși în unele țări, precum Nigeria, boala este endemică). Eliminarea poliomielitei a necesitat un vaccin eficient și a fost posibilă deoarece oamenii sunt gazde singulare pentru virus. Aici apar veștile proaste: coronavirusurile sunt zoonotice și din acest motiv se răspândesc de la animale la oamenii ceea ce le face mai greu de eliminat.
De asemenea, știm puține despre coronavirusuri prin comparație cu alte virusuri. Există sute de agenți virali respiratorii, unii cunoscuți, alții necunoscuți precum Sars CoV-2. Ceea ce trebuie reținut despre toate virusurile respiratorii este că ele nu au din punct de vedere clinic trăsături distinctive astfel încât nu le poți distinge unul de celălalt. Ar fi un exercițiu futil din două motive.
În primul rând, nu există tratamente specifice licențiate (antivirale) sau măsuri preventive (vaccinuri) pentru oricare dintre acestea cu excepția gripei.
În al doilea rând, virusurile respiratorii produc probleme respiratorii diverse de la unele blânde (nas înfundat, răceala obișnuită) la unele grave (insuficiență respiratorie și moarte). Din fericire, cu excepția cazurilor grave, marea majoritate au propriile limite și până să ajungi la doctor deja ești pe cale de vindecare.
Timp de zeci de ani, majoritatea acestor agenți au fost fie ignorați, fie tolerați. Doar din când în când oamenii au luat cunoștință de impactul lor. Coronavirusurile au fost foarte puțin studiate și nume ca „paragripă” sau „virusul respirator sincițial” sunt necunoscute pentru cei mai mulți. Nu știm aproape nimic despre ecologia lor și modul de transmitere.
Covid-19 s-ar putea, totuși, să ne fi dat o mână de ajutor. Putem să ne folosim de această criză cu puțină organizare și cu obiective clare. Deși nu am avut o dezbatere deschisă și adâncă despre infecțiile respiratorii acute, există în mod clar un apetit pentru astfel de discuții. Observăm acum limpede cum infecțiile respiratorii acute au potențialul de a ne schimba viețile, produce daune în toate domeniile și îi pot ucide pe cei bătrâni.
Nu le putem eradica pentru că nu știm destule despre ele. Iar ignoranța noastră despre aceste virusuri poate exacerba problema: acțiunile noastre neinformate pot în fapt să accentueze răspândirea lor.
Așadar, dacă nu le putem înfrânge va trebui să învățăm să trăim cu ele în speranța că într-o zi umanitatea va scăpa de ele.
Între timp, trebuie să facem tot ce putem să ne bazăm pe dovezi și să umplem golurile din cunoașterea noastră. Atunci putem lua măsuri bazate pe o minimă dovadă științifică pentru a-i proteja pe cei vulnerabili în această iarnă și în cele care urmează.
Dar ceea ce este limpede este că abordarea curentă nu funcționează și nu este sustenabilă. Dacă vrem să încercăm să înfrângem Covid-19, avem nevoie neapărată de a accepta ignoranța noastră, a învăța mai multe despre virus și a folosi dovezile în favoarea a ceea ce funcționează, când și cum funcționează, pentru a controla impactul viral.
Carl Heneghan este profesor de medicină la Universitatea din Oxford. Tom Jefferson este cercetător la Universitatea din Oxford.
Traducere din The Spectator.
