Ștefan Furtună, personajul-erou împușcat la Marea Răscoală Țărănească din 1907

Cu 30 de ani mai devreme, Ștefan Furtună a fost unul dintre cei aproximativ 120.000 de militari români care au fost masați de-a lungul Dunării pentru apărarea țării în fața unui eventual atac al turcilor. Acum, el, eroul, avea în mână alte arme, iar în față nu avea dușmanul păgân. Ștefan Furtună avea în față dușmanul din interior, iar acum el era stăpânul conacelor boierilor străini care au luat pielea de pe ai săi, la propriu și la figurat. Boierii străini de neamul românesc, cu nume precum trustul fraților Fischer, străini care dețineau moșii și păduri, cu suprafața de peste 236.863 hectare, ceea ce reprezenta aproape suprafața unui județ întreg, arendând la acea vreme circa 75% din pământul arabil din trei județe din Moldova (așa-numita „Fischerland”). Mochi Fischer era cel care poseda cel mai mare trust arendășesc din țară, având în arendă 11 moșii între care și moșia Flămânzi. 3

Străinii, sau alți ciocoi mai mici, la ordinul stăpânilor, au fost cei care i-au biciuit pe țăranii români, cei care i-au forțat să muncească cu botnițe. Boierii străini, slugile și cozile de topor ale acestora au fost cei care le-au violat soțiile, mamele și fiicele țăranilor români, făcându-i să se revolte și în anii: 1888, 1889, 1900. Boierii străini, în marea majoritate locuitori ilegali ai Regatului României, au fost cei care i-au înhămat la plug pe țăranii români și i-au escrocat cu fiecare ocazie. Boierii străini au fost cei care le-au făcut orice, doar bine nu. Doar că acum, boierii venetici erau la picioarele lor, ale țăranilor și ale muncitorilor români. Iar acum, străinii nu mai cereau ca țăranii români să facă brazda largă și adâncă și nu îi mai biciuiau. Acum, străinii cerșeau milă, acea milă pe care ei nu au fost în stare să o ofere, atâta amar de vreme.

Ștefan Furtună (n. secolul al XIX-lea – d. 1907) a fost un soldat român în Războiul de Independență al României (1877-1878), decorat pentru bravură. A participat la Răscoala Țărănească din anul 1907. Este unul dintre țăranii împușcați de către armată în represiunea răscoalei. Numele său este menționat de Constantin Mille: „Așa cum a fost Ștefan Furtună, erou decorat in 1877, împroprietărit ca veteran, a doua oară răsculat, ucis de o patrie nerecunoscătoare.” (1861-1927. Constantin Mille a fost un ziarist, nuvelist, poet, avocat și militant socialist român, precum și un activist proeminent pentru apărarea drepturilor omului) în relatările referitoare la Răscoala Țărănească din 1907 și preluat de cotidianul socialist „Adevărul” (Adevărul este un cotidian central, înființat de Alexandru Beldiman, care a apărut inițial la Iași, în perioada 15 decembrie 1871 – 15 aprilie 1872, apoi la București, de la 15 august 1888 până la 21 noiembrie 1916 și, după Primul Război Mondial, de la 3 ianuarie 1919 până la 30 decembrie 1937), publicație puternic implicată în politica vremii, angajată în susținerea unor candidaturi politice în mai multe campanii la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX (printre care si cea a lui Constantin Mille în 1907, an în care acesta câștigă alegerile – colegiul din Teleorman). Simbolul Ștefan Furtună, soldatul viteaz, decorat, ucis de către monarhia ingrată, este preluat de propaganda comunistă, după anul 1946.

Istoricul Andrei Pippidi, membru corespondent al Academiei Române, îl descrie pe Ștefan Furtună drept: „erou consacrat de mitologia comunistă”. Surse istorice credibile despre existența certă, faptele de arme, evenimentele sociale la care a participat si moartea violentă a lui Ștefan Furtună nu s-au păstrat, însă acest lucru a fost pus pe seama distrugerii de către autoritățile vremii a oricăror dovezi relative la dimensiunea opresiunii Răscoalei de la 1907. Cifrele vehiculate de către comuniști – 11.000 de morți – cifră preluată de la Constantin Mille, și 10.000 de arestări – nu pot fi nici ele confirmate istoric, așa cum nu sunt confirmate nici toate acuzațiile proferate asupra ministrului destituit pentru modul în care a fost gestionată situația de urgență în 1907, nici textele conform cărora sublocotenentul Ion Antonescu ar fi ucis personal 12 țărani răsculați la Galați. Ștefan Furtună a fost subiectul mai multor texte din cărțile de istorie din perioada comunistă, din care unele s-au păstrat: „Armata avea poruncă de la rege si de la guvern, să-i ucidă pe răsculați și să le distrugă gospodăriile până la temelie. Asupra satelor răsculate s-a abătut atunci o cumplită urgie. Tunurile au tras zile întregi. Au fost omorâți de-a valma bărbați, femei și copii. Au pierit atunci și mulți țărani, ca Ștefan Furtună, deși avea pieptul plin de decorații dobândite pentru vitejiile săvârșite în războiul pentru independență din 1877 (teoretic material regăsit și în anul 2012 – http://www.universdecopil.ro/rascoala-taranilor-din-1907.html.” După unele surse, numele lui Ștefan Furtună este în continuare citat în texte istorice pentru elevi în Republica Moldova, așa cum este: „Răscoala de la 1907 sau cît de bine le era țăranilor sub Carol I”.

În mod cert, Răscoala din 1907 avea să aducă o serie de reforme, drept urmări. Astfel, eu pot reaminti de: adoptarea unor măsuri pentru ameliorarea situației țărănimii: o lege nouă privind contractele agricole, înființarea unei bănci pentru creditul rural și a Casei Rurale sau abolirea trusturilor de arendași. Demolarea mitului „țărănimii fericite”, docile și servile, așa-numita „talpă a țării”. Totodată represiunea violentă a Răscoalei din 1907 a dus și la crearea în Occident a unei impresii nefavorabile despre România, considerată până atunci o țară pacifistă. În consecință, elita conducătoare a fost nevoită să-și revizuiască concepțiile și astfel a apărut o nouă generație în cadrul clasei politice.