Ștefan Aleksandru Forir este un actor român al Teatrului „Tani Fardini” din Galați, dar provine din Banatul Sârbesc, din Vârșeț.
Într-un interviu acordat „Formulei As”, Forir explică faptul că românii din Serbia privesc cu drag către România, „țara-mamă” după care tânjesc.
Actorul spune că românii din acea parte a Serbiei iubesc necondiționat România, fiind foarte uniți.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Cultura noastră: ce a mai rămas din ea, de Theodore Dalrymple și vei contribui la susținerea siteului R3Media.
„ Sunt mult mai patrioți decât românii din România. Poate că intervine și sentimentul de minoritate. Sunt foarte uniți și sărbătoresc toate sărbătorile naționale și religioase împreună. Tânjesc mereu la țara-mamă. Văd numai pozitiv tot ce este legat de România, o idealizează. Privesc România așa cum un bărbat îndrăgostit își vede iubita. Romantic. Pentru românii din Voivodina, România nu are defecte. Este patria după care tânjesc și pe care o iubesc necondiționat. Adoră istoria României, și subiectele istorice se dezbat mereu la mesele lungi întinse de sărbători naționale sau de hramurile satelor. Trebuie spus că fiecare sat are ansamblul lui folcloric, fanfara lui, trupa lui de teatru, și la hramul fiecărui sat românesc vin cu mic, cu mare, de la oraș sau din alte sate. Noi, românii din Banatul sârbesc, avem un foarte puternic sentiment de apartenență la comunitate și suntem foarte uniți. De exemplu, când doi tineri se căsătoresc, se adună toată comunitatea de români să le ridice casa. Eu, dacă m-aș însura mâine acolo, toată comunitatea ar veni să mă ajute să îmi ridic o casă”, a declarat Forir pentru Formula AS.
Acesta a spus că sârbii nu au avut niciodată ceva de împărțit cu românii.
Citești și ajuți! Cumpără cartea: Evul întunecat, noua moralitate de Joseph Sobran și vei contribui la susținerea siteului R3Media
„Sârbii nu au avut niciodată probleme cu românii. Ura lor nu a fost niciodată orientată către noi, care suntem, ca ei, creștin-ortodocși. Lupta s-a dus între sârbi, croați și bosniaci, a fost și un război religios, pe undeva. Sigur că a fost cumplit, pentru că fuseseră cu toții cetățeni ai Iugoslaviei, compatrioți, vecini, a fost o vărsare de sânge teribilă. Iar românii de acolo, cetățeni iugoslavi fiind, trebuiau și ei să meargă la război, chiar dacă nu era în niciun fel lupta lor”, a continuat tânărul.