Senatorul Sorin Lavric a povestit cum, deși în tinerețe era convins că filozofia este totul, a (re)descoperit credința în Dumnezeu.
Acesta a spus că a venit un moment în viața sa în care a realizat că toată filozofia „nu te împlinește lăuntric în clipele de cumpănă”.
„Și a venit un moment în viață, undeva pe la 45 de ani când am simțit că filozofia nu-ți dă o proptea, nu-ți dă un reazem pe care să te așezi în această lume. Mai devreme sau mai târziu, filozofia se dovedește a fi acrobație foarte fină, foarte rafinată la care nu ajung mulți, numai că această acrobație nu te împlinește lăuntric în clipele de cumpănă.
În clipele când dai cu capul de pragul de sus îți trebuie un alt tip de proptea că nu mai este una a rațiunii, a intelectului, ci este propteaua aceea irațională în care trebuie să te arunci prin credință. Și credința asta o capeți fie stând lângă niște oameni a căror intensitate a trăirii te molipsește și o capeți de la ei, ori printr-o intuiție lăuntrică, îți dai seama că dacă nu faci pasul acesta, o iei razna, îți pierzi mințile. Pentru că filozofia mai devreme sau mai târziu te duce într-un impas din care nu mai poți să ieși. Cele mai celebre cărți de filozofie nu te mântuie”, a spus senatorul în cadrul unui interviu acordat părintelui Teologos, de la Chilia Intrarea Maicii Domnului în Biserică din Sf. Munte Athos.
Sorin Lavric a explicat că naționalismul fără Dumnezeu înseamnă „filetism” și „ totul se prăbușește într-o xenofobie și într-un naționalist din ăsta excesiv care este sinucigaș”.
În opinia sa, naționalismul real este „un termen bun”, care se referă la „conștiința unui neam”.
Păi, neamul meu îl văd o fatalitate pe care n-aș numi-o nici fericită, nici fericită. Este o determinație, o însușire pe care am primit-o fără să întreb, dar pe care caut să mi-o asum, să nu mi-o reneg, să nu uit niciodată de unde am plecat și să mă străduiesc ca prin mijlocirea mea să ridic conștiința acestui neam. În ultima instanță, naționalismul care este un termen bun, nu are conotație negativă așa cum vor adversarii stângiști să ne învețe.
Naționalismul înseamnă conștiința de sine a unui neam, iar conștiința asta de sine poate să fie una foarte rece, aproape de moarte termică, de 0 kelvin absolut sau poate să fie una caldă caldă, caldă – totul este să nu se ajungă la o incandescență de prost gust lipsită de sofrosiune – cum spuneați dumneavoastră – adică de lipsa măsurii, de buna chibzuință adică și atunci o iei razna. Naționalismul acesta trebuie cultivat pentru că este bun și fără el…
Generează iubire. Nu are nici în clin nici în mânecă cu xenofobia – că tot timpul se spune „vai, dacă ești naționalist, îi urăști pe oameni”. Nu! Poți să fii naționalist și în același timp să fii pătruns de xenofilie adică de iubirea față de străini”, a completat el.
Senatorul a spus că „în clipele de cumpănă al unui neam, reperele ultimele ale acelui neam nu sunt nici oamenii de știință, nici politicienii, nici filozofii, nici artiștii. Sunt duhovnicii!”
