Sistemul îi răsplătește pe cei care-l slujesc. Putem dormi liniștiți

La fiecare trei ani, o treime din componența Curții Constituționale a României se înnoiește. Astfel, Senatul, Camera Deputaților și Președintele țării trebuie să desemneze câte un judecător pentru CCR.

Deputații și senatorii României ar fi putut să aducă ieri, prin votul lor, doi profesioniști la CCR, făcându-și astfel datoria de for reprezentativ suprem al interesului național. Ar fi avut, chiar, și unde să-i găsească, deoarece doi dintre candidați întruneau lejer condițiile și aveau probitatea necesară unui judecător constituțional.

Profesorul universitar Ioan Sabău-Pop, avocat cu zeci de ani de experiență în lupta pentru recuperarea pământului retrocedat ilegal de statul român, în stilul caracteristic al junglei politice din România postdecembristă, unde legile sunt tratate, de multe ori, ca simple recomandări care stârnesc râsete ghiftuite. Întorcându-ne la domnul Ioan Sabău-Pop, acesta este și membru al Curții Internaționale de Arbitraj Comercial – încă un motiv pentru care ar fi meritat un loc la CCR.

Al doilea candidat care s-ar fi încadrat cu ușurință în exigențele celei mai prestigioase instanțe din România ar fi fost domnul avocat Radu Ghidău, fost deputat în legislatura 1996-2000, din partea PNȚCD. De asemenea, domnul Ghidău a fost și președinte al Comisiei pentru Constituționalitate din Camera Deputaților. În prezent, el are propriul cabinet de avocatură.

Dintr-o listă pe care se regăseau personaje cu neputință de luat în calcul pentru așa o funcție, domnii Pop și Ghidău păreau alegerea onorabilă și logică, așa cum foarte corect a sesizat inPolitics.ro. Haideți, totuși, să amintim și câțiva contracandidați, măcar pentru rigoare. De exemplu, domnul Vasilică Dănileț, fost judecător exclus din magistratură, actualmente „liber de contract”, așa cum el însuși s-a caracterizat.

Acest samurai al societății „în civil” declara, senin, pe Facebook că indiferent dacă o lege este constituțională sau nu, ea trebuie respectată! Pentru personaje precum Vasilică Dănileț, chiar și ambasada SUA se activează din când în când, intervenind în treburile altor state. Ceea ce este și mai tragic pentru o societate avariată principial, așa cum este cea românească, este că domnul Dănileț mai și pregătește tineri pentru a deveni magistrați, din postura de formator la INM.

Continuăm cu domnul Peter Eckstein-Kovacs, propus de UDMR, care a fost și parlamentar al acestei formațiuni neînregistrată la tribunal ca partid politic. Fost consilier al președintelui Băsescu și adept al ideii ruperii Transilvaniei de România, domnul Kovacs își dorește, aparent, să vegheze asupra punerii în acord a legislației românești cu legea fundamentală a statului pe care la un moment dat își dorea, indirect, să-l submineze.

Ne apropiem de finalul listei cu domnul Bogdan Licu, propus din partea Camerei Deputaților din partea Coaliției de guvernare. Actualmente adjunct al Procurorului General, domnul Licu a absolvit facultatea de Drept la „Spiru Haret”, faimoasa fabrică de diplome de pe malul Dâmboviței. De altfel, Bogdan Licu nici măcar nu și-a depus lucrarea de licență la dosarul de candidatură. Se pare că n-a mai fost nevoie. Se spune, de asemenea, că domnul Licu ar fi obținut nota 5 la proba de Limba și literatura română din cadrul examenului de Bacalaureat. Totuși, asta nu cred că e o problemă, din moment ce pe lista de candidați s-a regăsit și domnul Kovacs, anterior menționat. Oricum, nu suntem siguri că ordinele de zi pe unitate sunt transmise în limba română. Rămâne de văzut.

Nu în ultimul rând, doamna senator Iulia Scântei a fost propusă la CCR tot din partea Coaliției de guvernare. Chiar dacă face parte din compania „selectă” a celor mai bogați demnitari ai statului român, doamna Scântei a realizat surprinzător de puțin pentru cetățenii din Iași – circumscripția în care a fost aleasă. Probabil acesta nu era un criteriu esențial.

În urma votului din Plen, cele două posturi de judecător la CCR vor fi ocupate de Bogdan Licu și Iulia Scântei. Oamenii „Coaliției”. Astfel, un lucru e cert: Sistemul (oricare ar fi el) își răsplătește oamenii pe care se poate baza. Este un element-cheie al paradigmei în care România funcționează în ultimii 32 de ani. Celălalt element-cheie se întrepătrunde perfect cu primul și se numește „contraselecție”. Este principiul după care clasa politică autohtonă se „reformează” constant.

Nu oameni mai buni, nici competenți, cu siguranță nici morali sau merituoși în vreun alt fel. Ei nu ar fi de ajutor Sistemului, despre ce vorbim? Oamenii capabili și educați ar putea crea numai bătăi de cap, iar acesta este un risc pe care „băieții deștepți” nu și-l pot asuma. Lor le trebuie oameni loiali, maleabili, manipulabili, cu schelete în dulap și poftă de căpătuire. Să dormim liniștiți, cu siguranță ei ne vor veghea. Noapte bună!